Chinezii de la XCMG au livrat primele camioane miniere uriaşe XDE260 către noua mină Simandou din Guineea, pe care tot chinezii o vor controla parţial

Producătorii chinezi de camioane miniere au început a fi tot mai prezenţi în livrările mari şi strategice ale acestora, muşcând cote de piaţă de la producătorii tradiţionali precum Liebherr, Komatsu, Caterpillar sau Hitachi CM. Până de curând, producătorii chinezi livrau asemenea camioane preponderent pe piaţa internă, pentru a înlocui importurile. Dar în ultimul timp aceiaşi producători chinezi fac livrări enorme spre export, preluând cote importante de piaţă. Acum chinezii de la XCMG au anunţat livrarea primelor camioane miniere uriaşe XDE260 către noua mină de minereu de fier Simandou din Guineea. Livrarea camioanelor chinezeşti în mina africană nu e deloc întâmplătoare. Tot chinezi vor controla parţial şi operarea minei.

E un tipar de operare pe care lumea l-a cam lăsat să treacă neobservat. Acum aproape două luni, scriam despre alte camioane chinezeşti, de la Sany, livrare la o mină de mangan din Ghana, numită Nsuta. Acea singură regiune minieră asigură extracţia a 13% din producţia globală din mangan, iar noi, întrebându-ne cum de au ajuns ghanezii să cumpere camioane chinezeşti, am găsit şi explicaţia, când am descoperit o cotă importantă de proprietate chinezească în acţionariatul operatorului minei. Spuneam atunci că manganul a devenit foarte important pentru bateriile maşinilor electrice, iar acelaşi proprietar chinez mai controlează câteva procente din extracţia globală de mangan, printr-o mină din Australia.

Foto: Camioane Sany în Ghana

Livrarea de camioane Sany, deci, era doar un efect advers al acestei tactici chinezeşti de a ajunge în acţionariatul companiilor care extrag aceste resurse importante în lume şi le pot furniza la preţuri moderate în China, pentru ca ulterior lumea să se minuneze cum poate fi industria auto chineză atât de competitivă. Faptul că acele camioane miniere Sany foloseau câte două motoare V8 de pe camioane mai mici, din cauza că în China încă nu se pot produce motoare V12 sau V16 mari, de peste 1000-1.500 CP, nu era decât o curiozitate, care confirma că parametrii de facto ai acelor camioane erau şi ei secundari.

Apoi, acum câteva săptămâni am scris despre o tranzacţie enormă între producătorul chinez XCMG şi operatorul minier australian Fortescue, prin care ultimul a comandat 150 de camioane miniere electrice de la chinezi, cu posibilitatea extinderii până la 200. Curiozitatea era că anterior Fortescue comandase 360 camioane miniere electrice din aceeaşi categorie de la compania germano-elveţiană Liebherr, iar în momentul semnării contractului cu chinezii, Fortescue a modificat comanda pentru Liebherr şi a redus numărul de camioane europene, pentru a le aduce la egal cu cele chinezeşti. Liebherr a pierdut un număr imens de camioane comandate, XCMG a câştigat, iar noi spuneam atunci că, deşi Fortescue nu are un acţionar principal chinez vizibil, până la 90% din minereul de fier extras de această companie australiană e exportat în China. Deci, e de ce a avut loc această schimbare de accente.

Iar acum cei de la XCMG anunţă că au şi demarat livrările primelor camioane miniere uriaşe XDE260 către noua mină Simandou din Guineea. În acest caz e foarte interesant şi camionul, şi cine controlează mina.

Camionul XDE260 e unul din cele mai noi modele de camioane miniere ale XCMG, fiind dezvăluit acum trei ani, iar primele livrări au fost menţionate abia anul trecut. E un camion cu 230 tone de sarcină utilă, deci atât poate încărca la bord. Camionul nu a avut un predecesor în gama XCMG, asemenea camioane mari fiind anterior livrate doar de producători internaţionali, inclusiv din cauza lipsei de motoare chinezeşti suficient de puternice.

Pentru noul model, însă, chinezii au reuşit să-i convingă pe cei de la Rolls-Royce să le furnizeze motoare germane de la divizia MTU, iar pe cei de la General Electric din SUA să le furnizeze şi electromotoare care să propulseze roţile. Iar astfel noul camion chinezesc a primit un motor diesel V16 de la Rolls-Royce MTU, calibrat pentru 1.865 kW putere, sau 2.535 CP. Da, vorbim de un camion minier chinezesc, propulsat de un motor diesel V16 de la Rolls-Royce!

