(VIDEO) Un jurnalist a descoperit că modelele legendare de la Audi, BMW şi Mercedes de acum 20 de ani nu pot fi depăşite de o maşină similară americană din prezent

Pasionaţii auto au tot mai des senzaţia în ultimii ani că în lume rămân tot mai puţine maşini cu adevărat sublime în inginerie, mai ales dacă nu vorbim de hypercar-uri, ci de modele mai pământeşti. De parcă evoluţia adevărată aia profundă şi consistentă a maşinilor s-ar fi oprit pe la mijlocul anilor 2000, iar după asta puţine au fost progresele reale şi mai multe au fost regresele. Şi mulţi pasionaţi ajung astfel să se întrebe dacă această stare de nostalgie şi regrete nu reprezintă doar un simptom al îmbătrânii, atât de clişeic, în care lucrurile din tinereţe par mai frumoase decât cele din perioada încărunţirii? Ei bine, unul din jurnaliştii auto cu cea mai lungă experienţă din SUA a vrut să răspundă la această întrebare pe viu, conducând trei modele legendare germane de acum aproape 20 de ani — Audi RS4 B7, BMW M3 E90 şi Mercedes C 63 AMG W204, toate cu motoare V8 — şi contrapunându-le cu singurul model recent cu filosofie comparabilă — Cadillac CT4-V Blackwing.

Marele avantaj al jurnalistului Jason Cammisa a că acum aproape 20 de ani, când aceste maşini fuseseră lansate pe rând, el avea aceeaşi profesie şi era activ, testându-le pe atunci ca maşini contemporane. Spune că senzaţia că toate aceste trei au devenit deja modele de colecţie, căutate de pasionaţi, îţi dă o perspectivă curioasă despre cum pot evolua lucrurile.

Audi RS4 în generaţie B7 a fost primul lansat dintre cele trei. A şocat pe atunci presa auto cu un preţ de 68.000 dolari în SUA, dar era o evoluţie fascinantă faţă de modelul S4, deja elogiat.

Maşina avea un V8 superb sub capotă, de 4,2 litri, care scotea 420 CP. Linia roşie pornea la 8.250 rpm, un adevărat record pentru motoarele V8 de până atunci. Şi acest motor livra un cuplu uriaş la orice turaţii, dând adevărate senzaţii de extaz în condus.

Iar sistemul quattro era pentru prima dată unul ce dădea preferinţă punţii spate la Audi, trimiţând 60% din cuplu către puntea de acolo. Suspensia era impecabilă, atât în ţinută, cât şi rafinament. Şi avea frâne fenomenale chiar şi în comparaţie cu maşinile de azi, având etriere cu 8 pistoane pe puntea faţă!

Totuşi, jurnalistul spune că, deşi maşina se conducea superb, în 2006-2007 când a testat-o ca model nou, a spus atunci despre ea că ar fi „fără suflet”. Eh, de ar fi ştiut el ce maşini vor urma peste 20 de ani...

BMW M3 E90 a apărut la un an distanţă după Audi RS4 şi a venit tot cu un motor V8 genial, care mai era şi foarte uşor în comparaţie cu cilindreea mare de 4,0 litri pe care o avea. Motorul scotea exact aceeaşi putere e 420 CP.

Fiind un BMW, maşina nu mai avea tracţiune integrală, ci una pe puntea spate, iar pedala de acceleraţie ar putea fi supranumită „drift la comandă”, spune jurnalistul. E greu de imaginat o maşină cu un spirit mai plăcut pentru condus, mai spune acesta.

Nu era primul V8 de la BMW, dar era mult mai special decât ce avusese BMW anterior, chiar şi pe M5 E39. A bătut chiar şi recordul de turaţii al celor de la Audi, ajungând cu linia roşie la 8.400 rpm. Iar această barieră a liniei roşii încă n-a fost devansată de niciun al motor V8, până în prezent!

Maşina scotea aceeaşi putere de 420 CP ca şi Audi, dar o făcea dintr-o cilindree mai mică, deci doborâse şi cifrele lui Audi pentru randamentul de putere. Iar sunetul, graţie unui eşapament mult mai permisiv, era de-a dreptul demonic la turaţii mari. Jason mai spune că atunci, la lansare, spunea că acest M3 e mai degrabă un succesor pentru M5 E39, datorită V8-ului şi disponibilităţii caroseriei de sedan.

Jason mai spune că atunci, la lansare, primele exemplare aveau direcţie neinformativă şi imprecisă, iar cutia manuală era ceva de lăudat prin prezenţa ei, dar nu era foarte precisă în timonerie. Mişcările acesteia se simt un pic artificiale, iar ambreiajul are o zonă de acţiune lungă, de peste jumătate din cursa sa, în loc de a acţiona într-o zonă mai scurtă. Şi maşina era caracterizată pe atunci tot ca una sobră.

