Norvegia vrea să introducă taxa de drum pentru maşinile electrice, după Marea Britanie, Elveţia şi Moldova

Norvegia a încheiat un an cu recorduri absolute de vânzări pentru maşinile electrice în 2025, atât în volume absolute, de peste 170.000 exemplare, cât şi în cota lor de 95,8% din totalul vânzărilor de automobile noi. Totodată, în luna decembrie 2025 a avut loc momentul când numărul maşinilor electrice aflate în circulaţie, de toate vârstele, a depăşit cea mai mare categorie de până atunci, a celor diesel, iar electricele au devenit astfel cea mai mare categorie în Norvegia, cu 918.000 exemplare în acel moment. Ei bine, iată că, ajunsă într-un asemenea punct, Norvegia vrea să reducă din beneficiile proprietarilor de maşini electrice şi să introducă taxa de drum pentru acestea, informează publicaţia norvegiană motor.no.

Comitetul de Politici Financiare al Norvegiei, cel care conturează principalele politici financiare şi le formulează sub formă de modificări legislative propuse parlamentului, a enunţat de curând că a venit timpul ca proprietarii de maşini electrice să plătească pentru drumurile folosite, contribuind la mentenanţe, reparaţii şi construcţii de noi drumuri la fel ca şi ceilalţi şoferi.

Foto: Ragnar Torvik, şeful comitetului de politici financiare

În Norvegia, taxele de drumuri sunt incluse în preţul carburanţilor la pompă, la fel ca în multe alte ţări europene. Asta înseamnă că în prezent maşinile cu combustie contribuie la acumularea acestor taxe prin fiecare alimentare la pompă, în timp ce maşinile electrice sunt efectiv scutite de aceste taxe, întrucât folosesc electricitate.

Mai mult ca atât, într-o ţară ca Norvegia, care are peste 1.700 hidrocentrale de toate dimensiunile şi produce energie în exces, exportând şi-n alte ţări, toată fiind regenerabilă, electricitatea pentru consumatorii finali e foarte ieftină. În mediu, o gospodărie din Norvegia consumă 15.700 kWh de electricitate anual, iar preţurile finale cu toate componentele şi taxe incluse sunt cuprinse între 0,086 euro/kWh şi 0,13 euro/kWh, după cum indicam într-un articol publicat acum câteva luni. Iar cei care au contracte mai avansate pot plăti şi 5-6 cenţi per kWh. E un preţ mult mai mic decât în multe alte ţări europene, iar aceste preţ e unul din principalii stimuli ai norvegienilor pentru a trece la maşini electrice.

Norvegia a eliminat deja o parte din scutirile de taxe începând cu 1 ianuarie 2023, când a introdus taxa per kilogram, plătită la achiziţia iniţială a maşinilor electrice. Tot atunci a eliminat scutirea totală de TVA pentru maşinile electrice şi a instituit pragul de 500.000 coroane, echivalentul a circa 47.500 euro pe atunci. Valoarea maşinii de până la această sumă nu avea TVA aplicat, însă pentru partea care depăşea acest prag a început să se plătească TVA-ul ordinar de 25%.

De curând, începând cu 1 ianuarie 2026, acest prag a fost coborât la 300.000 coroane, sau circa 25.400 euro. Astfel mulţi norvegieni s-au grăbit să cumpere maşini electrice în 2025, pentru a evita scumpirea cu câteva mii de euro a maşinilor.

Doar că acum, pe lângă pragul mai mic de TVA, cei din comitetul de politici fiscale spun că beneficiile uriaşe pe care le-au avut cumpărătorii de maşini electrice au dus la mărirea numărului total de maşini în ţară, atrăgând oameni care n-au avut anterior deloc maşini şi se bazau pe transportul public, iar acum le au şi, la nivel de ţară, contribuie la congestionarea drumurilor şi a traficului din oraşe.

Chiar dacă aceste maşini electrice nu poluează, prezenţa lor pe drumuri contribuie la uzură. Prin urmare, comitetul crede că e nevoie de introducerea unei taxe de drum. Aceştia au indicat că fondul rutier al ţării are de suferit din cauza unei proporţii tot mai mari de proprietari de maşini electrice, care nu contribuie la taxe.

Deocamdată, însă, comitetul n-a specificat forma acestei taxe, fiind luate în calcul mai multe opţiuni. Cea mai corectă şi direct raportată la distanţa parcursă, ca în cazul maşinilor cu combustie, ar fi modelul discutat acum în Elveţia, prin care să se includă o taxă adiţională per kWh la electricitate. Elveţienii planifică s-o aplice atât la încărcarea la staţii fast charge, cât şi la încărcarea de acasă, fiind nevoie de instalarea unui contor separat la priza dedicată maşinii. Mai mult ca atât, chiar şi prosumatorii care-şi produc electricitate cu panouri solare vor plăti taxa pentru electricitatea pusă în bateriile maşinii.

În cazul Norvegiei, logistica de a impune acest cost la staţii ar fi mai simplă, însă montarea contoarelor la nivel de ţară ar dura foarte mult şi ar întârzia aplicarea taxei. Mai e analizată şi varianta instalării unui mic dispozitiv electronic în maşină, care să raporteze kilometrii parcurşi, iar taxa să fie calculată pe baza lor. Elveţienii au analizat o asemenea opţiune, dar au renunţat la ea din considerente de intimitate şi siguranţă a datelor.

Mai există şi varianta mai brută aplicată deja de Marea Britanie, când taxa e calculată după kilometrii raportaţi la fiecare trece a ITP. Dar acolo există critici intense, că mulţi vor fi motivaţi să-şi dea cifrele de parcurs înapoi pentru a-şi diminua taxele.

Şi, bineînţeles, avem şi exemplul Republicii Moldova, care a început a aplica o taxă de drum pentru maşini electrice din aceleaşi motive din 1 ianuarie 2026. În Moldova maşinile cu combustie plătesc în funcţie de capacitatea cilindrică, existând câteva categorii de preţ per cm3, în funcţie de diapazon. La maşinile electrice a fost aplicată taxa în funcţie de greutate, şi există valori aplicate per kg, dar şi diapazoane similare de greutate. Deocamdată pare a fi cea mai simplă şi directă metodă de taxare a maşinilor electrice, fără a lăsa lor de interpretări, doar că ea nu e proporţională cu distanţa parcursă. În Moldova, nici taxa de drum a maşinilor cu combustie nu e proporţională cu acest parametru, ci mai degrabă cu talia maşinii, ceea ce face noua taxă pentru maşini electrice mai logică în aplicare. În ţările unde maşinile cu combustie plătesc în costul carburantului, formula per kilogram ar putea întâmpina reticenţe. Dar, dacă ar fi să se aleagă un parametru simplu reprezentativ pentru uzura drumurilor, probabil greutatea maşinilor electrice rămâne oricum cel mai logic.

Dar tendinţa e încă o dată clară şi, aşa cu spuneam mai devreme, se răspândeşte în tot mai multe ţări din Europa. Şi această tendinţă arată că privilegiile şi scutirile de taxe asociate maşinilor electrice se subţiază şi devin tot mai mici sau nule. Odată ce acestea devin foarte multe în cota totală, lipsa contribuţiei lor în bugetul total de drumuri se simte şi atunci cineva trebuie să plătească oricum pentru drumurile folosite. Acum tendinţa a ajuns şi în Norvegia, ţara care a îmbrăţişat cel mai mult maşinile electrice.