Cea mai mare centrală nucleară din lume a fost repornită după 15 ani de pauză şi oprită după doar 6 ore de funcţionare

Cea mai mare centrală nucleară din lume, Kashiwazaki-Kariwa, situată în Japonia, a fost repornită după o pauză de aproape 15 ani. Parametrii centralei sunt de-a dreptul uluitori, dar anii de stagnare par să-şi fi lăsat amprenta. Chiar dacă inginerii niponi au pregătit repornirea primului reactor de foarte mult timp, cu toate inspecţiile şi testele imaginabile, pornirea de acum n-a durat decât 6 ore, iar reactorul numărul 6, primul pornit, a fost oprit după doar 6 ore de funcţionare.

Foto: Centrala Kashiwazaki-Kariwa

Japonia pare să aibă o serie lungă de ghinioane şi incidente de securitate cu centralele sale nucleare, şi chiar dacă incidentele mici nu sunt mai frecvente decât în alte ţări, ba chiar Japonia stă în zona celor mai sigure, incidentele cu impact mai mare au fost mai multe la număr. Bineînţeles, cel mai renumit incident a fost cel de la Fukushima, din 2011, când acea centrală a suferit un accident cu scurgeri radioactive, după un cutremur şi un tsunami, care a inundat zona generatoarelor diesel de rezervă de la subsol, ce trebuiau să asigure energia pentru sistemul de răcire, iar acestea n-au mai putut funcţiona.

Acel incident a provocat o rezonanţă imensă în lume, creând o reticenţă majoră faţă de energia nucleară, atât în Japonia, cât şi în ţări precum Germania, care a ajuns să renunţe complet la energia nucleară şi să închidă toate reactoarele din ţară, fapt calificat de curând de cancelarul actual al Germania drept o mare greşeală strategică. În Japonia, acel incident a dus şi la oprirea centralei despre care vorbim azi, Kashiwazaki-Kariwa, deşi nu avea vreo legătură directă decât o anumită analogie în construcţie şi operarea de către aceeaşi companie, Tepco.

Centrala Kashiwazaki-Kariwa are titlul oficial de cea mai mare centrală nucleară din lume datorită celor 7 reactoare ale sale, două de 1.315 MW şi cinci de 1.067 MW. Astfel, puterea totală netă a centrale e de aproape 8 GW, au 7.965 MW, dacă e să fim mai exacţi. Centrala ar putea produce anual 66,3 TWh de electricitate, cu un factor de capacitate mediu de 95%, iar această cifră depăşeşte cu peste 25% întregul consum anual al României, spre exemplu.

Adevărul e că centrala Kashiwazaki-Kariwa a operat foarte puţin timp cu toate cele 7 reactoare active. Chiar dacă a fost construită pe parcursul anilor 1980 ş 1990, ultimele două reactoare — numărul 6 şi numărul 7, au fost conectate la reţea abia în 1996 şi 1997. În 1997 a existat o scurgere de abur radioactiv la unitatea 7. În 1998 a existat o altă scurgere în circuitul turbinei la reactorul 1, care a dus la oprirea lui. În 2002 s-a descoperit că Tepco falsificase rapoartele inspecţiilor de siguranţă, ceea ce însemna că nimeni nu poate avea încredere în starea de facto a reactoarelor, ceea e a dus la deconectarea, unul după altul, a reactoarelor începând cu 2002 şi continuând cu 2003.

Abia către sfârşitul anului 2005 toate reactoarele centralei au devenit complet operaţionale simultan. La 16 iulie 2007, însă, a avut loc cutremurul Chuetsu-Oki, de 6,6 puncte scara Richter, epicentrul acestuia fiind la doar 19 km de centrala nucleară. Trei reactoare treceau în acel moment prin mentenanţa regulată şi erau oprite, iar celelalte care funcţionau au fost oprite automat. Totuşi, oprea bruscă a generat un incendiu la un transformator, afectând grav o clădire adiacentă. Asta a însemnat oprirea completă a centralei, chiar dacă nu au existat scurgeri radioactive. Acel incident a ţinut centrala oprită pentru următorii aproape 3 ani, şi de atunci până în prezent ea nu a mai revenit niciodată la funcţionare completă cu toate 7 reactoare ale sale.

În perioada anilor 2008-2009 au avut loc câteva teste de repornire, cu realimentări şi reporniri scurte. Reactorul 7 a fost repornit complet în iunie 2009, iar reactorul 6 — în august 2009. În 2010 au fost repornite şi reactoarele 1 şi 5. Celelalte reactoare n-au mai apucat a fi repornite când s-a dispus oprirea completă, după incidentul de la Fukushima, de la începutul anului 2011.

Prin urmare, repornirea de acum, din 2026, ridica mai speranţe pentru centrala Kashiwazaki-Kariwa şi potenţialul său uriaş de a furniza electricitate cu zero emisii CO2 Japoniei. O mare parte din anul 2025 a fost definită de un număr pare de comunicate ale celor de la Tepco despre nenumăratele inspecţii de siguranţă şi teste, iar la 21 ianuarie 2026 reactorul cu numărul 6 a fost repornit, doar pentru el existând deocamdată undă verde finală.

La doar 6 ore de la pornirea reactorului, o alarmă automatizată a fost declanşată de sistemele de siguranţă ale reactorului. Iar asta a determinat oprirea completă a reactorului, cu noi necesităţi de inspectare a cauzei de declanşare a alarmei şi remedierea problemelor apărute.

Bineînţeles, apariţia acestor probleme după o perioadă atât de lungă de pregătiri şi verificări nu adaugă deloc un plus de imagine şi de încredere pentru Tepco sau pentru securitatea energiei nucleare în Japonia.

Însă Japonia a avut una din cele mai puternice industrii de energie de nucleară din lume, la un moment dat având 54 de reactoare funcţionale în ţară. În anul 2009, Japonia a atins vârful de producţie funcţională a energiei din surse nucleare, cu o capacitate activă de 48,14 GW. O asemenea capacitate e era depăşită doar de Franţa, dacă e să o comparăm cu ţările din Europa.

Foto: Capacitatea sumară a reactoarelor operabile (nu neapărat conectate) din Japonia de-a lungul anilor