Inginerii japonezi au creat un nou Lexus LFA, dar l-au făcut electric, cu o misiune dificilă de a fi la fel de plăcut în condus ca unul cu combustie

În ultimele zile am vorbit mai mult despre lansarea noii Toyota GR GT, un model fabulos cu un motor V8, cu sunet superb, construit din pură pasiune şi convingere a şefului Akio Toyoda că ingineria genială trebuie păstrată în lumea auto. Pentru asta, el şi-a adunat o echipă din cei mai talentaţi ingineri de la Toyota, înrolând în ea şi ingineri veterani care au muncit la Lexus LFA acum 20 de ani, tocmai pentru ca ei să-şi poată transmite priceperea generaţiilor noi. Şi în rezultat s-a obţinut o maşina perfect echilibrată, construită după principiile genialităţii fizice şi experienţei veritabile din lumea auto. Doar că pe lângă acea maşină, pe care Akio Toyota şi-a dorit-o cu combustie şi n-a mai vrut să-i pună emblemă Lexus pe ea, pentru a o păstra într-o zonă mai puţin elitistă, acelaşi Akio le-a dat inginerilor săi şi o misiune dificilă de a dezvolta şi un Lexus LFA, pe care-l facă electric, dar care să fie la fel plăcut în condus ca unul cu combustie.

Vorbim deocamdată de un prototip, însă e o creaţie cu propulsie pur electrică şi baterii. Şi e ceva neaşteptat de la omul care a fost întotdeauna sceptic faţă de mobilitatea electrică şi a făcut-o mai degrabă pentru că a fost nevoie, nu pentru că şi-a dorit. Aici Akio vorbeşte din nou despre transmiterea măiestriei de a construit maşini superbe din generaţie în generaţie, de parcă acest proiect ar fi examenul suprem pentru maşinile electrice — dacă ele pot fi făcute să fie cu adevărat savuroase în condus sau nu, atunci când aceeaşi ingineri geniali cu experienţă enormă lucrează la ele.

E ca şi cum Akio vrea să-şi răspundă lui înşişi la această întrebare existenţială, iar odată cu asta şi fanilor. Or, foarte multe din maşinile electrice de azi sunt făcute în primul rând de programatori de soft, iar suspensia şi caroseria vine doar ca o completare. În rezultat, nu există echilibru perfect între ele, nu mai poate fi menajată corectă acea greutate imensă şi plăcerea în condus e rezultatul multor ecuaţii electronice în care maşina încearcă să simuleze un control bun pe un circuit. Dar prea multor maşini electrice le lipseşte esenţa fizică a construcţiei lor, care să le dea echilibrul intrinsec şi plăcerea aia jovială în condus. Ei bine, Akio i-a adus pe aceeaşi ingineri veterani care au dezvoltat primul Lexus LFA şi acum Toyota GR GT, dându-le şi această provocare.

Foto: Ingineri la dezvoltarea primului Lexus LFA, în anii 2000

În primul rând, inginerii şi-au spus că un Lexus LFA electric trebuie să fie uşor, pentru că unul greu ar însemna ajungerea în aceeaşi capcană a creării unei probleme şi a lucrului ulterior la remedierea efectelor acelei probleme.

Foto: Hiromu Naruse, omul care şi-a dedicat întreaga viaţă maşinilor savuroase la Toyota, a participat la dezvoltarea primului LFA, dar s-a stins din viaţă în 2010

Ca şi Toyota GR GT, noua Lexus LFA electric a adoptat o structură de aluminiu, pentru a-şi reduce greutatea. Maşina a păstrat o înălţime totală superb de redusă, de doar 1.195 mm, ceea ce ne duce cu gândul că bateria ei nu e o simplă placă, ci are o formă ce permite amplasarea scaunelor faţă mai jos, fără a avea celule de baterii sub ele. Inginerii niponi spun că pentru ei poziţia în condus a şoferului a fost crucială, atât în poziţia faţă de asfalt, cât şi faţă de ampatament.

Volanul a fost conceput cu un raport de transmisie atât de mic, încât cu o singură turaţie face turul complet al virării, ceea ce elimină necesitatea apucării lui repetate, iar asta l-a făcut să aibă o formă asemănătoare unei manivele din avion.

Lexus are experienţa unor sisteme de direcţie wireless, cu asemenea forme de volan, dar aici se vorbeşte prea mult de senzaţia supremă în condus pentru a fi un volan wireless şi credem că e mai degrabă o casetă de direcţie mecanică, ce-şi schimbă progresiv raportul de transmisie între pinion şi cremalieră.

Maşina electrică măsoară 4,69 metri lungime şi 2,04 metri lăţime, ceea ce înseamnă că e cu 13 cm mai scurtă decât Toyota GR GT şi cu 4 cm mai lată. Ampatamentul, însă, e absolut identic, de 2.725 mm, ceea ce ne sugerează că noul Lexus LFA a fost dezvoltat pe exact aceeaşi structură şi platformă ca şi Toyota GR GT.

În mod normal, asta ar însemna mai multe limitări la amplasările bateriilor şi spaţii irosite în tunelul transmisie. Dar, pentru inginerii iscusiţi ar putea însemna şi oportunităţi de a amplasat mai multe celule în centrul bateriei în locul celor de sub scaune.

Pentru că e un prototip deocamdată, nu ştim ce baterie i-au pus inginerii niponi acestei maşini, câţi kWh are şi mai ales ce greutate finală s-a obţinut şi ce putere are maşina.

Iar asta înseamnă că deocamdată nu ştim nici dacă marele examen al acestei maşini pentru întregul regn al maşinilor electrice a fost trecut sau nu. Se pare că lucrul mai e în progres la ea, iar testul suprem va veni ceva mai târziu. Până atunci, cei mai talentaţi ingineri niponi vor încerca să facă ceva genial din asta. Dacă le va reuşi, Akio Toyoda va spune „luaţi de aici, aşa se face o maşină electrică adevărată”. Dacă nu le va reuşi, Akio va declara „dacă ei n-au putut, atunci să ştiţi că nu e posibil, şi ar trebui să renunţăm să mai insistăm cu asta”.

Deocamdată, ştim că la nivel de design, le-a reuşit ceva frumos, la fel ca şi la nivel de proporţii, poziţie de condus, şi echilibrare. Mai rămâne să vedem şi cu bateriile, greutatea totală şi rafinamentul final pe care-l va putea atinge acest Lexus LFA. O misiune istorică pentru el, deci.