Jurnaliştii norvegieni au descoperit că până şi un simplu port de încărcare la o maşină electrică poate avea un preţ exorbitant

Maşinile electrice mai vechi, care nu mai sunt acoperite de garanţie şi care nu mai sunt în producţie actuală în gama producătorilor, se dovedesc adeseori a fi nişte surse de şocuri financiare pentru proprietarii lor, din păcate. Ar fi frumos ca aceştia să le poată exploata sute de mii de kilometri, până la o durată de viaţă comparabilă cu cele diesel sau pe benzină, având în continuare costuri mai mici de mentenanţă şi eventuale reparaţi. Dar, din păcate, aceste maşini electrice au câteva componente cheie, defectarea cărora generează reparaţii atât de scumpe, încât depăşesc valoarea maşinii la mâna a doua în acel moment şi atunci cel mai raţional pas e casarea ei. Şi dacă despre faptul că o baterie a unei maşini electrice poate provoca asemenea costuri uriaşe am mai auzit, iar apoi şi electromotoarele se dovedeau că pot genera costuri apropiate de 8-10 mii euro pentru a fi înlocuite, acum jurnaliştii norvegieni au descoperit că până şi un simplu port de încărcare la o maşină electrică poate avea un preţ exorbitant, într-o categorie apropiată de baterii şi electromotoare, informează publicaţia norvegiană motor.no.

Norvegia e poate singura ţară din lume care are un număr şi o concentraţie atât de mare de maşini electrice mai vechi, datorită faptului că a fost prima care le-a adopta în număr mare. Prin urmare, tot Norvegia a devenit acum şi sursa principală a unor asemenea descoperiri.

Jurnaliştii norvegieni şi-au propus să analizeze costurile pentru unele piese importante şi lucrări la maşinile electrice de vârstă mai mare, incluzând acolo şi componente evidente precum bateria sau motoare electrice, dar şi porturile de încărcare de la bord, mai ales că acum o săptămână scriam despre un caz din Finlanda, în care un VW e-up mai vechi a rămas blocat timp de două zile la o staţie de încărcare din cauza defecţiunii la portul său şi nici măcar profesioniştii veniţi la faţa locului n-au putut să rezolve problema repede.

Aceste porturi de încărcare au adeseori şi mecanisme de siguranţă pentru blocarea cablului, şi, fiind plasate în aer liber şi doar acoperite mecanic de un capac, fără vreo etanşare, sunt şi ele expuse în timp la umiditate, ger şi alte condiţii climaterice. Respectiv, la un anumit moment în timp şi ele pot ajunge să cedeze.

Aşadar, jurnaliştii au solicitat preţuri pentru mai multe tipuri de piese şi reparaţii de la service-uri din Norvegia pentru mai multe modele populare, de vârstă mai medie şi mai înaintată, printre ele numărându-se un Nissan Leaf din 2018, un VW e-Golf din 2019, un Audi e-tron din 2020 şi o Tesla Model Y din 2021.

Au aflat, spre exemplu, că înlocuirea plăcuţelor de frână la Audi are costuri exorbitante, cuprinse 850 euro şi 1.630 euro. La maşinile electrice plăcuţele se schimbă rar, dar totul 1.630 euro pe un set de plăcuţe pare exagerat, mai ales că acum câteva luni un german relata din experienţă proprie că la un Audi Q7 V12 TDI plăcuţele pentru discuri ceramice costă 2.000 euro setul.

La Nissan Leaf, plăcuţele au fost cele mai ieftine, costând între 400 euro şi 670 euro. Deci, aparent un Nisan Leaf de 7 ani e mai ieftin în mentenanţă, aşa cum ar fi şi firesc.

Dar tot Nissan Leaf a fost şi maşina care i-a lăsat consternaţi pe jurnalişti în preţul portului de încărcare. Acest port costă 89.762 coroane, echivalentul a 7.650 euro! Deci, înlocuirea unui banal port de încărcare la această maşină electrică produsă acum 8 ani are un cost de-a dreptul exorbitant.

Şi paradoxul e că cifra e aproape identică preţului electromotorului de tracţiune de pe aceeaşi maşină! Deci, portul de încărcare la Leaf costă aproape la fel cât costă electromotorul. Iar jurnalişti norvegieni spun că au obţinut acelaşi preţ şi de dealerul oficial Nissan, şi de la un service independent.

Jurnaliştii s-au arătat revoltaţi de preţ, or, un port de încărcare nu are nimic ultra sofisticat în el pentru a justifica acest preţ. Un Nissan Leaf din 2018 poate fi cumpărat la mâna a doua în Norvegia cu preţuri cuprinse între 90.000 şi 170.000 coroane, deci între 7.670 euro şi 14.485 euro, ceea ce înseamnă că dacă la o asemenea maşină de doar 7 ani apare o defecţiune la portul de încărcare, repararea ei poate costa exact cât valoarea maşinii sau foarte aproape de ea, ceea ce impune de facto fie casare ei, fie căutarea unei piese la mâna a doua de la dezmembrări.

Dealerul oficial Nissan în Norvegia a fost solicitat să comenteze acest preţ exorbitant şi a declarat că înţelege că preţul poate fi perceput drept unul mare, dar el se bazează pe costul piesei, primite de la producătorul auto. Dealerul a mai menţionat că „e o piesă cu componente electronice sensibile, care trebuie să întrunească standarde de siguranţă”, şi a menţionat totodată că e o piesa rară, care-i face costul mai mare.

Dealerul le-a mai spus jurnaliştilor că până acum în toată regiunea scandinavă Nissan a înlocuit doar circa 200 de asemenea porturi şi toate au fost pe garanţie. Dar incidenţa atât de mică determină şi preţul mare al piesei.

E curios, însă, că un port similar la Tesla Model Y costă doar 1.630 euro. Deci, e o diferenţă mare de preţ, dar Model Y e un model foarte popular în Norvegia.

La Audi e-tron, costul portului e încărcare e de circa 3.950 euro, iar la VW e-Golf acesta costă 3.000 euro.

Aşadar, nu doar bateria şi electromotorul pot fi surse ale unor costuri exorbitante în reparaţiile maşinilor electrice mai vechi. Şi până şi norvegienii, probabil cei mai obişnuiţi cu prezenţa în viaţa lor cotidiană a unui număr imens de maşini electrice, ajung acum indignaţi de aceste costuri uriaşe.