(VIDEO) Britanicii au arătat cât de diferite pot fi performanţele motoarelor cu 12 cilindri, iar lipsa turbinelor s-a dovedit un avantaj

Motoarele V12 reprezintă oarecum apogeul arhitectural al ingineriei unui propulsor cu combustie, pentru că sunt formate din două blocuri a câte 6 cilindri, perfect echilibrate fiecare din ele, care contribuie împreună cu tocmai 6 evenimente de combustie la fiecare turaţie a arborelui cotit, deci la fiecare 60 de grade. Iar asta le dă şansa unei ritmicităţi unice şi a unei puteri imense, dacă sunt proiectate pentru a atinge turaţii foarte mari. Ca să atingă aceste turaţii în cel mai spectaculos mod, de obicei se renunţă la turbine în cazul lor. De ce această filosofie e atât de apreciată şi venerată în lumea auto a devenit cât se poate de clar într-o nouă comparaţie a britanicilor de la carwow, care au pus alături trei maşini cu motoare de 12 cilindri.

Cele trei maşini sunt relativ similare prin caroseriile cu două uşi şi prin cei 12 cilindri sub capotă. Dar Bentley Continental GT are cei 12 cilindri aranjaţi în formă de W, aducând o odă arhitecturii W12, care tocmai a fost pensionată din grupul VW. Motorul e unul twin turbo, de 6,0 litri, şi scoate 635 CP şi 900 Nm. Dar Bentley e o maşină grea şi cântăreşte tocmai 2.169 kg. Are tracţiune integrală, însă.

Aston Martin Vanquish, însă, merge pe formula unui V12, dar tot aplică două turbine. Motorul are 5,2 litri şi poate scoate 835 CP şi 1.000 Nm şi cuplul se datorează turbinelor, dar Aston Martin a fost renumit pentru motoarele sale aspirate V12 de cândva, deci fanii ar putea considera că acest model nu mai e la fel de puritan. Tracţiunea e doar pe puntea spate, iar greutatea totală e de 1.835 kg.

Ferrari, însă, a rămas fidel reţetei de motor V12 aspirat, fără turbine. Are o cilindree mai mare, însă, de 6,5 litri, pentru a reuşi o performanţă similar, adunând 800 CP şi doar 718 Nm. Tracţiunea e tot pe puntea spate, iar maşina cântăreşte 1.630 kg.

În prima cursă, Bentley a pornit rapid, datorită tracţiunii integrale, dar în următoarele secunde a fost devansat rapid de celelalte două supercar-uri. Acest scenariu de început avea să devină regula acestor încercări.

Lupta între Ferrari şi Aston Martin a fost deosebit de crâncenă. Ferrari a câştigat la doar câţiva centimetri în faţa lui Aston.

În a doua încercare, însă, Aston Martin a fost cel care a învins, datorită unui start mai bun decât Ferrari, care s-a tot chinuit să obţină aderenţa la start.

Şi următoarea cursă a fost câştigată de Aston Martin, la o diferenţă egală cu lungimea unei maşini în faţa lui Ferrari. Aparent, era momentul să se declare victoria lui Aston, dar s-a dorit să se desemneze câştigătorul din 5 încercări, nu din 3.

Cea de-a 4-a cursă a fost învinsă de Ferrari, ceea ce a adus numărul victoriilor la egalitate. Era nevoie de încă o cursă decisivă. Iar aici Aston Martin a învins la o distanţă de 2-3 cm maxim.

A fost o victorie grea şi palpitantă, deci, dar e admirabil când un noul Aston Martin poate învinge un Ferrari atât e frumos şi demn.

La următoarele curse cu start din mişcare, însă, chiar şi cu doar câţiva km/h, Ferrari a fost fulgerător, ceea ce ne arată că-n viaţa reală motorul aspirat V12 va învinge detaşat, de fapt.

Lipsa turbolagului se poate vedea elocvent pe diferenţa în care Aston şi Ferrari prin turaţiile. Iar concluzia britanicilor e că turbinele pe un V12 sunt cam inutile, or, un V12 aspirat poate face mult mai multe şi mai uşor în viaţa reală.

Vezi totul în video-ul de mai jos.