Germanii de la ADAC au comparat costurile actuale ale reparaţiilor considerate cândva simple, în urma unor mici tamponări, la 20 de automobile

Au existat timpuri, cât maşinile erau proiectate să reziste mici tamponări, care se puteau solda cu zero absolut în costuri de reparaţie sau maxim în schimbarea unor componente ieftine. Puţini îşi mai amintesc, dar bara de protecţie e o noţiune care venea exact de la asta, de la protecţia pe care trebuia s-o ofere pentru mici contacte cu alte vehicule, tocmai de asta ea era iniţial realizată dintr-un metal nevopsit şi fixată de obicei pe suporturi uşor amortizante, ca să se poată absorbi forţa unei mici tamponări. Apoi barele au devenit produse din plastic, dar mult timp oricum linia de îmbinare a lor cu caroseria era orizontală, pentru ca acestea să poată culisa uşor la un mic impact, de 10-15 km/h, fără a produce daune mari. Apoi au urmat barele de plastic de forme mult mai variate, care se intercalau mai complex cu caroseria şi reparaţiile au început a devenit mai scumpe, pentru că se întâmpla mai frecvent să fie deteriorate şi farurile sau grilele la tamponări. Dar totul era încă oarecum predictibil şi moderat în costuri. În ultimii ani, însă, cu o mulţime de senzori montaţi pe barele de protecţie, cu faruri LED şi cu tehnologii complexe, reparaţia maşinilor a devenit extrem de scumpă, chiar şi în cazuri unor mici tamponări, considerate cândva simple. Germanii de la ADAC au comparat costurile actuale ale acestor reparaţii pentru mai multe maşini din toate categoriile, de la Dacia şi BYD până la Audi, BMW şi Mercedes, încercând să descopere şi cauzele preţurilor mari.

Germanii îşi mai amintesc de timpurile când facturile pentru reparaţia unor asemenea reparaţii după mici tamponări erau de trei cifre, de câteva sute de euro. Acum nu se mai întâmplă, sumele au întotdeauna 4 cifre, şi prima cifră nu prea e 1 niciodată, deci e vorba de multe mii de euro.

Foto: Putem observa îmbinarea pe linie orizontală a barei cu caroseria, care era obişnuită la modelele de cândva, dar şi inserţiie de plastic care preluat primele micile tamponări

Principala cauză e în complexitatea tot mai mare a maşinilor şi tehnologiilor de pe ele, spun cei de la ADAC. Mulţi senzori şi camere au sensibilitate foarte înaltă, sunt scumpi, iar instalarea lor nu înseamnă o simplă fixare în locul potrivit, ci o muncă lungă de calibrare. Iar pe lângă asta, foarte multe componente actuale sunt proiectate din start pentru a fi înlocuite doar ca modul integru, nu doar componentul defect propriu-zis. Farurile LED sunt cel mai bun exemplu, aproape niciunul din ele nemaiavând posibilitatea de a înlocui doar un elemente de iluminare problematic, întreg modulul trebuind înlocuind. Şi un far LED costă adeseori peste 2.000 euro.

Cei de la ADAC au elaborat trei scenarii de deteriorări minore la maşini, la mai multe modele, şi au mers să estimeze costurile de reparaţii actuale la acestea. Primul scenariu a fost înlocuirea doar a parbrizului, care ar fi deteriorat în urma unei pietre mici, spre exemplu. Al doilea scenariu era o tamponare mică frontală pe stânga, care necesita o bară de protecţie nouă şi un far nou, fără grilă centrală au capotă. Iar al treilea scenariu presupunea o mică tamponare în spate, cu bara de protecţie de acolo necesitând schimbarea. Printre cele mai simple şi ieftine scenarii, deci, cel puţin în teorie.

Facturile solicitate au inclus costul componentelor necesare pentru înlocuire şi a celor minuscule aferente, a materialelor necesare şi a manoperei. În cazul barelor de protecţie au inclus şi costul vopsirii, bineînţeles.

