Norvegienii au ajuns să vândă exemplarele de Toyota Mirai la mâna a doua cu preţuri derizorii, din cauza lipsei de staţii cu hidrogen

Toyota Mirai e un model care a fost conceput cu o tehnologie admirabilă cu rezervoare de hidrogen şi pile de combustie, prin care maşina îşi produce electricitatea pentru a-şi alimenta electromotorul pentru propulsie. Japonezii sperau că tehnologia acesteia va putea fi o alternativă pentru maşinile electrice cu baterii şi chiar va învinge într-o zi, prin încărcare mult mai rapidă şi prin autonomia ceva mai mare. Doar că în foarte multe ţări ale lumii popularitatea lui Mirai n-a fost zădărnicită de vreo problemă la maşini, ci de probleme cu staţiile de hidrogen, care s-au tot închis în ultimii ani din lipsă de profitabilitate. Acum norvegienii au ajuns să vândă exemplarele de Toyota Mirai la mâna a doua cu preţuri derizorii, din cauza lipsei acestor staţii. Unele exemplare ajung să coste şi doar 4.175 euro, pentru o maşină cu doar 56.500 km parcurşi, informează publicaţia norvegiană TV2 Broom.

Încă în aprilie 2024, noi publicam o ştire în care anunţam că din acel moment în Norvegia a mai rămas o singură staţie de alimentare cu hidrogen deschisă, iar Toyota urma să o susţină pentru a evita închiderea. Era o staţie situată în Hovik, în zona Barum, o suburbie a oraşului Oslo, capitala Norvegiei. Staţia e situată la 11,7 km de centru oraşului Oslo. Faptul că era o singură staţie rămasă era incomod, dar cel puţin era în apropiere de capitală, locul în care fuseseră înmatriculate cele mai multe maşini cu hidrogen în Norvegia. La acel moment în Norvegia mai erau înmatriculate 270 de maşini cu hidrogen. Doar că nici acea staţia n-a funcţionat mult, în ciuda promisiunilor Toyota.

În iulie 2025 noi publicam o altă ştire, prin care informam că proprietarii de maşini cu hidrogen din capitala Norvegiei trebuiau deja să călătorească 500 km pentru a-şi alimenta automobilele, şi apoi încă 500 pentru a reveni. Şi asta pentru că staţia din apropierea capitalei s-a închis. În schimb, în ţară apăruse o altă staţie, care a rămas ea deja singura funcţionată. Doar că e localizată tocmai în Tiller, în regiunea Trondheim, la 500 km de Oslo.

Acea staţie e deţinută de compania Asko, care are o flotă proprie de camioane cu hidrogen. Compania îşi construise staţia pentru uz intern şi accesul publicului la ea nu era prevăzut, dar în situaţia din vară, cei de la Asko anunţaseră că ar putea alimenta şi maşini private, cu condiţia ca întâi proprietarii să semneze un contract. Deci, singura staţie de hidrogen rămasă funcţională în Norvegia nu e una în care să poţi pur şi simplu opri şi alimenta, ci una pentru care ai nevoie întâi de ceva birocraţie şi un card eliberat pentru staţie, după care să poţi intra acolo.

Pe lângă asta, fiind o staţie dedicată camioanelor companiei, sunt mari şanse să o găseşti ocupată. Şi apoi trebuie să aştepţi ca staţia să-ţi pregătească următoarele kilograme de hidrogen, să poţi alimenta. Însă nici asta nu era cea mai mare problemă, ci distanţa de 500 km. Toyota Mirai promite o autonomie oficială de 650 km, deci dacă porneşti din Oslo cu rezervorul plin, ai şanse să ajungi cu el înapoi aproape gol şi nu mai poţi merge la staţie iar decât pe platformă.

Şi, de fapt, unii oamenii care şi-au scos la vânzare aceste maşini scriu clar că dacă trăieşti în Oslo o poţi alimenta doar dacă o duci pe o platformă până la staţie. E inimaginabil cât trebuie să coste serviciile unui camion în Norvegia, care să-ţi transporte maşina cu hidrogen 500 km într-o direcţie şi apoi 500 km înapoi, pentru ca tu să poţi merge câteva sute kilometri cu ea în oraş. Şi aici nici nu mai vorbim de motorul diesel al camionului şi emisiile sale.

Prin urmare, mulţi vânzători scriu că achiziţia maşinii are sens doar dacă trăieşti mai aproape de singura staţie rămasă sau dacă eşti gata de sacrificii inimaginabile. Iar unii intre ei mai scriu şi faptul că autonomia reală nu e de 650 km cum se promite în fişa tehnică, ci de puţin peste 350 km.

Asta face ca maşini într-o stare tehnică excelentă, mari şi confortabile, care costau cândva de la 50.000 euro în sus. Unele din ele au puţin peste 50.000 km parcurşi acum şi costă doar 4.175 euro, ca în cazul maşinii de mai jos.

Dar există şi maşini şi mai ieftine de atât. O Toyota Mirai din 2016, cu 111.000 km parcurşi, costă doar 3.400 euro. E mai ieftin decât o maşină veche şi distrusă.

Una mult mai nouă, din 2018, cu doar 33.780 km pe odometrul său, costă 3.550 euro. Sunt cifre incredibile, care n-ar fi fost niciodată valabile, dacă nu vorbeam despre propulsia de hidrogen şi problemele imense de a alimenta.

Dar mai există şi vânzători mai optimişti. Unii din ei mai încearcă preţuri mai mari la început. Un exemplar din 2022 e oferit cu 17.000 euro, dar nu sunt şanse să-l cumpere cineva.

Mai mult ca atât, se pare că şi reprezentanţa Toyota din Norvegia a rămas cu un exemplar şi încearcă şi ea să-l vândă, cerând cel mai mare preţ pe el, de 25.500 euro.

Însă astea sunt excepţii. Majoritatea exemplarelor au preţuri afişate între 4.000 şi 6.000 euro, deci cam 10% din valoarea de cândva a maşini noi.

Şi probabil nici acest preţ nu e minim. Or, puţini sunt cei care ar vrea să rişte să-şi cumpere o maşină pentru care mai există o singură staţie de alimentare în toată ţara. Şi nu se ştie pentru cât timp mai există şi ea. Prin urmare, tehnologia maşinilor cu hidrogen e în continuare intrigantă, dar reţeaua de staţiile de alimentare pentru ea a eşuat lamentabil în Norvegia, pierzând definitiv concurenţa u maşinile electrice cu baterii.