Finlanda preia controlul mentenanţei hidrocentralelor sale de la operatori outsource, gândindu-se la riscuri acolo unde nimeni nu bănuia până de curând

Finlanda e una din ţările nordice care dispune de o cotă importantă de hidrocentrale. Nu e o cotă la fel de mare ca-n Norvegia, unde acestea asigură circa 90% din producţie. În Finlanda cele peste 220 de hidrocentrale mici şi mai asigură împreună între 15,6 şi 18% din producţia de electricitate a ţării, cota procentuală scăzând după conectarea ultimului reactor nuclear construit în ţară, Olkiluoto 3. Totuşi, hidrocentralele au o contribuţie importantă în producţia de electricitate şi acoperirea orelor de vârf, producând între 12,3 şi 14,2 TWh anual. Până acum câţiva ani, hidrocentralele operau doar ca nişte unităţi economice de importanţă mare pentru ţară, iar deciziile se luau preponderent economic. Acum, însă, începând cu luna martie 2026, Finlanda va prelua controlul mentenanţei hidrocentralelor sale de la operatori outsource, gândindu-se la riscuri acolo unde nimeni nu le bănuia până de curând.

Termenul de outsource e foarte răspândit în economia modernă. Acele părţi ale activităţii unei companii care sunt necesare, dar nu reprezintă activitate operaţională de bază şi eventual n-ar ocupa timpul complet de muncă al unei echipe, sunt adeseori externalizate către ale companii specializate, care angajează oameni şi prestează acele servicii eventual către mai multe companii.

Serviciile de cleaning sunt foarte frecvent externalizate, spre exemplu — angajaţii care fac curăţenie venind de la o agenţie specializată, chiar dacă ei vin efectiv în fabrica sau birourile companiei client. La fel, pot fi şi serviciile de mentenanţă IT, sau altele. Iar hidrocentralele din Finlanda, în special cele ale celui mai mare operator din acest domeniu, Kemijoki Oy, trecuseră începând cu 2014 la servicii de mentenanţă tehnică şi inginerească ale acestora pe bază de outsource.

Operatorul finlandez Kemijoki Oy e reponsabil cam de o treime din producţia de electricitate din hidrocentrale a Finlandei şi cel mai mare din această ţară, iar contractele de mentenanţă fuseseră oferite în mare parte companiei suedeze Caverion. Cam 70 de oameni lucrau la mentenanţa hidrocentralelor celor de la Kemijoki Oy din Finlanda, şi compania suedeză şi-a onorat obligaţiile.

Doar că timpurile s-au schimbat. ŞI acum Finlanda tratează hidrocentralele ca obiecte strategice de importanţă majoră pentru securitatea naţională. Le-a declarat zone interzise pentru zborurile cu dronă, iar perimetrele din jurul lor sunt de obicei cu acces restricţionat. Finlandezii au demarat şi un plan naţional de verificare şi perfecţionare a securităţii cibernetice la aceste hidrocentrale, pentru a le face mai protejate de multitudinea de riscuri moderne ce le-ar putea afecta. Iar finlandezii au fost învăţaţi de istoria lor să fie una din cele mai pregătite naţiuni când vine vorba de securitate, de la buncăre la dotări cu echipament în apărare.

Tocmai de asta, accesul pe teritoriul hidrocentralelor a echipelor de mentenanţă, angajate de companii terţe, a fost văzută ca o posibilă breşă de securitate. Acei oameni au acces la planurile constructive ale hidrocentralelor, pot cunoaşte întreaga schemă de funcţionare a fiecărei unităţi, toţi parametrii tehnici, dar în acelaşi timp ei nu sunt angajaţii proprii ai operatorului hidrocentralei şi nu sunt verificaţi atât de profund din perspectiva riscurilor de securitate precum ar trebui.

Mai mult ca atât, acele echipe vine şi execută lucrări profunde de mentenanţe la cele mai complexe mecanisme şi componente, de la turbine până la transformatoare, de la senzori până la sisteme care citesc aceşti senzori. Permiterea unor părţi terţe la asemenea componente cheie sensibile părea absolut acceptabilă într-o lume sigură, la începutul anilor 2010. Astăzi, pare o vulnerabilitate inacceptabilă. Iar istoria despre care scriam săptămâna trecută cu cele două fregate din Germania, care au fost sabotate de un angajat român şi unul grec, e mai mult decât elocventă pentru a ilustra ce se poate întâmpla. Acolo cei doi angajaţi au aruncat prundiş de un calibru special în interior motoarelor navale pentru a le face să se autodistrugă în primele misiuni serioase, au perforat conducte şi au dezactivat senzori.

Riscuri similare există şi într-o hidrocentrală. Iar ce se poate întâmpla cât un generator de turbină sau un transformator de hidrocentrală e defect, ne arată cazul hidrocentralei Limberg III din Austria, care a eşuat la lansare cu două generatoare şi turbine şi un transformator şi are nevoie peste un an din momentul producerii incidentului pentru a putea fi reparată.

Iar îngrijorările finlandezilor nu sunt nefondate. În toamna anului 2025 acelaşi operator Kemijoki Oy a raportat despre incidente cu detectarea de drone care survolau hidrocentralele sale, mai ales în zona Rovaniemi. Pe lângă încălcarea regimului de interdicţie de zbor în acea regiune, e clar că acele drone, care survolau insistent aceste construcţii din diferite unghiuri, nu o făceau doar pentru imagini artistice.

Prin urmare, exact aceste riscuri şi precauţia de a le minimiza au fost motivele deciziei finlandezilor de la Kemijoki Oy de a renunţa la contractele de outsource pentru mentenanţa hidrocentralelor sale şi de a prelua din nou controlul întregului proces cu echipe interne de angajaţi, verificaţi.

De fapt, cei 70 de angajaţi care lucrau anterior pentru compania subcontractoare vor putea depune o cerere de angajare în cadrul echipei proprii de la Kemijoki Oy, doar că aceştia vor trece printr-un risc profund de estimare a riscurilor de securitate şi posibilelor vulnerabilităţi de a fi convinşi la acte de sabotaj şi doar cei care vor trece cu bine screening-ul de securitate vor putea fi angajaţi, plus alţi eventuali angajaţi noi.

„Timpurile s-au schimbat, nu putem fi naivi şi imprudenţi”, spun reprezentanţii operatorului finlandez pentru presă. „În aceste timpuri, e mai înţelept să fim mai precauţi decât ar fi necesar, poate, decât să fim prea superficiali şi să avem impresia că unele riscuri nu se pot materializa”. Iar această ultimă frază spune foarte mult despre abordarea unei ţări care a ştiut întotdeauna să fie foarte atentă la securitatea sa.