(VIDEO) Mecanicii unui service modern din România au descoperit cu surprindere construcţia unui Oltcit, dar şi cât de dificile pot fi reparaţiile la el

Oltcit a fost una din cele mai neobişnuite şi curioase maşini produse vreodată în România, având motoare boxer răcite cu aer, cu 2 sau cu 4 cilindri, şi o inginerie foarte atipică, preluată de la Citroen. Exemplarele Oltcit, mai ales în primii ani, au fost marcat de probleme majore de fiabilitate, chiar dacă au avut şi soluţii foarte ingenioase, care le-au făcut îndrăgite de proprietari şi pasionaţi. Dar asta a făcut ca puţine exemplare din cele vreo 200 mii produse la Craiova să supravieţuiască, mai ales până acum, în 2025. Tocmai de asta, apariţia unui Oltcit într-un service modern din România e o raritate absolută în zilele noaste, iar asta i-a făcut pe mecanicii de la acest atelier, Coasta de Est, să se adune în jurul lui pentru a-l explora, descoperind cu surprindere construcţia maşinii.

De fapt, acest exemplar Oltcit a fost cumpărat de unul dintre mecanici, care spune că maşina îi place, având un farmec în ea, datorită istoriei şi ingineriei bizare. Respectiv, l-a adus la service-ul unui munceşte pentru o inspecţie mai profundă şi pentru rezolvarea unor probleme mai stridente la el.

Mecanicii s-au minunat iniţial de bateria uriaşă descoperită sub capotă, care e mult mai mare decât ar fi necesar după specificaţiile originale. De asemenea, sub capotă e prezentă şi roata de rezervă, ceea ce face ca motorul abia să se mai observe într-un colţ al capotei.

Acesta n-a vrut să pornească afară, şi a pornit abia în interior, când a fost stimulat cu spray de pornire, pulverizat în admisie. Însă odată pornit, sunetul motorului a arătat că acesta e într-o stare relativ bună, funcţionând ritmic şi fără acte sunete auxiliare ce-ar trezi îngrijorări.

Mecanicii au observat şi cât de aproape e poziţionată cureaua de distribuţie de elementele de caroserie din faţa maşinii, abia dacă există 1 cm de spaţiu între curea şi elementul metalic alăturat.

Maşina e un Oltcit Club 11 RT, ceea ce înseamnă că motorul boxer, răcit cu aer, are 4 cilindri, de 1.129 cm cubi, capabil să dezvolte 57 CP şi 79 Nm, ceea ce putea să-i asigure maşinii o viteză maximă de 149 km/h.

Mecanicii s-au amuzat şi pe seama inscripţiei de sub capotă „A se utiliza numai ulei 15W40”, deci un ulei destul de vâscos, care nu mai e la fel de răspândit în zilele noastre.

S-au constatat mai multe piese ce trebuie înlocuite la suspensie, în special bucşe şi pivoţi. Maşina are urme de coroziune, însă acestea sunt minime, în comparaţie cu vârsta ei onorabilă.

Aceeaşi mecanici din România s-au arătat surprinşi de dimensiunea foarte mică a amortizoarelor faţă, comparându-le cu cele ale unui hayon.

Roata spate dreapta atingea caroseria şi era nevoie de o corecţie. Unul din mecanici spune că asta a fost cauza de operaţiunea de urcare a maşinii pe platformă, când cârligul troliului platformei a tras de locul special destinat de tractare a lui Oltcit.

Se pare că acel punct e slăbit şi nu mai poate susţine foarte bine greutatea întregii maşini, aşa că geometria acelei părţi spate a avut de suferit şi ar trebui corectată.

Oltcitul a fost, aşadar, un obiect curios de studiul pentru mecanicii români obişnuiţi cu motoarele mai moderne, dar toţi s-au arătat entuziasmaţi de a lucra la ei, ca o nouă provocare. Doar că există şi aici dificultăţi.

Pe lângă lipsa unor instrucţiuni complete şi nevoie de a lucra intuitiv adeseori, e foarte greu să mai găseşti piese pentru Oltcit, chiar şi consumabile banale. Desigur, faptul că a existat şi o paralelă Citroen mai salvează unele lucruri, dar nici francezii nu prea mai au stocuri mai şi diverse de piese. Aşa că orice lucrare simplă în esenţă se poate transforma într-una foarte dificilă la Oltcit din această cauză.

Dar, bineînţeles, în zilele noastre asemenea achiziţii sunt făcute din pasiune şi plăcere, maşina fiind de obicei una secundară în garaj, aşa că timpii mai lungi de aşteptare sunt tolerabili.

Vezi totul în video-ul de mai jos.