Foto: Motor Rolls-Royce MTU, de pe camionul minier chinezesc

Iar acum acest camion nu doar că înlocuieşte importurile în China, ci şi exporturile spre Africa. Iar mina Simandou din Guineea reprezintă cel mai mare zăcământ neutilizat de minereu de fier de puritate înaltă din lume, cu o concentraţie de fier de 65%, ceea ce face extracţia foarte uşoară.

Foto: Regiunea minei Simandou

Sunt zeci de ani de când proiectul tot încerca să fie realizat şi a fost de nenumărate ori blocat sau tergiversat, trecând prin lungi cazuri de corupţie şi activităţi tenebre. O parte din motivele de tergiversare vin şi din cauza că proiectul necesita o cale ferată de peste 600 km şi un port special la Atlantic, unde să poată acosta nave mari, ca să încarce minereul de fier. Conform ultimelor evoluţii, la sfârşitul anului 2025 trebuiau să aibă loc primele extrageri cu operare normală din această mină, dar e mai probabil că anul viitor mina îşi va începe activitatea.

Chinezii au fost cei care şi-au luat angajamentul e a construi calea ferată şi potul necesare acestui proiecte, prin proiectul „Simandou Infrastructure”, cu participarea a două entităţi chinezeşti — Winning International Group şi China Hongqiao Group — care au dirijat construcţiile efective de infrastructură atât la calea ferată şi port, cât şi la mina propriu-zisă. Fireşte, au existat şi finanţări de la băncile chinezeşti.

În rezultatul acestei susţineri de infrastructură, cele 4 zone miniere din mina Simandou au fost alocate într-n mod curios. Blocul 1 şi 2 va fi operat de Winning Consortium Simandou, consorţiu din care fac parte şi câţiva producători de aluminiu chinezi, precum cel mai mare din lume, China Hongqiao Group, sau unul mai mic, Baowu Steel Group. Blocurile 3 şi 4 ale minei vor fi operate de compania australiană Rio Tinto şi de compania chinezească de stat Chinalco.

Aşadar, noua mină din Guineea va fi operată cu prezenţa dominantă a cel puţin 4 entităţi chineze, inclusiv una de stat, pe lângă compania australiană şi statui guineean. În rezultat, marea majoritate a minereului de fier extras de la noua mină va fi exportat spre China, unde va fi folosit în producţia de oţel şi aliaje derivate.

Foto: Noul port construit de chienzi

Puritatea lui mare va face mai puţin energofagă procesarea ulterioară, ceea ce înseamnă că aceste cantităţi imense de minereu vor contribui la un oţel şi mai ieftin şi mai competitiv produs în China. Iar un oţel mai competitiv, prelucrat cu energie ieftină, înseamnă în final un cost de producţie mai mic al maşinilor, electrice şi cu combustie, şi al multor altor produse industriale.

E un întreg lanţ logic de acţiuni cu cauză şi efect şi de strategii aici, deci. Iar ca să înţelegem cât de mare e impactul, doar această nouă mină are capacitatea de a acoperi 15% din minereul de fier folosit de China, tot China fiind şi cel mai mare procesator industrial din lume al acestuia. Deci brusc ai acces imens la resurse de o importanţă enormă, iar dacă 15% din minereul pe care-l foloseşti devine brusc mai ieftin în import şi mai ieftin în procesare, îţi creşti imediat competitivitatea. Prin urmare, sunt strategii clare aici elaborate cu o privire amplă la tabloul global, iar China a făcut paşi enormi, pe neobservate, fără prea multă fanfaronadă, în a-şi asigura accesul şi controlul la aceste resurse. Pentru că prin aceste resurse se propagă mai apoi competitivitatea la nivel de industrie şi ţară, şi tot ele stimulează şi inovaţiile. Şi e păcat că-n alte regiuni ale lumii liderii se ocupă uneori de lucruri foarte curente şi mărunte, iar aceste mişcări tectonice la nivel global trec pe neobservate pe lângă ei. Pentru că unele regiuni adoptă maxim nişte programe de stimuli economici, politici verzi, restricţii impuse cu calendare stricte de viitor, în timp ce alte regiuni s-au preocupat foarte eficient în aceştia ani să preia controlul asupra resurselor absolut cruciale.