O proprietară de Hyundai din Norvegia a rămas fără hidrogen la maşina sa şi a cerut un camion cu platformă să o transporte până la următoarea staţie, în altă ţară

În Norvegia a existat o perioadă în care entuziasmul pentru maşinile cu hidrogen părea foarte promiţător şi era cumva susţinut de ritmul imens de creştere în adopţia maşinilor electrice. Dar în ultimii trei ani numărul staţiilor de hidrogen a scăzut rapid, astfel încât în 2025 a mai rămas o singură staţie de hidrogen în Norvegia, şi aceea fiind localizată pe un teren privat al unei companii şi având nevoie de un contract prealabil pentru acces la ea. Asta a făcut ca spre sfârşitul anului 2025 norvegieni să vândă exemplarele de Toyota Mirai la mâna a doua cu preţuri derizorii, pentru că nimeni nu le mai vrea, din cauza imposibilităţii de exploatare. Dacă locuieşti în Oslo, e nevoie să mergi 500 km până la staţie, iar dacă alimentezi acolo ai suficient combustibil să ajungi înapoi în capitală, dar nu mai e suficient pentru merge din nou la staţie. Ei bine, de curând o norvegiană, pe nume Margrethe Wam Solvang, proprietară a unui Hyundai cu propulsie pe hidrogen, a rămas fără hidrogen la maşina sa şi a sunat la NAF, paralela ADAC-ului german din Norvegia, solicitând un camion cu platformă să o transporte până la cea mai apropiată staţie, localizată tocmai în Suedia, informează publicaţia motor.no.

Imagini simbol

Sună ca o solicitare foarte atipică, dar proprietara maşinii are contract de asistenţă rutieră cu NAF, iar acel contract prevede că asistenţa e oferită membrilor pentru orice accident, defecţiune mecanică, descărcare de baterie şi chiar dacă maşina rămâne fără combustibil.

Contractul nu menţionează nicio excepţie pentru anumite tipuri de propulsie, cum ar fi hidrogenul. Prin urmare, Margrethe s-a simţit îndreptăţită să solicite acest ajutor, dar oricine rămâne fără benzină, diesel sau baterie la maşina sa o poate face. Doar că cei de la NAF i-au refuzat solicitarea şi i-au spus că nu pot s-o ajute.

Proprietara a trebuit să-şi caute un alt serviciu de asistenţă rutieră, apelând la compania ei de asigurări, pentru a-şi duce maşina la staţia din Suedia şi a depus o plângere oficială la NAF pentru această situaţie, considerând că i s-a refuzat o asistenţă la care avea dreptul, conform contractului.

Margrethe a dat mai multe detalii jurnaliştilor norvegieni despre situaţia sa. Ea şi soţul ei deţin un Hyundai Nexo cu propulsie pe hidrogen şi celule electrochimice, iar până în primăvara anului 2025, ei aveau o staţie de hidrogen în apropierea casei lor, în localitatea Baerum, din apropiere de Oslo. Staţia era localizată la doar câţiva kilometri de casa lor, iar asta i-a încurajat pe soţii Solvang să-şi cumpere prima lor maşină cu hidrogen încă în 2016.

Dar în primăvara anului 2025 staţia a fost închisă fără vreun preaviz. Iar asta i-a lăsat pe proprietarii de maşini din regiune fără singura staţie aflată în apropiere, unde puteau alimenta. Acum ce mai apropiată staţie din Norvegia e acea singură care a mai rămas activă, despre care menţionam mai sus, aflată a aproape 500 km depărtate. Singura soluţie oarecum viabilă e o staţie aflată tocmai în Suedia, în localitatea Haby. Dar din Baerum până în Haby sunt 216 km într-o direcţie.

Asta înseamnă peste 5 ore de condus dus-întors şi circa 430 km parcurşi. Autonomia lui Toyota Mirai ajunge la 700 km în cel mai optimist scenariu, deci mai rămân vreo 250-270 km de rulat local între alimentări, după care eşti nevoit să mergi iar până în Suedia să faci plinul. La Hyundai Nexo autonomia e şi mai mică, de 610 km.

Atunci când a rămas fără hidrogen la maşina sa, Margrethe le-a cerut celor de la NAF să-i transporte maşina până la acea staţie din Haby, Suedia, pentru că doar aşa ar fi putut alimenta. Dar NAF continuă să insiste că a fost corect să-i refuze asistenţa rutieră.

Cei de la NAF au spus că închiderea staţiilor cu hidrogen din Norvegia e ceva ce organizaţia lor nu poate controla, iar asistenţa rutieră nu poate acoperi problemele create de modificarea pe termen lung a infrastructurii de alimentare a unor maşini. Ei i-au mai spus proprietarei că problemele cu staţiile de hidrogen sunt un risc cunoscut pentru aceste maşini, iar ea trebuia să-şi planifice traseul şi consumul, astfel încât să evite o situaţie de acest gen.

Totuşi, compania ei de asigurări i-a oferit asistenţa pe care a solicitat-o, chiar dacă a fost o intervenţie scumpă şi atipică. Iar jurnaliştii norvegieni au verificat contractul NAF şi acolo nu există nicio excepţie pentru maşinile cu hidrogen, deci proprietara era îndreptăţită să creadă că poate beneficia de aceeaşi asistenţă rutieră. Până la urmă, dacă NAF spune că riscurile sunt cunoscute, atunci şi NAF probabil cunoştea despre aceste riscuri când a semnat contractul de asistenţă cu această maşină cu propulsie pe bază de hidrogen.

Proprietara de Hyundai spune că e foarte dezamăgită că a fost lăsată fără ajutor de NAF, deşi plăteşte ani la rând abonamente de membru. Ea spune că n-a vrut să profite de ei, pentru că în condiţiile actuale de lipsă de infrastructură, familia ei mai are deja două alte maşini cu alt tip de propulsie, pe care le folosesc în fiecare zi, iar cea cu hidrogen o exploatează doar foarte rar.

Reprezentantul companiei de asigurări spune că Margrethe nu e singura care a rămas fără hidrogen în drum, în ultimul an compania lor mai intervenind în alte câteva cazuri. Dar şi el spune că unele contracte de asigurare nu acoperă asistenţă de acest tip. Margrethe avea un pachet mai avansat, care acoperea distanţe mai mare şi mai multe riscuri, iar asta a făcut compania să-i ofere asistenţa chiar dacă situaţie e atipică şi costurile de intervenţie sunt mari.

Dar toată această situaţie nu face decât să arate cât de dificilă şi aproape imposibilă a devenit exploatarea unei maşini cu hidrogen în aceste ţări. O tehnologie care avea potenţial şi beneficii, dar care a fost subminară de lipsa de infrastructură.