Marea Britanie a alocat capacităţi record pentru noi parcuri eoliene maritime, care-i vor asigura un salt enorm în producţia de energie

Energia eoliană şi aprobarea de noi parcuri eoliene a suferit o scădere majoră de ritm în 2025, cu un număr mare de proiecte fie suspendate, fie anulate, mai ale în SUA, iar asta s-a transpus şi într-un interes mai mic pentru investiţii în parcurile noi din Europa. Pe lângă asta, maşinile electrice au vânzări mai mici decât ritmul care se estima acum 4-5 ani, multe din industriile energofage întârzie să facă tranziţia completă la soluţii bazate pe energie regenerabilă, iar asta a făcut ca şi preţurile de piaţă a energiei în multe ţări să difere de cele estimate anterior. În luna noiembrie 2025 scriam că s-a ajuns până acolo, încât la noile licitaţii de parcuri eoliene din Olanda nu a existat nicio companie doritoare de a le construi. Dacă anterior companiile se luptau pentru a primi drepturile pentru suprafeţe maritime delimitate pentru parcuri eoliene şi-şi asigurau independent capitalul, către finalul anului acest interes a fost inexistent şi industria sugera că ar fi nevoie de condiţii mult mai atrăgătoare, cu susţineri de stat. Dar iată că acum, în ianuarie 2026, Marea Britanie a reuşit un succes aproape nesperat şi a alocat dintr-o singură mişcare capacităţi record pentru întreaga Europă pentru noi parcuri eoliene maritime, care-i vor asigura un salt enorm în producţia de energie.

E vorba de o putere alocată de 8,4 GW, distribuită în 12 proiecte separate în cadrul unei singure proceduri. Cifra de 8,4 GW reprezintă astfel un record absolut pentru energia eoliană din Europa or, o putere de 8,4 GW reprezintă echivalentul cu un consum mediu al României în timpul activ şi intens al zilei, în perioade de consum mai mare.

Acest succes de acum vine după ce şi Marea Britanie a trecut printr-o tentativă similară celei din Olanda mai devreme şi nu a avut companii doritoare. Prin urmare, ceva s-a schimbat acum, dacă noua rundă de licitaţii a atras un asemenea interes într-o perioadă atât de tumultoasă pentru industrie.

Iar secretul vine din contractele pentru alocarea diferenţelor, sau CfD, care le garantează un preţ minim de achiziţie a electricităţii dezvoltatorilor noilor parcuri. Participanţii la licitaţie calculează un preţ minim pentru fiecare parc şi concurează între ei, de obicei preţul minim fiind cel câştigător, întrucât ceilalţi parametri de putere şi trasee sunt specificate de autorităţi.

În decursul operării parcului, dacă preţul de achiziţie va fi mai mic decât cel garantat, statul britanic le va plăti operatorilor diferenţa. Iar astfel operatorii au garanţia că pot să-şi facă şi calcule de rambursare a investiţilor.

Anterior, multe ţări erau reticente faţă de asemenea garanţii de stat oferite pe termen lung dezvoltatorilor de parcuri, mai ales că ele ar fi eventual finanţate din banii tuturor contribuabililor, dar scăderea industriei de energie eoliană din ultimul an şi dificultăţile logistice ale acestei, având drept consecinţă lipsa de interes pentru construcţia de noi parcuri, au determinat guvernele unor ţări să-şi schimbe abordarea şi să ofere aceste garanţii, pentru a-şi păstra ritmul de trecere la energie regenerabilă.

În cazul acestor 12 parcuri eoliene noi, alocate acum pentru o putere instalată sumară de 8,4 GW, media preţului minim garantat este de 90,91 lire/MWh, echivalentul a 104,70 euro/MWh. Poate părea un preţ mare, pentru că cifra e cea primită de operatorul parcului, după care se va adăuga partea distribuitorului de electricitate, taxele şi alte componente, dar, de fapt, ea e chiar mai mică decât preţul minim garantat pentru centrala nucleară Hinkley Point C, de 92,50 lire/MWh. E la fel de adevărat, însă, că media preţului de achiziţie din UE de la parcuri eoliene e ceva mai mică, deci electricitatea va fi în continuare mai scumpă în Marea Britanie pentru consumatorul final.

Autorităţile britanice spun că noua capacitate sumară de 8,4 GW, alocată acum, va determina investiţii private de 22 miliarde de lire din partea operatorilor care vor proiectat şi construi aceste parcuri şi 7.000 de locuri de muncă bine plătite.

Britanicii estimează că noile parcuri eoliene vor produce o cantitate de electricitate suficientă cât să alimenteze 12 milioane de gospodării. Vorbind într-o cantitate medie anuală, asta ar însemna 36 TWh de electricitate, iar în anii mai prolifici, cu mai mult vânt în largul mărilor, cantitatea ar putea creşte spre 37-39 TWh anual.

Autorităţile britanice mai spun că acum construcţia şi operarea de centrale cu gaz natural e simţitor mai scumpă în Marea Britanie, decât aceste parcuri. Centralele cu gaz au un preţ amortizat mediu de 147 lire/MWh, preţ care include costul operării şi rambursarea investiţiilor iniţiale. Noile parcuri eoliene arată, însă, că energia eoliană e nu doar nepoluantă, ci mai ieftină prin comparaţie economică, la 90,91 lire/MWh pentru noile proiecte de acum.