Deşi a recunoscut că închiderea centralelor nucleare a fost o greşeală, Germania continuă să dezasambleze reactoarele care erau funcţionale acum câţiva ani

Germania e un caz atipic şi excepţional în lumea noastră, fiind singura ţară din lume care a avut un număr imens de centrale şi reactoare nucleare, care produceau energie electrică şi termică din belşug la preţuri moderate, stabile şi predictibile, şi apoi le-a oprit şi distrus pe rând pe toate, până la un zero absolut de reactoare funcţionale în prezent. Acum o lună, cancelarul german Friedrich Merz a declarat public că deconectarea reactoarelor şi renunţarea la energie nucleară a fost o greşeală strategică gravă a Germaniei, spunând că „acum suntem în cea mai costisitoare tranziţie de energie din întreaga lume şi nu cunosc nicio altă ţară din lume care şi-ar face lucrurile atât de dificile pentru propria industrie”. Însă această recunoaşte publică a greşelii de a renunţa la energia nucleară n-a oprit planurile de dezasamblare şi dezactivare a ultimelor reactoare oprite. Acum câteva zile, compania Preusen Elektra din Germania a anunţat că a dezasamblat şi evacuat părţile interne radioactive ale reactorului centralei Brokdorf, lăsând efectiv clădirea dezafectată acum.

Foto: Cancelarul german Friedrich Merz

În iarna anului 2022, noi scriam un articol de analiză în care menţionam despre penultimul grup de 3 reactoare nucleare, oprite la 31 decembrie 2021 — Gundremmingen C, Grohnde şi Brokdorf, exact reactorul despre dezasamblarea căruia vorbim şi azi. Spuneam încă atunci că decizia părea incredibil de absurdă, mai ales că se realiza în plină criză energetică a preţurilor la gaz.

Dar Germania părea încă determinată să pună în aplicare un program de renunţare completă la energia nucleară, adoptat pe timpul cancelarei Angela Merkel, la scurt timp după accidentul nuclear de la Fukushima. Conform acelui plan, Germania urma să folosească gazul natural ieftin o perioadă pentru a compensa capacităţile excluse ale reactoarelor nucleare, iar între timp urma să-şi crească şi capacităţile de energie regenerabilă, în special eoliană. Deja în 2021 era clar că ritmul de instalare a parcurilor eoliene era departe de cel planificat, dar nici asta, nici criza gazelor, n-a făcut-o pe Germania să renunţe la acea idee de a deconecta reactoarele nucleare. Atunci, în 2022, mai rămăseseră ultimele 3 reactoare să mai funcţioneze, dar şi timpul acestora a fost limitat, fiind ulterior prelungit cu jumătate de an după evenimentele din 2022 şi criza energetică.

La 15 aprilie 2023, Germania şi-a închis şi ultimele 3 reactoare nucleare, şi a marcat momentul final al renunţării complete la energia nucleară. O ţară care avea în anii de apogeu între 21,2 şi 22,9 GW de capacitate totală a reactoarelor sale nucleare şi producea electricitate în exces în cantităţi uriaşe, exportând-o şi vecinilor, în unele ore de supraproducţie, a ajuns să-şi reducă această cifră la 0 GW.

Deja în octombrie 2023 s-a văzut şi rezultatul acestor acţiuni, iar Germania s-a transformat într-un importator net de energie. E adevărat că excluderea reactoarelor nucleare din sistem a grăbit construcţia parcurilor eoliene şi aprobarea altora noi, dar acestea n-au reuşit oricum să acopere toate lipsurile, iar marea problemă a fost volatilitatea de preţ din cauza acestora. Germania a tot importat energie din ţările vecine — Olanda, Franţa, Danemarca, ba chiar şi Suedia. Dar atunci când în Marea Nordului era perioade de lipsă de vânt, nici turbinele eoliene germane, nici cele olandeze sau daneze, nu produceau suficientă electricitate, iar asta ridica preţurile de piaţă în acele momente. Iar Germania a devenit astfel expusă la aceste variaţii mari de preţ.

