Defectarea unui singur spărgător de gheaţă german a perturbat importurile de gaz LNG în Europa

Unele procese logistice din lumea noastră, care asigură însăşi baza unei existenţe fireşti la nivel economic şi energetic, sunt absolut neobservate până în momentul când există o perturbare. Iar atunci, în foarte multe situaţii ajungem să constatăm că adeseori procese importante pentru aproape în întreg continent pot depinde de un singur component sau foarte puţine componente care asigură o verigă importantă. Un singur cablu poate asigura uneori cea mai mare parte a comunicaţiilor pentru o ţară, un singur port poate opera majoritatea importurilor sau exporturilor de un anumit tip, iar exemplele similare sunt multe. De curând, defectarea unei singure nave spărgătoare de gheaţă germană, Neuwerk, a perturbat importurile de gaz LNG în Germania şi Europa. Impactul e temporar, bineînţeles, dar arată elocvent scara vulnerabilităţilor logistice ce pot exista.

De 4 ani încoace, Europa se bazează mult pe terminale LNG pentru a-şi asigura importurile de gaz necesare, după ce conductele răsăritene au devenit nefolosite dau disfuncţionale. Doar că gazul LNG e adus pe mare în formă lichidă, criogenică, pentru că astfel poate fi transportat mai compact, iar la livrarea gazului în port, eventual în depozite speciale sau aproape direct în conducte, acesta trebuie transformat de obicei în formă gazoasă, pentru că astfel nu mai necesită energie de a fi păstrat la temperaturi criogenică.

Respectiv, porturile au nevoie de facilitări de regazificare a gazului LNG, adică de transformare a lui din lichid în gaz, de ajustare a presiunii corecte şi de direcţionarea spre conductele potrivite de pe mal. Varianta lentă şi mai corectă ar fi construcţia unor terminale specializate. Dar în 2022 nu exista timp pentru variante lente. Toată Europa avea circa 20 de terminale integrate pe uscat, în porturi, multe din ele pe peninsula iberică, ceea ce era absolut insuficient pentru a înlocui tot gazul furnizat anterior prin conducte. Germania nu avea niciun terminal LNG pe uscat, în poturile sale. Aşa că soluţia mai rapidă a fost folosirea unor nave mari specializate în transportul LNG, acostate în port, care preiau efectiv funcţia de regazificare.

Gazul LNG lichefiat e descărcat de pe navele livratoare e descărcat în această navă, iar nava staţionată la ţărm îl procesează mai lent şi îl regazificări, trimiţându-l prin conductele potrivite pe uscat. Utilajul adiţional pentru a face e fost instalat pe asemenea nave, şi astfel se creează efectiv noi terminale LNG. Şi Germania a creat mai multe asemenea terminale, de rând cu multe alte ţări europene, iar astăzi ele asigură o foarte mare parte din livrările de gaz.

Ei bine, un astfel de terminal, despre care vorbim azi, e Mukran, pe ţărmul Mării Baltice. Acolo Germania a folosit şi reechipat nava Neptune pentru acest scop. Acum, acest terminal nu e singurul din apele Germaniei, dar asigură 25-35% din capacitarea totală de import LNG din porturile Germaniei. Mai mult ca atât, amplasarea sa în partea nord estică îl face ca acesta să furnizeze gaz direct în ramificaţiile fostei conducte Nord Stream, alimentând direct o mare parte din estul şi centrul Germaniei.

Doar că accesul la terminalul Mukran trebuie asigurat pe timp de iarnă de spărgătoare de gheaţă, dacă temperaturile scad într-atât de mult, încât Marea Baltică ajunge să îngheţe în zonele sale apropiate de ţărm. În această iarnă există asemenea temperaturi şi Marea Baltică e neobişnuit de îngheţată, prin urmare funcţionarea navelor spărgătoare de gheaţă a devenit crucială.

Şi aici, însă, Germania s-a dovedit a fi foarte nepregătită când a venit timpul că acest tip de nave era mult mai necesar. Doar două nave multifuncţionale cu capacităţi de spărgătoare de gheaţă au putut fi antrenate în Marea Baltică — Neuwerk şi Arkona. Germania mai are câteva mai mici, dar acele nave pot opera doar pe râuri mai mici din interiorul Germaniei. Pentru Marea Baltică, doar aceste două nave au primit misiuni de a ajuta navele comerciale să înainteze prin spargerea gheţii acolo unde e nevoie. Însă Arkona e mult mai mică şi mai puţin capabilă decât Neuwerk.

Foto: Nava Arkona

Prin urmare, spărgătorul de gheaţă despre care vorbim azi a fost în această perioadă de iarnă singurul spărgător de gheaţă German, responsabil de curăţarea căilor navale către terminalele LNG ale acestei ţări.

E exact acea situaţie paradoxală pe care o menţionam la începutul articolului, când descoperim că un singur spărgător de gheaţă asigura efectiv căile de acces maritim pe timp de iarnă în terminalele LNG mai mari ale Germaniei. Şi e paradoxal că alte ţări cu acces la Marea Baltică au un număr mai mare de spărgătoare de gheaţă — Finlanda are 8, Suedia are 6, ba chiar şi Estonia are 3 asemenea nave, iar Lituania încă una.

Şi nici timp de 4 ani Germania n-a devenit cu mult mai pregătită în acest sens, or, singurul spărgător de gheaţă nou care a fost comandat a fost unul uriaş, performant, dar destinat explorărilor arctice, numit Polarstern 2. Alte comenzi, pentru spărgătoare de gheaţă noi compatibile cu Marea Baltică n-au fost anunţate de Germania.

Foto: Viitorul spărgător de gheaţă Polarstern 2

Iar acum singurul spărgător de gheaţă german ce putea realiza aceste misiuni, Neuwerk, a suferit o defecţiune la motorul său, din cauza supra forţării de a sparge gheaţa de până la 30 cm, chiar dacă nava, lansată în 1997, era proiectată să reziste la înaintarea prin gheaţă de până la 50 cm.

Unul din motoare şi-a pierdut puterea şi nu a mai putut opera. Nava e echipată cu propulsie diesel electrică, unde elicele sunt propulsate electric, însă electricitatea pentru ele e produsă de 3 motoare diesel V16 MTU, de 3 MW fiecare, producând 9 MW de putere electrică împreună, suficient pentru 8,4 MW (11.412 CP) în forţă de propulsie şi alimentarea funcţiilor auxiliare ale navei. Fără un motor, nava nu mai avea forţa necesară pentru spargerea gheţii, însă a putut înainta spre ţărm, după care a fost îndreptată spre Rostock pentru reparaţii. În mod normal, Neuwerk trebuie să poată aplica o forţă de 113 tone la proră, iar lipsa a o treime din putere îi determină o imposibilitate de a sparge gheaţa de 30 cm şi nava a devenit efectiv incapabilă să-şi îndeplinească misiunea.

Nu se ştie deocamdată cât vor dura reparaţiile, dar fiecare zi pierdută înseamnă dificultăţi logistice. Terminalul Mukran s-a oprit din funcţionare din această cauză, epuizându-şi şi propriile rezervoare. O altă navă mare LNG, Minerva Amorgas, e în aşteptarea deblocării căilor pentru a putea ajunge în port, dar deocamdată acest lucru e imposibil. Germania caută acum soluţii de înlocuire, dar situaţia curentă ar putea dura cel puţin alte câteva zile.