Cea mai mare hidrocentrală construită în Europa în ultimii 25 de ani a stocat şi produs o cantitate uriaşă de energie şi a impulsionat industria auto din Portugalia şi Spania

De multe ori, suntem tentaţi să credem că forţa de muncă şi costurile de salarizare sunt printre factorii cei mai importanţi care determină o companie mare să investească într-o nouă fabrică sau să extindă producţia industrială. Dar în zilele noastre fabricile sunt mult mai automatizate decât erau în anii 1970 sau 1980, iar costul de salarizare are o componentă mult mai mică din preţul final al unei maşini, mai ales la o uzină performantă, cu producţie derulată la capacitate optimă. Mult mai important în ultimii ani a devenit costul energiei pentru producţia industrială. În ultimele luni am văzut tot mai multe exemple de la producătorii germani, spre exemplu, care au relocat o parte din producţia unor modele în alte ţări, în afara Germaniei, şi aproape toţi indică acest factor. E vorba şi de Mercedes în Ungaria, şi de BMW în aceeaşi ţară, dar şi de grupul VW, orientat mai mult spre peninsula iberică. Dar cazul celei mai mari hidrocentrale, construită în Europa în ultimii 25 de ani, arată o conexiune puţin vizibilă la prima vedere dintre asemenea proiecte şi beneficii industriale şi economice pentru întreaga ţară.

Desigur, deciziile de a construi o fabrică sau de a creşte capacitatea de producţie nu se iau doar din considerente de energie, ci contează mixul total până la urmă, unde se adaugă şi costurile de salarizare, şi geografia şi logistica ce o implică, şi proximitatea faţă de furnizori, şi birocraţie, şi infrastructură, şi multe altele. Norvegia are energie ieftină, spre exemplu, dar nu are multe fabrici, din cauza geografiei şi climei, dar şi costurilor mari de salarizare. În schimb, în ultimii ani Spania şi Portugalia par să câştige tot mai mult datorită costurilor de salarizare mai mici, ajutate de costuri de energie şi mai mici.

În ianuarie 2024, acum doi ani, scriam despre hidrocentrala Tamega din Portugalia, care ajunsese atunci la ultima etapă de construcţie înainte de conectarea finală la reţea. Spuneam că hidrocentrala e cea mai mare construită în Europa în ultimii 25 de ani, fiind un întreg complex hidroelectric, cu o putere instalată de 1.158 MW. Doar conectarea acestei hidrocentrale a crescut capacitatea totală instalată de generate în Portugalia cu 6%.

Hidrocentrala nu are rol doar de producţie de electricitate, ci şi de stocare în reţea a surplusurilor de energie produse din alte surse regenerabile, solare şi eoliene. Are în total trei lacuri mari de acumulare, 3 baraje şi 3 galerii subterane cu turbine. Una din componente are rol doar de a genera electricitate nouă, folosind debitul de apă fluvial de alături, şi are o putere instalată de 118 MW. A doua componentă produce 160 MW şi, din nou, generează electricitate nouă. Iar două lacuri de acumulare funcţionează ca o hidrocentrală prin pompare, cu o putere de 880 MW, stocând surplusul de electricitate din reţea şi livrând electricitate mai ieftină în orele de consum maxim. Astfel e cumulată puterea de 1.158 MW.

Capacitatea de stocare a noii hidrocentrale e uriaşă — de tocmai 40 GWh de energie. Însă tot sistemul hidroenergetic a costat 1,5 miliarde de euro, în timp ce doar livrarea de baterii Tesla Megapack care ar însuma o asemenea capacitate de stocare ar însuma 9,77 miliarde de euro la costurile zilei de azi, fără transformatoare, lucrări de instalare şi alte componente. Deci, la scară mare, tot hidrocentralele sunt în avantaj, chiar şi în construcţie.

Factorul de capacitate al noii hidrocentrale Tamega e unul foarte mare, datorită zonei favorabile şi accesului la debite importante de apă. În 2025, conform datelor operatorului Iberdrola, hidrocentrala a avut o producţie netă de electricitate de 1.766 GWh, dau 1,766 TWh. Asta înseamnă o producţie medie netă de 201 MW putere, pe care ar trebuie să o raportăm la capacităţile sumate ale celor două componente care produc electricitate nouă — de 278 MW. Şi atunci avem un factor de capacitate de peste 72%. Doar că şi acele componente îşi pot ajusta orele de producţie în funcţie de cerinţele din sistem.

