Noii carburanţi sintetici, deveniţi obligatorii din 2026 în Formula 1, au un cost exorbitant şi pot face o diferenţă în performanţa motoarelor

Cât a costat litrul de carburant la ultima alimentare a maşinii fiecăruia dintre noi? În funcţie de ţară şi proximitate faţă de autostradă, probabil undeva între 1,2 şi 1,8 euro per litru. Ei bine, în Formula 1, până de curând, se foloseau carburanţi speciali de cursă, care avea 10% de etanol, amestecat cu benzină de origine fosilă, cu rafinare specială, care putea costa şi 20 euro per litru sau chiar un pic mai mult. Dar în 2026, Formula 1 are cea mai mare schimbare de regulament — care afectează şi sistemele de propulsie cu ingineria lor profundă, care determină soluţii creative precum cea despre care vorbeam acum două săptămâni, cu motoarele Mercedes —, cât şi o mare schimbare în tipul de carburanţi folosiţi. Începând cu anul 2026, maşinile de Formula 1 trebuie să folosească doar carburant 100% sintetic, cu toate procesele şi materia primă din producţia lui certificate ca fiind cu zero impact de CO2. E o schimbare enormă care poate face diferenţă şi-n performanţa motoarelor de la o echipă la alta. Dar noul combustibil se dovedeşte a avea şi un cost exorbitant, de circa 250 euro per litru, unele echipe sugerând chiar costuri apropiate de 300 euro per litru.

Benzina, ca şi alte hidrocarburi, e formată dintr-o variaţie de compuşi, cu diverse corelări de atomi de hidrogen şi de carbon. Iar asta înseamnă că teoretic, putem extrage CO2-ul din aer, pentru a avea atomul de carbon, şi a duce balanţa de impact iniţial în zona valorilor negative, cu minus în faţă. Apoi, producem hidrogenul din apă şi electricitate şi, având atomul de hidrogen şi cel de carbon, se pot produce hidrocarburi în condiţii de laborator sau chiar condiţii industriale mai mari. Şi atât timp cât toate procesele sunt alimentate cu energie din surse regenerabile, întreg combustibilul produs va avea cu adevărat zero impact net CO2, întrucât la combustie va fi emisă o cantitate de CO2 egală cu cea extrasă din aer la etapa de producţie.

Nu e doar teorie. Porsche are deja o fabrică în Chile ce produce metanol pentru competiţii motorsport, pentru că metanolul are o formulă chimică omogenă şi e mai uşor de produs, necesitând mai puţine etape. Porsche demarase chiar şi construcţia unei fabrici mai mari în Texas.

Anul trecut, scriam şi despre compania fondată de un profesor universitar din Elveţia şi studenţii săi, Synhelion, care a definitivat şi procesele de producţie a benzinei, motorinei, combustibilului aviatic şi metanolului. Profesorul elveţian a făcut şi o călătorie demonstrativă cu motocicleta sa, alimentată cu benzină sintetică, iar Synhelion are o fabrică pilot operaţională în Germania. Mai mult ca atât, în octombrie aeroportul din Zurich a anunţat că va folosi diesel sintetic produs de acea companie pentru autobuzele de pasageri de pe teritoriul aeroportului.

În cazul echipelor de Formula 1, de producţia noilor carburanţi sintetic se ocupă companiile mari, gigantice, din industria petrolieră. Ferrari şi Haas vor primi carburant produs de Shell, care s-a apucat de elaborarea lui încă în 2022. Aston Martin va primi carburanţi de la Aramco, Mercedes, Alpine, McLaren şi Williams vor primi carburanţi de la Petronas, iar Audi — de la BP. Toţi aceşti giganţi petrolieri au lucrat între timp la formule proprii de carburanţi, cât mai buni, mai puri şi cu o densitate energetică mai mare, întrucât regulamentul nu le dă o formulă exactă chimică, ci le cere ca noii carburanţi să fie compatibili cu motoarele care rulează cu benzină, fără modificări, şi să fie cel puţin echivalenţi în parametri sau mai buni. Iar această parte de a putea fi mai buni, determină şi o competiţie în a asigura cei mai performanţi carburanţi, unde o densitate energetică cu doar 0,5% mai bună poate însemna câteva zecimi de secundă la un tur. Acum, când debitul de combustibil şi compresia sunt atât de limitate, proprietăţile noului carburant pot conta şi mai mult.

Chimic vorbind, benzina e un amestec de hidrocarburi precum octani C8H18, heptani C7H16, ciclohexan C6H12, toluen C7H8, benzen C6H6 şi xilen C8H10. Deci, toate aceste hidrocarburi au legături de carbon şi hidrogen, doar numărul atomilor fiind diferit. Iar micile variaţii în dozajul acestora pot varia un pic cifra octanică şi densitatea energetică, doar că totul trebuie făcut în limita parametrilor acceptabili ai unui motor, care să nu-l distrugă prin detonări atipice sau calităţi chimice diferite ale carburantului pentru conducte sau injectoare.

Noul carburant sintetic din Formula 1 poate fi produs prin câteva surse şi procese acceptate, precum captarea de CO2, producţia de hidrogen verde, folosirea de biomasă non-alimentară, iar toate aceste etape de producţie trebuie certificate de părţi terţe pentru fiecare producător, astfel încât carburantul livrat echipelor de Formula 1 să aibă toate certificările din întregul său lanţ de producţie. Până şi camioanele sau avioanele care transportă acest carburant trebuie alimentate la rândul lor cu SAF în cazul avioanelor, adică tot un combustibil sintetic, sau biodiesel în cazul camioanelor. Bineînţeles, camioanele pot fi şi electrice. Dacă producătorii nu pot asigura acest transport, ei trebuie să echivaleze aceste emisii prin alte metode pentru a aduce balanţa la zero.

Încă în primăvara anului trecut, Toto Wolff, şeful echipe Mercedes-AMG Petronas, se plângea că în rezultat costul acestui carburant e uriaş, şi acest cost e mare nu doar din cauza costurilor directe de producţie, şi ci din cauza necesităţii de a certifica întregul lanţ.

Mai târziu, pe parcursul anului, asemenea voci au continuat să fie tot mai multe şi mai alarmante. Iar în ultimele săptămâni se aud şi cifre sugerate cu mai multă exactitate — de la circa 200 euro, până la o medie mai frecvent menţionată de 250 euro per litru şi unele care sugerează cifre mai aproape de 300 euro per litru. E un cost menţionat ca fiind exorbitant chiar şi echipele cu bugete de sute de milioane de euro. Dacă un bolid de Formula 1 va consuma 100 litri de carburant pe cursă, asta va însemna cam 25.000 euro per bolid şi 50.000 euro pe cursă. Ar fi cam de 7-10 ori mai mult decât până acum. Iar pentru un sezon de 24 de curse din 2026, asta ar însemna un buget de 1,2 milioane doar pentru benzină.

Totuşi, partea bună pe care o menţionează toate aceste companii petroliere e că standardul din Formula 1 le impune practic să creeze un proces industrial cât mai optimizat, iar asta ar putea reduce costurile în timp şi pregăti această tehnologie pentru producţie la scară mare pentru ca într-o zi, de ea ă beneficieze mult mai multe maşini. Or, dacă s-ar ajunge la carburanţi sintetici, care să fie compatibil cu absolut toate motoarele cu combustie actuale, asta ar însemna că acestea pot exista în continua în pofida oricăror restricţii de emisii, pentru că emisiile lor ar fi nule sau aproape nule. Până acolo, însă, mai e un lung drum de parcurs, iar deocamdată costurile sunt exorbitante, de circa 200-250 euro/litru.