Norvegienii au descoperit că autonomia reală a noii Toyota Hilux electrică e neaşteptat de mică, dar i-au apreciat celelalte componente inginereşti

Legendara Toyota Hilux are şi o versiune electrică în noua sa generaţie, lansată la finalul anului trecut, împreună cu o avalanşă de modele electrice noi, cu inginerie evoluată a japonezilor. Inginerii Toyota promiteau că toate calităţile esenţiale ale lui Hilux cu combustie vor rămâne valide şi pe noul model electric, iar HIlux are o mare reputaţie adunată de-a lungul generaţiilor, prin urmare şi responsabilitatea pe umerii inginerilor a fost uriaşă. Acum noul Hilux electric a ajuns şi în Norvegia, ţara cu cea mai mare rată de adopţie a maşinilor electrice. Iar jurnaliştii norvegieni au descoperit că autonomia reală a noii Toyota Hilux electric e neaşteptat de mică, dar i-au apreciat celelalte componente inginereşti, după cum scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Noua Toyota Hilux electrică e construită în mod evident pe aceeaşi platformă a modelului cu combustie, care e un avantaj pentru durabilitate şi fiabilitate, dar lasă mai puţin loc pentru baterie şi ajunge să consume din sarcina utilă. Dacă un Hilux cu combustie poate transporta o sarcină de 1,0-1,1 tone în funcţie de versiune, atunci modelul electric are o sarcină utilă de doar 715 kg.

Puterea sistemului de propulsie e uşor diferit calibrată în diverse ţări in motive de taxare, dar în Norvegia ea vine în ipostaza nerestricţionată şi oferă 205 CP, cu 268 Nm. Doar că japonezii au ales să nu păstreze sistemul de tracţiune integrală cu arbori cardanici şi componente mecanice ce ar face legături între punţi, ci au montat două electromotoare.

Însă norvegienii spun că noua formulă funcţionează bine în materie de aderenţă şi tracţiune. Noul Hilux electric poate înainta pe aceleaşi rampe abrupte, are cuplu generos şi nu cedează deloc în faţa versiunii cu combustie. Un alt atribut ingineresc admirabil, pe care norvegienii l-au apreciat, e capacitatea noului model electric de a traversa vaduri de apă de până la 70 cm adâncime.

Şi distribuţia greutăţii între axe pare la fel de bine calibrată ca şi la modelul cu combustie, spun norvegienii, or, maşina are o ţinută impecabilă şi la coborârile în pantă pe suprafeţe acoperite cu zăpadă şi gheaţă, dar şi în viraje.

Bateria modelului electric, însă, e relativ mică în capacitate, având doar 59,2 kWh. Pentru un model atât de mare, e în mod evident puţin, dar capacitatea ei a fost limitată de spaţiul disponibil, ea fiind integrală în interiorul cadrului dur, pentru a fi protejată şi în de terenul pe care înaintează maşina, şi de apă, având etanşări suplimentare.

Doar că asta îi oferă o autonomie oficială WLTP de doar 257 km. Doar că în viaţa reală norvegienii au obţinut o autonomie de doar 150 km pe un traseu ce combina şi autostrăzi, pe timp de iarnă.

Să vorbim despre un model electric nou, care are o autonomie reală de doar 150 km, e ceva cu totul rar în anul 2026, iar această maşină se simte ca un compromis făcut la autonomie, din dorinţa de a păstra durabilitatea şi calităţile ei legendare.

Jurnalistul norvegian care o critică e unul din puţinii care au mai rămas în Norvegia să conducă şi un Hilux diesel din garajul propriu, din 2018. Deci, pentru el modelul Hilux e mai familiar decât pentru mulţi alţii, iar prima experienţă cu cel electric e una şi din perspectiva unui proprietar. Şi acesta spune că modelul cu combustie are o problemă de distribuţie a greutăţii pe timp de iarnă. Dacă circuli fără greutate în benă, roţile de acolo nu au aderenţă foarte bună la urcări, aşa că mulţi pun saci de nisip acolo pentru a rezolva problema. La noul model electric distribuţia greutăţii e mult mai bună.

E curios că noul model a păstrat un ax rigid pe puntea spate, chiar dacă acesta e conectat la un electromotor acum.

Aşadar, norvegienii spun că toată construcţia noii Toyota Hilux electrice îi dă parametri de înaintare cel puţin echivalenţi cu versiunea diesel, iar pe alocuri chiar mai bun. Această abnegaţie a celor de la Toyota de a păstra cu fidelitate o inginerie care chiar să-i ofere durabilitate şi potenţial de a înainta în condiţii cu adevărat grele, e de-a dreptul admirabilă.

Doar că autonomia a avut de suferit foarte mult în formula actuală de baterie, aleasă de Toyota. Poate când Toyota va aduce în producţie bateriile sale cu stare solidă, lucrurile se vor schimba. Însă deocamdată cei care cumpără acest model trebuie să fie conştienţi că s-ar putea să aibă nevoie să intre la staţiile de încărcare la fiecare 100-150 km. Într-o ţară ca Norvegia, unde staţiile se găsesc oriunde, poate n-ar fi o problemă majoră. Dar în multe ţări, asta ar putea fi o piedică.