Cea mai mare contribuţie a acestei hidrocentrale din Portugalia, însă, e absorbţia de electricitate produsă de panourile fotovoltaice, ea fiind conectată la o reţea comună cu Spania. În ultimii doi ani, Spania a cunoscut o dezvoltare enormă de parcuri fotovoltaice şi un pic mai puţin eoliene, astfel că orele amiezii electricitatea ajunge la supraproducţie, iar anterior se ajungea şi la deconectări totale de surse, dacă nu se reuşea absorbţia sau exportarea. Acum noua hidrocentrală profită din plin de supraproducţia din Spania şi operatorul preia o mare parte din această producţie în exces, stocând-o şi livrând-o când e nevoie de ea. Astfel, noua hidrocentrală din Portugalia a devenit un factor esenţial de stabilizare nu doar a sistemului energetic, ci şi a preţurilor la electricitate în ţară, datorită faptului că a ajutat la eliminarea semnificativă irosirilor de energie produsă în exces în Portugalia şi Spania. Doar contribuţia hidrocentrale în evitarea deconectărilor în momentele de supraproducţie e estimată la peste 1 TWh anual! Deci, peste 1 TWh de electricitate care s-ar fi pierdut în van a putut fi absorbită şi folosită cu utilitate în reţea datorită acesteia. Iar efectul industrial şi economic din zona producătorilor auto nu s-a lăsat aşteptat decât un an.

Deja în luna martie 2025, cei de la VW au luat decizia unor investiţii majore de extindere a fabricii pe care o aveau în Portugalia, în Palmela, pentru a plasa în producţie acolo viitoarele modele electrice compacte accesibile. Acea fabrică produsese în 2024 un număr de 236.100 de automobile, în sumă de 3,8 miliarde de euro, angajând 4.842 muncitori la finalul lui 2024. Doar acea fabrică asigura 4% din exporturile Portugaliei şi 1,3% din PIB-ul acestei ţări. Iar VW a decis să investească încă în jur de jumătate de miliard de euro pentru extindere masivă, făcând acelaşi lucru şi în Spania şi dorindu-şi să creeze un hub regional de producţie în zona iberică.

În luna octombrie, şeful grupului VW, Oliver Blume, a avut şi o comunicare publică cu presa, informând-o despre planurile de a produce aceste modele compacte în Portugalia şi Spania. A fost întrebat de ce nu le produce în Germania şi le-a spus franc jurnaliştilor că e vorba de costuri directe de producţie. Jurnaliştii au intuit atunci că se referă la salarii şi l-au întrebat de ce a ales Portugalia şi Spania, atunci, şi nu ţări din Europa de Est, precum Ungaria, România sau altele. Iar atunci şeful VW a dezvăluit că e adevărat că ţările din Europa de Est încă mai oferă costuri de salarizare uşor mai mici decât cele din Spania sau Portugalia, însă de fapt costurile de energie sunt semnificativ mai mici în aceste ţări faţă de zone estice sau faţă de Germania, iar la final costul total al producţiei per automobil e unul mai mic acum în Portugalia, decât ar fi în România sau alte ţări din regiune.

Germania a devenit usturător de scumpă în costurile energiei, chiar şi pentru cumpărătorii industriali, care beneficiau de contracte negociate mai special. La nivelul UE, costul mediu al electricităţii vândute industrial a fost de circa 0,23 euro/kWh, în timp ce Germania avut un cost apropiat de 0,27-0,28 euro/kWh, după ce şi-a deconectat toate reactoarele nucleare şi a devenit un importator net de electricitate. În Spania, în schimb, costul mediu al electricităţii industriale în ultimii ani a fost de circa 0,17 euro, iar în Portugalia — de 0,15 euro. Prin urmare, costul electricităţii folosite în producţia de maşini e cu 73% mai mare în Germania, conform acestor cifre, faţă de Portugalia. Iar întrucât producţia de maşini e o activitate energofagă, asta se reflectă în mod clar în costul de producţie al maşinii.

Pe lângă asta, clima mai caldă reduce şi costurile energetice aferente pentru fabrici, precum cele pentru încălzirea halelor unde muncesc oamenii. Pare un factor puţin important, dar de curând suedezii descoperiseră că angajaţii Volvo îngheţau de frig în fabrica din Goteborg, din cauza dorinţei producătorului de a economisi în aceste costuri.

Când a ales Portugalia sau Spania, VW a optat pentru acea energie ieftină şi datorită faptului că ea vine din surse regenerabile, ceea ce-i permite companiei să-şi reducă şi alte costuri indirecte în conformarea cu nivelul total al emisiilor CO2 din procesul de fabricare. Prin urmare, nu e suficient doar să existe energie ieftină, ea trebuie şi produsă cu impact minim de CO2, cum a fi sursele regenerabile sau cele nucleare.

Aşadar, o investiţie de 1,5 miliarde de euro într-o hidrocentrală imensă a fost unul din factorii care a contribuit la eliminarea irosirii energiei regenerabile produse în surplus din două ţări, a contribuit la reducerea preţului la electricitate pentru industrie şi consumatori finali şi a fost unul din factorii care au determinat investiţii industriale majore în cele două ţări, ca un hub major de producţie auto. Iar asta înseamnă în final mai multă producţie şi contribuţie la PIB pentru fabricile implicate şi prosperitate economică pentru ambele ţări în cele din urmă. A fost un proiect gigant, greu de realizată? Cu siguranţă. Dar lucruri cu impact adevărat la nivel macroeconomic necesită de multe ori asemenea abordări cu proiecte gigantice.