Un asistent social din Suedia a trebuit să meargă pe jos câţiva zeci de kilometri, după ce maşina electrică a municipalităţii a rămas fără energie în baterie

S-ar părea că timpurile maşinilor electrice care să te lase în mijlocul drumului iarna au trecut demult, maşinile noi fiind mult mai adaptate la clima rece şi pe deasupra având şi o autonomie mult mai mare. Dar experienţa unui asistent social din orăşelul Ornskoldsvik din Suedia, pe nume Peter Jonsson, relatată de publicaţia suedeză CarUp, arată cât de variate pot fi situaţiile de viaţă reală, iar epuizarea bateriei poate avea loc nu doar dintr-o eroare a maşinii, ci un lanţ de complicaţii logistice şi decizii nu tocmai inspirate.

Imagini simbol

Municipalitatea Ornskoldsvik e una mai modernă şi mai capabilă financiar, aşa că a achiziţionat maşini electrice pentru serviciile sociale. Acestea erau calificate drept perfecte şi pentru asistenţii sociali, care trebuie să viziteze oamenii aflaţi în dificultate la multiple adrese pe parcursul zilei. Călătoriile cu multiple destinaţii apropiate între ele, cu segmente scurte, se potrivesc cu maşinile electrice de minune.

Pentru a le încărca, primăria a instalat şi câteva staţii proprii de încărcare. Iar angajaţii de obicei au grijă să le pună periodic la încărcare după ce-şi termină tura.

Într-o zi recentă de sâmbătă, Peter a primit o sarcină de a se deplasa până într-o altă localitate, Bredbyn, aflată la 40 km depărtare. El a luat una din maşinile electrice disponibile şi a plecat într-acolo.

Pe drum, a observat că nivelul bateriei era îngrijorător de scăzut. El ştia că pe drumul spre Bredbyn şi în acea localitate nu există staţii de încărcare. A verificat distanţa rămas şi autonomia indicată de maşină şi şi-a dat seama că nu va avea suficientă energie în baterii şi autonomie pentru a ajunge la destinaţie şi înapoi.

Dar s-a gândit că nu vrea să-i dezamăgească pe colegii din Bredbyn şi şi-a continuat drumul, îndeplinindu-şi sarcinile din acea localitate. A descoperit că în Bredbyn există totuşi o staţie de încărcare a maşinilor electrice şi pentru o clipă s-a gândit că ar trebui să încarce maşina electrică acolo. Dar staţia e una publică, cu plată, iar Peter n-a vrut să plătească din propriul buzunar încărcarea maşinii primăriei.

A decis să pornească aşa înapoi, cu bateria aproape epuizată şi era clar că nu va putea parcurge 40 km. Spune că ştia că se va opri eventual în mijlocul drumului, dar spera să ruleze cât mai departe. Nu a trecut mult timp şi maşina electrică s-a oprit, cu bateria epuizată. Era noapte afară şi un ger crunt. Alte maşini nu treceau pe acolo. A decis să lase maşina în drum şi să plece pe jos acasă. Dacă încărcarea bateriei n-a fost o cheltuială pe care ar fi acceptat-o, un taxi ieşea cu totul din ecuaţie. Peter spune că nu-şi permite asemenea cheltuieli neprevăzute din salariul său.

A mers prin acel ger câţiva zeci de kilometri până acasă. Colegii săi spun că sunt şocaţi şi că maşina are instrucţiuni clare pentru angajaţi ce să facă dacă rămân cu un nivel mic al bateriei sau cu ea epuizată. Dar Peter pare să fi ignorat aceste recomandări. Şi probabil dacă plătea câţiva euro pentru o încărcare sumară i-ar fi putut recupera ulterior din contabilitate.

Cei de la primărie nu au fost foarte fericiţi de faptul că Peter a lăsat maşina lor în mijlocul drumului din această cauză şi l-au pus să organizeze un camion de tractare pentru a aduce maşina la sediu luni dimineaţa. Aşa că economisirea a câţiva euro la încărcare s-a transformat în complicaţii mult mai mari pentru el.

Foto: Peter Jonsson

Însă asistentul social e convins că el nu e de vină cu nimic şi şi-a povestit istoria presei din Suedia. „Ei par să creadă că eu aş fi de vină cu ceva în toată situaţia asta”, spune bărbatul în vârstă de 34 de ani şi mai adaugă că până la urmă nu era corect să aibă el grijă din banii personali de electricitatea din bateria maşinii.