Iniţial, ele au fost văzute ca o problemă temporară, dar aceste salturi de preţ pe piaţa liberă de tranzacţionare s-au tradus întâi şi-n costurile electricităţii de acasă, iar cu o uşoară întârziere şi amortizare şi-n costurile energiei pentru industrie şi fabrici. Iar fabricile auto au fost printre cele mai afectate, or, producţia de automobile e un proces energofag, unde componenta de energie are o proporţie mai mare decât multe alte produse industriale. Încet, încet, asta a început să submineze din competitivitatea producătorilor germani şi mai ales din competitivitatea producţiei locale. Iar în ultimul an am văzut cu toţii mai multe decizii de plasare în producţie a unor modele importante a producătorilor germani în afara Germaniei. Exemplul VW e cel mai elocvent şi l-am analizat în detaliu într-un articol de acum o săptămână, unde arătam cum cea mai mare hidrocentrală construită în Europa în ultimii 25 de ani, localizată în Portugalia, a impulsionat industria auto în Portugalia şi Spania şi i-a făcut şi pe cei de la VW să investească masiv în producţia de maşini pe pensula iberică, motivându-şi aceste decizii foarte clar — costurile energiei. Şi acolo arătam cu acea hidrocentrală a adus preţul de până la 0,15 euro/kWh în Portugalia pentru industrie, în timp ce în Germania costurile sunt aproape duble la energie.

Însă nici aceste evoluţii, nici conştientizarea de către actualul cancelar german a greşelii strategice, nu au schimbat deocamdată cursul deciziilor anterioare de dezasamblare a centralelor nucleare care au fost oprite. Logica ne spune că poate era raţional să se stopeze aceste procese şi să se încerce repunerea lor în funcţiune, cu o pregătire şi o reconstrucţie. Probabil ar fi mai ieftin să se asigure nişte procese acolo unde ele sunt reversibile, decât să se construiască alte reactoare de la zero, după ce cele existente au fost dezasamblate.

Foto: Lucrările de dezasamblare de la centrala Brokdorf

Însă dezasamblarea anunţată acum câteva zile de la fosta centrală nucleară Brokdorf ne arată că deciziile anterioare sunt executate mai departe. Tot centrul reactorului, tot combustibilul nuclear rămas, a fost încapsulat într-o construcţie specială şi a fost evacuat din vechea staţie. Odată cu asta 99% din componentele care erau radioactive au fost evacuate de pe teritoriul acesteia, iar de aici încolo se vor mai face lucrări de curăţare, după care centrala va fi folosită într-un cu totul alt scop. Despre unele centrale anterioare se anunţa că vor fi folosite ca centrale de baterii, iar altele au fost cu totul demolate.

Centrala Brokdorf, dezasamblată în etapa sa finală şi esenţială acum, a avut o putere netă de 1,4 GWe. Construcţia ei a început în anul 1976, şi ea a fost conectată la reţea în 1986. Funcţionând până în 2021, ea a operat doar 35 de ani, o durată de viaţă de doar circa 50-60% din cea pe care ar fi putut-o asigura. În Elveţia există centrale care operează din 1969 şi continuă să funcţioneze şi azi.

Dar centrala germană despre care vorbim azi, una singură, furniza anual în jur de 11,4 TWh de electricitate în sistem. E cam 22-23% din consumul României, spre exemplu. Dar la 11,4 TWh, factorul de capacitate era de 93%, diferenţa până la 100% făcând-o timpul de mentenanţă şi realimentare periodică a reactorului. În rest, această centrala îşi furniza constant puterea pentru care a fost proiectată, indiferent dacă afară e vânt, soare, dacă afară e -25 grade Celsius sau e o perioadă caldă de vară.

Foto: Producţia anuală de electricitate a centralei, de-a lungul anilor

E clar că dezasamblarea de acum reprezintă acţiuni decise anterior. Dar tot ce se întâmplă e o reamintire tristă pentru industria din Germania de ce preţurile actuale la energie sunt atât de scumpe. În timp ce alte ţări industrializate au tot adoptat decizii de a construi noi centrale nucleare, tot mai mari şi mai inovative, tabloul de la centrala Brokdorf pare un anacronism total şi aminteşte despre faptul că nimic din toate asta nu era necesare sau logice, de fapt, şi că Germania putea să aibă şi acum un număr mare de centrale complet funcţionale. Din păcate, însă, aceste decizii neinspirate din trecut au un preţ mare acum şi probabil vor mai avea şi-n viitor.