Un norvegian cu un Aston Martin cu motor 6,0 V12 se plânge că i s-a dat o factură uriaşă pentru reparaţii nenecesare, doar pentru a putea trece ITP-ul

În Norvegia, ţara unde peste 98% din maşinile noi sunt electrice, iar printre cele aflate în circulaţie, de toate vârstele, cele cu benzină sunt deja mai puţine la număr decât cele electrice, să conduci o maşină cu motor V12 de 6,0 litri e un fapt de-a dreptul excentric. Totuşi, norvegianul Oystein Svebo deţine şi conduce periodic o asemenea maşină — un Aston Martin DB7 Volante, fabricat în 1998, de care e absolut încântat şi nu vrea să-l vândă sau să renunţe la el. Doar că acum norvegianul se plânge pe o experienţă nedreaptă, când i s-a dat o factură uriaşă pentru reparaţii nenecesare, sub pretextul că ele ar fi obligatorii pentru a putea trece ITP-ul, informează publicaţia norvegiană motor.no.

Aston Martin DB7 Volante avea două motorizări în anul 1998 — una V8, cu motor de 3,2 litri, şi alta de top, V12, de 6,0 litri, cu 420 CP şi 542 Nm. Oystein deţine tocmai o asemenea versiune şi e lesne de înţeles de ce norvegianul îşi adoră maşina.

„E o maşină foarte specială, pe care o conduc cu plăcere şi pe care o tratez cu toată grija”, spune norvegianul, iar starea motorului său V12, vizibil de sub capota întredeschisă a maşinii confirmă aceste spuse.

El s-a gândit că ar putea să-şi dorească în următorii ani să călătorească în afara Norvegiei cu ea şi a mers să-şi facă ITP-ul, valabil şi-n UE. Dar, pentru că are grijă specială de maşina sa, a decis să-şi ducă maşina la dealerul oficial Aston Martin din Norvegia, care are un service autorizat să facă şi inspecţiile tehnice oficiale.

Într-o ţară ca Norvegia, unde 98,3% din maşinile noi au ajuns a fi electrice, Aston Martin nu mai are vânzări cum avea cândva, aşa că din toţi dealerii din ţară a rămas doar unul, în Oslo. Şi acesta, însă, abia de vinde câteva maşini pe an şi câştigă mai mult din service şi din inspecţii ITP, decât din profiturile făcute din vânzarea maşinilor noi.

Tocmai de asta, se pare că dealerul nu şi-a putut abţine tentaţia de a-i impune lui Oystein o listă de reparaţii care ar fi nu doar recomandabile sau necesare, dar absolut obligatorii pentru ca maşina să poată trece ITP-ul, după cum i s-a spus. Oystein, la rândul său, a rămas consternat de acest verdict şi de factura pe care a primit-o, întrucât ştia că-şi menţine maşina într-o stare tehnică bună.

Maşina are 80.000 km pe odometrul său, dar dealerul Aston Martin i-a spus că e nevoie de înlocuirea a doi rulmenţi la două dintre roţi, care ar fi uzaţi, dar în asemenea caz i s-a spus că trebuie înlocuiţi toţi patru. Farurile trebuie ajustate în unghiul de incidenţă, la fel ca şi cele de ceaţă. Iar pe lângă asta, maşina ar mai avea două scurgeri de lichide, care trebuie remediate.

Factura pentru toate aceste lucrări, calificate ca absolut necesare, a fost de 66.803 coroane, ceea ce echivalează cu 5.685 euro, explicaţia unei sume atât de mare fiind din cauza manoperei, care, la service-ul oficial Aston Martin din Norvegia e taxată cu 2.550 coroane pe oră, sau 217 euro/oră.

Norvegianul a fost uimit că maşina sa ar putea avea atât de multe defecte şi şi-a luat maşina de la dealer fără a aproba acest lucrări. A mers la un alt atelier omologat să facă ITP-urile, deţinut de NAF, paralela norvegiană a ADAC-ului german.

Oystein n-a vrut doar să-şi încerce norocul, dacă cei de la NAF ar fi observat sau nu defectele, ci le-a prezentat factura, rugându-i să verifice defectele invocate şi să-i spună dacă acestea există şi dacă maşina poate trece ITP-ul. Surprinzător, dar maşina nu avea nicio problemă stringentă şi a trecut cu bine ITP-ul, proprietarul plătind doar 490 coroane pentru inspecţie, ceea ce echivalează cu 42 euro.

Mecanicii care au inspectat maşina au menţionat că există două zone de condens de ulei şi lichid de răcire, fapt care e aproape firesc la o maşină de 27 de ani, şi care nu s-a materializat în vreo scurgere vizibilă. Verificarea de lumină a arăta o incidenţă corectă, farul stâng având un unghi coborât din considerentele de trafic ce operează pe dreapta, aşa cum se întâmplă la toate maşinile, unde linia de lumină a farului stâng e întotdeauna mai joasă decât cel din dreapta, pentru a lumina mai bine partea de acostament din dreapta şi a nu orbi şoferii din întâmpinare.

Iar rulmenţii de la roţi au fost constataţi ca fiind în stare absolut bună. „E doar un început al unui mic joc, care poate fi reparat dacă proprietarul consideră, dar nu constituie un motiv pentru a-i interzice condusul pe drumurile publice, spune mecanicul NAF”.

Contactaţi de jurnalişti pentru a comenta situaţia, cei de la dealerul Aston Martin spun că defectele au fost constatate fără vreo eroare sau un abuz. Scurgerile de lichide erau masive, spune ei, încât s-au înregistrat şi pete scurse pe podeaua din atelier, dealer-ul prezentând şi poze cu nişte pete pe podea drept dovadă. Roţile au fost constatate ca având un joc nepermis de mare, fiind vorba de cea din stânga faţă şi dreapta spate, iar luminile aveau cu adevărat un unghi de incidenţă neconform, spune dealerul.

Aşadar, proprietarul de Aston Martin DB7 Volante din Norvegia s-a văzut cu maşina sa aprobată problemă şi a constat că factura uriaşă de reparaţii îi fusese dată pentru reparaţii nenecesare, spune el. „Aş fi înţeles dacă mi se recomandau anumite reparaţii, dar nu mi se spunea că fără ele maşina mea nu poate fi admisă pe drumurile publice. M-am simţit într-o capcană, de parca am fost la un pas de a fi victima unei escrocherii”, spune el.

Cert e că singurul dealer rămas din Norvegia al Aston Martin are mari şanse să-şi piardă unul din puţinii clienţi norvegieni rămaşi, care mai îndrăznesc să mai conducă o maşină cu motor V12 de 6,0 litri, pe benzină şi să-i asigure şi o mentenanţă bună. Se pare că aşa arată o lume auto dintr-o ţară în care maşinile electrice înghesuie asemenea maşini cu motoare mari pe benzină să devină rarităţi absolute — dealerii sunt disperaţi după profit şi încercă să-l scoată de pe cei care vin la service, iar proprietarii se simt nedreptăţiţi şi oarecum discriminaţi. În acest caz, proprietarul a scăpat cu bine, pentru că a pus la îndoială ceea ce i-a zis dealerul oficial.