(VIDEO) O Toyota din 1983, cu un motor simplu de 1,6 litri twin cam, a venit să-şi măsoare puterea pe un stand dinamometric din Olanda, iar rezultatul nu a dezamăgit

Despre motoarele din anii 1980 şi 1990 se spune adeseori că ar fi atins vârful fiabilităţii şi durabilităţii, fiind concepute ca fiecare mic detaliu să reziste cât mai mult în timp, într-o perioadă în care fiabilitatea era una dintre calităţile de mai de preţ, cu care se putea mândri un producător auto. Chiar dacă în această perioadă au fost implementate şi multe inovaţii ce au sporit randamentul şi eficienţa motoarelor cu combustie, aceste soluţii erau de obicei bine verificate de ingineri, şi apoi lansate în producţie. Tot despre maşinile mai vechi se mai spune adeseori că în timp şi-ar pierde o parte importantă din puterea maximă de care erau capabile când erau noi. Ei bine, de curând un olandez a venit o Toyota din 1983, cu un simplu motor de 1,6 litri twin cam, la un stand dinamometric să-i măsoare puterea.

Modelul corect al maşinii e Toyota Sprinter Tueno, sau Trueno în folclorul popular japonez. Şi asta pentru că-n Europa aceeaşi maşină avea o altă denumire — Corolla Coupe GT, iar sub capotă e renumitul motor supranumit AE86, după numele modelului care l-a făcut faimos, într-o versiune aspirată, fără turbină.

Calificativul de Twin Cam dat acestui motor însemna o chiulasă cu doi arbori cu came, unul responsabil de valvele de admisie şi altul de evacuare, cunoscut şi ca DOHC. Era o evoluţie faţă de motoarele cu un singur arbore cu came (SOHC), care îndeplinea ambele funcţii şi de obicei la 4 cilindri aveau doar 8 valve. Adoptarea de doi arbori cu came a permis şi dublarea numărului de valve, câte două pentru admisie şi două pentru evacuare, iar astfel motoarele cu 4 cilindri au început a avea 16 valve, fapt care le permitea un amestec mai rapid şi mai omogen şi o combustie mai eficientă.

Actualul proprietar olandez a cumpărat-o din Japonia şi a importat-o ca un model clasic, cu volan pe dreapta. Acesta spune că e un fan al modelului de peste 20 de ani, şi a aşteptat momentul când să poată importa una din Japonia.

Tot el mai spune că exemplarele din Japonia erau mai puternice, dezvoltând 130 CP, dar în formă netaxată, adică fără forţa preluată de pompa de apă, de ulei, de alternator şi alte accesorii, în timp ce cele european erau echipate cu catalizator şi aveau doar 116 CP.

Modelul japonez cu tracţiune spate a urcat pe rolele standului dinamometric şi şi-a dezlănţuit întreaga putere de care e capabil. Turaţiile au urcat tot mai sus, iar puterea a urcat foarte linear odată cu aceste turaţii, aproape ca un motor nou.

S-a dovedit că puterea maximă era de 122 CP, ceea ce plasează acest motor foarte aproape de cei 130 CP netaxaţi de când era nou, care se transformau în aproximativ 126 CP taxaţi.

Şi 122 CP e mai mult decât puterea livrată de motoarele europene de pe acest model, prin urmare, proprietarul se declară mai mult decât fericit.

El spune că asta demonstrează durabilitatea acestor motoare simple, care funcţionează aproape ca noi la 43 de ani de când a fost produse. Din păcate, rugina e cea care afectează maşina mai mult şi olandezul spune că aici maşina are nevoie de intervenţii pentru a mai rezista în timp.

În rest, motorul e perfect capabil să ofere în continuare satisfacţie în condus, chiar dacă e mai simplu în construcţie şi nici nu e neapărat foarte puternic.

Vezi totul în video-ul de mai jos. Poţi include subtitre cu traducere automatizată în limba dorită din comenzile player-ului.