(VIDEO) Chinezii au transportat două maşini plug-in hibride în Islanda şi au măsurat autonomia lor în condiţii unice de relief şi climă

Faptul că industria auto din China s-a dezvoltat în paşi galopanţi în ultimii ani nu mai e un secret pentru nimeni. Dar în ultimii ani au apărut şi publicaţii auto şi organizaţii ce realizează testări avansate ale maşinilor, multe din ele fondate de cei care şi-au făcut deja averi mari în industria auto sau hi-tech. Iar aceste entităţi au început a realiza nu doar teste drive record de grup, cu zeci de maşini implicate, ci şi teste de siguranţă ale unor modele chinezeşti sau occidentale. Entitatea despre care vorbim azi, DCars, s-a făcut remarcată acum doi ani când făcuse teste de siguranţă pentru Mercedes-Maybach S-Class şi Range Rover şi le-a declarat nesigure. În vara lui 2025, aceeaşi entitate a făcut un test de 36 de maşini electrice şi plug-in hibride în China, iar Tesla s-a dovedit a fi mai sigură decât toate modele locale. Acum tot ei au luat două maşini plug-in hibride chinezeşti şi le-au transportat în Islanda, măsurându-le autonomia lor în condiţiile unice de relief şi climă, după care ar urma şi o testare a sistemelor de siguranţă în asemenea condiţii.

Relieful Islandei e într-adevăr unic şi dificil, iar chinezii îl caracterizează ca fiind aproape ca unul de pe altă planetă. Pe lângă asta, faptul că acum chinezii vin deja în Europa să-şi testele maşinile, reprezintă un alt pas simbolic.

Primul lucru care i-a impresionat a fost preţul benzinei, la o staţie care avea afişat un mesaj de preţuri mici. „Nu sunt mici deloc, e echivalentul a circa 2,25 dolari pe litru”, spun aceştia.

Nici electricitatea nu e ieftină — 50 cenţi per kWh, spun chinezii, iar orice minut de încărcare după împlinirea a o oră mai costă 50 cenţi în taxă de parcare.

Cele două maşini sunt Wey Blue Mountain, cu autonomie declarată de 1.308 km şi Wey Mocha PHEV, cu autonomie pur electrică de 165 km, după care intervine generatorul şi mai furnizează un pic, dar cifra totală e mult mai mică, de nici jumătate. Localnicii le-au sugerat să nu aibă încredere prea mare în cifrele oficiale în Islanda, mai ales când e vorba de propulsia electrică.

La puţin timp după start, li s-a spus că drumul principal de coastă, pe care aceştia voiau să conducă, va fi închis mai departe, din cauza condiţiilor meteo dure. Există un drum ocolitor, dar e un drum pe prundiş, cu denivelări şi cu posibile condiţii foarte dificile.

Aceştia s-au aventura pe drumul ocolitor şi în scurt timp au aflat ce înseamnă drum secundar în Islanda şi cum arată relieful acestuia. Chinezii n-au ezitat să se mire de ce nimeni nu face aceste drumuri mai bune şi le neglijează astfel.

Ghidul islandez i-a atenţionat că offroad-ul e interzis în Islanda. Ei trebuie să înainteze doar pe drumuri, fără a o lua pe de-a dreptul pe vegetaţie, deoarece lichenii de alături sunt sensibili la tasare şi-şi revin foarte greu. Dacă s-ar face offroad, natura ar rămâne rapid fără vegetaţie.

Au urmat şi traversări de mici pârăie, care au pus niţel maşinile chinezeşti la încercare prin apele glaciare islandeze. A venit şi un râu ceva mai mare, însă, pe care chinezii l-au trecut în mod electric, pentru a nu risca să provoace un şoc hidraulic motorului cu combustie.

La ora 3 după-amiază s-a făcut noapte, iar drumul din faţă s-a dovedit a fi inundat. Ghidul i-a mai rotit prin jur, dar în cele din urmă au trebuit să facă şi cale întoarsă la drumul principal, prin condiţii de vizibilitate minimă şi beznă în jur spre oraşul de destinaţie.

A doua zi, chinezii şi-au pornit maşinile spunând că pe parcursul nopţii ele au pierdut doar 1 km de autonomie în asemenea climă. Şi aparent, chiar şi după kilometrii rătăcitori din prima zi, mai aveau peste 1.000 km de autonomie totală estimată.

Chinezii şi-au făcut intrarea pe câteva zone de coastă, savurând cu mândrie momentul că două modele chinezeşti au ajuns să fie testate de ei aici, tocmai în aceste ţinuturi din Islanda.

Au urmat drumuri pustii printr-o zona îngheţată, iar primul şofer a inclus asistenţa avansată de condus, apropiată de un condus autonom, pentru a o testa dacă funcţionează în asemenea condiţii. Maşina nu activa condusul autonom complet din cauza restricţiilor de regiune, dar oferea o asistenţă avansată.

Au urmat zone frumoase de tundră, cu drum denivelat. Maşinile chinezeşti au continuat să înainteze, păstrând o eficienţă relativ bună în condus, când la viteze mici includeau propulsia electrică şi generau electricitate, iar la viteze mai mari propulsau direct roţile cu forţa combustiei.

Când au ajuns la finalul zilei, după 523 km, maşina cu autonomie mai mică nu mai avea deloc autonomie şi a ajuns cu propulsia electrică până la benzinărie. Modelul cu autonomie mai mare promitea încă peste 500 km autonomie rămasă, dar mai erau încă 500 km până la punctul final.

Aceştia au vrut ulterior să vadă aurora boreală şi au pornit prin zăpadă noaptea spre o zonă pustie cu una din maşini. Şi au reuşit să prindă aurora până la urmă.

A urmat o nouă zi de condus, de această dată pe trasee mai civilizate, dar ieşirile anterioare au ca epuizat autonomia şi acum indicatorii maşinii erau mai mici decât distanţa rămasă pentru maşina cu autonomie mare.

Ulterior a fost trecută şi bariera de 1.000 km şi mai existau încă 39 km de condus. Dar în cele din urmă cele două maşini au ajuns acolo, iar una din ele a făcut-o cu un singur plin de electricitate şi benzină, rulând 1.037,2 km chiar şi în asemenea condiţii.

Vezi totul în video-ul de mai jos. Poţi include subtitre cu traduceri automatizate în limba dorită din comenzile player-ului.