Modelele analizate au fost Dacia Sandero, Citroen Berlingo, BYD Atto 3, BMW 330e, Audi A3, Ford Focus, Fiat 500, Hyundai Tucson, Kia Sportage, Mercede C-Class, Volvo XC60, MG4, Nissan Qashqai, Renault Clio, Tesla Model Y, VW Golf, Opel Corsa, Suzuki Swace, Skoda Fabia şi Toyota Corolla. Deci, 20 modele diferite şi variate în total, iar costurile au fost consistente cam la toate.

Iată tabelul cu costurile reparaţiilor pentru cele 20 modele, în fiecare din cele 3 scenarii:

Costul parbrizului s-a dovedit foarte mare pentru multe automobile. Cândva, înlocuirea unui parbriz nou se putea face cu 400-700 euro. Acum chiar şi la un Fiat 500 costă 1.153 euro. Motivul e în parbrizele mult mai complicate, care înglobează spaţii special rezervate pentru camerele de monitorizare a traficului din faţă şi executarea frânării automate de urgenţă. Aceste camere trebuie demontate, montate, apoi recalibrate, ceea ce presupune o muncă lungă. Spre exemplu, doar manopera de recalibrare a costat 825 euro la VW Golf şi Audi A3!

E curios că Suzuki Swace are un cost semnificativ mai mare, deşi sunt în esenţă aceeaşi maşină cu emblemă diferită, cu acelaşi parbriz. Doar la modelul chinezesc MG4 costul înlocuirii unui parbriz a fost mai mic de 1.000 euro.

La bara de protecţie spate costurile sunt mai mari din cauza tehnologiei de scanare a unghiului mort, cu senzori adeseori localizaţi în acea zonă. Uneori doar componentele acestor senzori care trebuie înlocuiţi pot costa 1.000 euro.

La impactul frontal care afectează bara de protecţie şi farul, cel mai scump elemente e farul LED, bineînţeles. La BMW 330e farul e laser şi costă 3.300 euro fără TVA, ceea ce a făcut ca reparaţia totală să ajungă la aproape 8.000 euro. Şi Volvo nu e foarte departe, ajungând la aproape 6.000 euro din cauza farurilor LED foarte scumpe. Nicio maşină n-a avut costuri mai mici de 3.000 euro, iar majoritate au avut costuri de 4-5 mii euro.

Un fapt curios descoperit de ADAC a fost că unii producător interzic revopsirea barelor de protecţie, din motiv că un nou strat de vopsea ar putea afecta modul în care radarele de după ele interpretează ambianţa. Logica acestei interdicţii, însă, nu e susţinută şi de faptul că barele noi sunt furnizate la service oricum nevopsite şi trebuie vopsite acolo. Dar asta face ca la multe mărci simpla revopsire a unei bare să fie interzisă, ceea ce ridică şi costul total din cauza comandării unei bare noi.

Cei de la ADAC trag un semnal de alarmă faţă de aceste costuri şi spun că ele aduc două efecte majore pentru proprietari — asigurările au devenit mult mai scumpe, iar când aceste maşini ajung la mâna a doua, o maşină poate costa mult mai ieftin, însă reparaţia va costa similar de scump, ceea ce duce rapid maşina la costuri iraţionale pentru reparaţie, când casarea devine mai avantajoasă. Dacă cineva cumpără o maşină la mâna a doua cu 9.000 euro, e puţin probabil să plătească aproape 8.000 euro pe o reparaţie la bara faţă şi înlocuirea unui far.

Cei de la ADAC le cer, astfel, producătorilor să regândească modul în care îşi produc componentele maşinilor, pentru a le face reparaţiile posibile şi la unele părţi mai mici, separate. Or, altfel se va ajunge la un punct critic, în care aceste oamenii nu-şi vor mai permite reparaţiile şi asigurările, piaţa vehiculelor la mâna a doua va scădea, or apărea maşini reparate nesigur în soluţii de alternativă, şi nimeni n-are de câştigat din asta.