Francezii au descoperit un zăcământ uriaş de hidrogen care se extinde în mai multe ţări din Europa, dar marea provocare e extragerea lui

Despre hidrogen se vorbeşte tot mai rar ca despre o alternativă la maşinile electrice, şi nu din cauză că tehnologia ar avea vreo problemă în funcţionare, ci mai ales din cauza logisticii cu tot mai puţine staţii de încărcare în multe ţări şi cu hidrogen tot mai scump la pompe. Iar hidrogenul, pentru a fi cu adevărat ecologic, trebuie produs prin electroliză, folosind doar energie din surse regenerabile, iar pierderile mari energetice pe întreg ciclul de producţie şi apoi utilizarea lui îi determină şi costul mare. Ei bine, iată că francezii au descoperit un zăcământ uriaş subteran de hidrogen, care se extinde în mai multe ţări din Europa. Asta ar însemna că, în loc să fie produs din electricitate regenerabilă, hidrogenul ar putea fi extras direct din pământ, la fel cum se întâmplă cu gazul, iar astfel omenirea ar avea acces la cantităţi mari de hidrogen. Doar că marea provocare e extragerea lui.

Ceea ce au descoperit francezii poată numele de hidrogen geologic şi e un fenomen relativ cunoscut de către geologi şi oameni de ştiinţă. De obicei el e prezent începând cu 1,5 km adâncime, dar într-o formă destul de rarefiată, iar geologii estimau întotdeauna că, teoretic, la adâncimi mai mari, de circa 3 km, concentraţia de hidrogen pur ar fi mult mai mare în asemenea zăcăminte.

Totuşi, până acum puţine asemenea zone au fost cu adevărat analizate pentru a se confirma zăcăminte viabile mari. Acum mai mult de un an, geologii americani estimau că pe întreg teritoriul SUA ar exista zăcăminte total de circa 6,2 trilioane de tone, şi spuneau atunci că, dacă omenirea ar trece exclusiv la hidrogen în locul tuturor hidrocarburilor arse în prezent, cantitatea ar fi suficientă pentru 200 de ani pentru întreg globul. Dar, bineînţeles, întreg teritoriul SUA nu poate fi înţesat cu sonde de extragere.

Ceea ce au descoperit francezii de curând e rezultatul unei explorări mai detaliate a unei prime descoperiri făcute acum 3 ani, în regiunea Moselle din Franţa, în bazinul minier Lorraine. Acea zonă e una de unde se extrăgeau tradiţional gaz şi cărbune, iar atunci exploratorii de la GeoRessources Lab, unde participa şi universitatea din Lorraine, dar şi compania energetică La Francaise de l’Energie (FDE), căutau de fapt noi zăcăminte de gaz metan. Dar au găsit în schimb concentraţii mari de hidrogen.

La doar 1.100 metri adâncime, deci cu circa 400 metri mai la suprafaţă de cât explorările anterioare în alte regiuni, s-a-u descoperit zăcăminte ce conţin 15% hidrogen pur. Pe măsură ce sondele se adânceau, concentraţia creştea, astfel încât geologii francezi estimau că la 3.000 metri concentraţia de hidrogen pur ar fi de 98%.

Iniţial, în 2023, se estima un zăcământ de 46 milioane de tone. Doar că între timp geologii au tot făcut explorări pentru a confirma calitatea zăcămintelor şi dimensiunea loc şi şi-au dat seama că în varianta deja confirmată şi măsurată prin sondări şi extrapolări, vorbim de minim 92 milioane de tone. Însă de fapt, aria geografică a acestor zăcăminte din estul Franţei trece dincolo de hotarele ţării, aparent şi în solul Germaniei, Luxemburgului şi Belgiei. Prin urmare, mărimea reală a zăcământului ar putea fi de multe ori mai mare decât cifra de care sunt siguri acum geologii.

Foto: Localizarea aproximativă a zăcământului descoperit

Deocamdată doar francezii au făcut aceste sondări, nu şi germanii sau alţi vecini, deci, atunci când vor avea loc noi explorări, vor exista probabil şi actualizări ale volumelor verificate de zăcăminte de hidrogen.

Doar că zăcămintele uriaşe care stau în subteran nu înseamnă automat că omenirea va avea acces imediat la hidrogen disponibil fără CO2. Nu e hidrogen verde, că nu e regenerabil, ci aşa-numitul hidrogen alb, extras din pământ. Problema e că extragerea lui din pământ încă nu are procese clare de minerit, iar hidrogenul poate fi foarte uşor „scăpat” în procese imperfecte. Deci marea provocare ar fi să se elaboreze procese de extracţie cu sonde potrivite, ca acest hidrogen să poată fi extras într-un mod mai puţin energofag, care să justifice efortul. Or, producţia unul kilogram de hidrogen prin electroliză consumă cam 52 kWh de electricitate. Extracţia şi purificarea lui ar trebui să consume mult mai puţin pentru a fi justificată.

Dar francezii au mişcat deja lucrurile înainte şi au lansat în decembrie 2025 forarea primei sonde dedicate de hidrogen în zăcămintele din Moselle, cu ideea de a ajunge la 3.000 metri adâncime, unde s-ar conţine 98%, şi cu scopul de a definitiva un proces similar extragerii de gaz natural, care ar fi uşor adaptat hidrogenului, iar astfel s-ar vedea şi costurile şi fezabilitatea reală. Şi acum câteva zile au ajuns la 3.655 metri adâncime, confirmând prezenţa hidrogenului în diverse concentraţii, cu mostre preluate de la diverse adâncimi.

Între timp, forarea acestei sonde dedicate continuă, iar geologii au făcut şi descoperirile noi extensive în suprafaţă, constatând că zona zăcămintelor ar fi de fapt mult mai mare, în solul câtorva state europene. Iar asta îi motivează pe francezi să avanseze şi mai rapid în elaborarea metodelor corecte de extracţie, pentru a ajunge la procese clare, derulate în bază permanentă.

Francezii estimează că vor folosi hidrogenul atât în transport, cât mai ales în industrie, în locul gazului natural, la producţia de oţel, la producţia de amoniac şi fertilizant dar şi multe alte produse chimice. Teoretic, având hidrogenul obţinut uşor şi în cantităţi mari, s-ar putea capta CO2-ul din aer, după care să se producă benzina şi motorina sintetică, după procesele definitivate de o echipă elveţiană care are deja o fabrică pilot. Iar asta ne-ar putea permite tuturor păstrarea motoarelor cu combustie care ar utiliza carburanţi produşi de dioxidul de carbon extras din aer şi hidrogenul extras din pământ. Iar la arderea în motoare a benzinei sintetice, s-ar emite exact acelaşi CO2 care a fost anterior retras din atmosferă.

Aceste procese de fabricare a benzinei şi motorinei sintetice există, doar că ele sunt scumpe acum, din cauza costului mare de energie pentru hidrogenul verde. Dacă hidrogenul ar fi disponibil din belşug, la costuri minime, atunci şi costurile finale ar fi mult mai mici.

Iar dincolo de maşini, hidrogenul din abundenţă ar schimba enorm multiple industrii, pe lângă cele menţionate mai sus, care sunt mari emiţători actuali de CO2. Până şi producţia de electricitate la termocentrale poate fi făcută folosind hidrogenul în turbine de gaz aproape identice. Prin urmare, francezii ne spun că Europa are zăcăminte imense nefolosite de hidrogen, iar marea provocare e extracţia lui la costuri viabile minime.