Aşa că Mercedes a răspuns cu creaţia sa — un C 63 AMG care să dea emoţie 100% din timp şi să nu fie mai precis sau mai rapid, dar mai savuros în a fi condus aşa încât să topeşti anvelopele cu el.

Motorul lui V8 nu tindea să aibă cea mai mică cilindree raportată la putere. Avea tocmai 6.208 cm cubi şi nu-i păsa de asta. Era într-o ligă superioară în reacţii şi putere datorită acestei cifre imense de cilindree. Şi asta chiar dacă motorul scotea doar 451 CP, în timp ce pe alte modele acelaşi propulsor livra şi peste 500 CP.

Jason mai spune că atunci când făcuse un test comparativ între cele trei modele, la acea vreme, BMW luase primul loc, apoi urma Mercedes şi apoi Audi, şi părerile erau comune în redacţia publicaţiei în care lucra atunci.

Tot el mai spune ce urmaşi au aceste maşini glorioase azi. Audi nu mai are un RS4, ci un RS5 cu un V6 twin turbo despre care nu are absolut nimic interesant a spune. BMW produce azi un M3 genial, cu putere mult mai mare, încât ar spulbera imediat toate aceste maşini clasice, dar Jason spune că acum există prea multe opţiuni de cutie manuală sau automată, tracţiune spate sau integrală şi tocmai 4 caroseriei, dacă includem şi M4. De fapt, şi E90 avea versiunea coupe E92 şi cabrio E93. Jason mai spune că acum M3 e mai lung în dimensiuni decât era cândva M5 E39, cu 4.794 mm pentru actualul M3 şi 4.783 m pentru M5 E39. Iar Mercedes face azi un C63 AMG care nici mai merită menţionat sau comparat cu predecesorul său din cauza motorului de doar 4 cilindri.

Aşadar, azi un succesor spiritual comparabil pentru modele clasice germane e mai degrabă Cadillac CT4-V Blackwing, un model american care are doar tracţiune spate, mai are cutie manuală, dar nici el nu mai are un V8 sub capotă, ci un V6 twin turbo. Păcat că nu a venit un Lexus IS 500 aici, dar asta e pentru că Lexus nu mai are un IS-F în toată legea.

Jason spune că anume Cadillac e cel mai viu şi jovial sedan sport pe care-l poţi cumpăra azi, fiind cel mai apropiat de reţeta aia de apogeu de la mijlocul anilor 2000. Dar marea întrebare este dacă este el şi cumva superior faţă modelele de atunci, dacă tot au trecut aproape 20 de ani de atunci?

Cutia de viteze manuală e perfectă în timonerie, de parcă cineva ar fi perfecţionat cutia de viteze de la M3-ul E90. Ambreiajul e la fel de perfect, spune Jason. Direcţia e asistată electrică, deci nu e chiar la fel ca la modelele clasice, asistate hidraulic. Dar e mai rapidă şi mai precisă. Acest Cadillac are acum un preţ pe care modelele germane îl aveau acu 20 de ani, ceea ce înseamnă că e produs cu nişte economii de buget, care să văd la materiale, spune Jason. Maşina e mai slab izolată fonic, iar sunetul motorului e amplificat artificial în difuzoarele maşinii. Dar, datorită amortizoarelor adaptive, Cadillac poate fi mai variat în ţinuta sa rutieră.

Jurnalistul a comparat noul Cadillac cu cel mai rapid model din triada germană clasică, Mercedes C63 AMG. Modelul Cadillac are 472 CP scoşi din motorul său V6 twin turbo, deci e o diferenţă de doar 21 CP.

Cadillac a învins cursa la câţiva centimetri în faţa Mercedesului de acum 20 de ani dovedind, după cum zice Jason, că 20 de ani de evoluţie n-au prea adus mare lucru. Protagonistul spune că regretă că acest Cadillac n-are un V8, eventual cel mai simplu V8 de pe Corvette.

Ultima întrebare a jurnalistului e dacă acela clasament dintre cele 3 modele germane, făcut de el acum 20 de ani, a fost corect. Şi după ce a mai condus o dată toate cele 3 maşini a confirmat. BMW M3 E90 rămâne cel mai bun din această ligă. Şi acest M3 clasic învinge şi Cadillac-ul modern actual, iar astfel Jason concluzionează că nu, senzaţia că maşinile de acum 20 de ani au fost în mare parte mai vii şi mai savuroase, nu e o doar iluzie dată de îmbătrânire. Chiar aşa au fost.

Vezi totul în video-ul de mai jos.