(VIDEO) Un proprietar de Volvo XC90 T8 plug-in hibrid cu 310.000 km parcurşi a investit într-o baterie nouă, însă la doar două luni de la instalare aceasta indică degradare

Bateriile maşinilor plug-in hibride degradează de cele mai multe ori într-un ritm mai accelerat decât cele de pe modelele electrice, aşa cum confirmă multiple cazuri şi chiar o cercetare făcută anul trecut de germanii de la ADAC pe 28.500 de maşini plug-in hibride. Explicaţia e una fizică — bateria e mai mică în capacitate, iar puterea de descărcare solicitată de maşină are un raport mai mare de kW raportat la capacitate, ceea ce o impune să funcţioneze într-un ritm mult mai intens. Ritmul de degradare mai poate varia de la un model la altul şi de la ritmul de exploatare, în special maşinile care sunt conduse mai puţin în regim electric având şanse să aibă o durată mai mare de viaţă a bateriei, dar atunci apare deja problema lipsei de justificare a unui plug-in hibrid care nu mai e condus electric şi se ajunge la cealaltă parte a statisticii, care arată că mulţi proprietari nu le încarcă suficient de des şi ele consumă, de fapt, mult mai mult. Ei bine, un proprietar de Volvo XC90 T8 plug-in hibrid din Olanda, cu 310.000 km parcurşi, a decis de curând să investească într-o nouă baterie la maşina sa, însă a descoperit că la nici două luni de la instalare aceasta indică deja semne de degradare.

Olandezul a cumpărat maşina la mâna a doua acum mai mulţi ani şi spune că n-a avut nicio reticenţă faţă de faptul că era plug-in hibridă şi că ar fi putut avea o baterie mai degradă. A avut anterior un Volvo V60 plug-in hibrid care rula în regim electric circa 45 km chiar şi la peste 200.000 km, ceea ce corespundea cu autonomia declarată oficial.

Totuşi, în ultimul an a observat că autonomia pur electrică a lui XC90 T8 a început să se diminueze drastic. Dacă atunci când a cumpărat-o putea să parcurgă 35 km în regim pur electric cu ea, în ultima perioadă reuşea maxim 18-20 km şi bateria se descărca complet.

Olandezul spune că e foarte ataşat de ideea de plug-in hibrid, pentru că astfel poate rula electric în localitatea lui şi în jur, iar la autostradă poate folosi propulsia cu combustie, deci pentru el ideea acestui tip de propulsie e foarte atractivă.

Chiar dacă maşina sa avea 300 mii km pe bord când bateria a ajuns la uzură completă, el s-a gândit că e raţional să cumpere o baterie nouă şi s-o instaleze. Spune că Volvo XC90 e o maşină fantastică, în esenţă, şi-i place foarte mult. Să cumpere alta nouă nu are sens — spune el — pentru că maşina actuală e tot aceeaşi, şi doar ar avea o versiune cu mai puţini kilometri şi cu o investiţie mai mare.

Aşa că la începutul acestui an a instalat o baterie absolut nouă pe Volvo său, fiind convins că de aici încolo câţiva ani buni va fi lipsit de orice problemă. Iar de curând şi-a adus maşina la o inspecţie cu testarea degradării bateriei noi.

Bateria a fost testată şi rezultatul a fost neaşteptat. La nici două luni de la instalare, proprietarul aştepta un rezultat de 100 % stare de sănătate şi 0% degradare. Dar, de fapt, bateria are deja 94% stare de sănătate şi 6% degradare în acest interval de timp scurt.

Proprietarul a fost mâhnit în mod evident, cu zâmbetul iniţial dispărut şi o nedumerire în care nu putea înţelege cum de o baterie nouă a putut indica o asemenea degradare.

Mecanicul care a făcut verificarea i-a spus că nici el n-a aşteptat un rezultat atât de slab pentru o baterie nouă şi spune că singura explicaţie e că uneori bateriile au o degradare mai rapidă în prima fază de exploatare, după care ritmul de degradare încetineşte mult.

Dar, după o investiţie într-o baterie nouă, deloc ieftină, cu siguranţă ajungi să te întrebi dacă n-ai aruncat banii în van dacă după nici două luni bateria a ajuns la o stare de sănătate mediocră de 94%.

Vezi totul în video-ul de mai jos. Poţi include subtitre cu traduceri automatizate din comenzile player-ului.