Germanii au aflat cu consternare că VW vrea să producă rachete pentru o ţară străină la una din fabricile sale oprite din Germania

Grupul VW continuă să creeze unde de consternare şi nedumerire în Germania prin scurgeri de informaţii despre analiza unor decizii neobişnuite. Despre faptul că grupul VW e în probleme majore, era evident încă acum aproape doi ani, când se discutau concedieri masive la fabricile la VW şi închiderea a 3 fabrici. La sfârşitul anului 2024, VW reuşise să ajungă la un consens cu sindicatele că nu va închide fabrici, dar va concedia 35.000 de angajaţi. Însă acum, în luna martie 2026, grupul VW şi-a anunţat rezultatele pentru 2026, cu profituri în cădere drastică, operând la o limită fină a profitabilităţii, cu şanse mari de a intra pe pierdere în acest an. Tot atunci VW a anunţat că are în vizor concedierea a 50.000 de angajaţi în Germania. La scurt timp după acele rezultate publicate, germanii au aflat prin scurgeri în presă că grupul VW a angajat două companii de consultanţă de criză, iar una din acestea le-a recomandat să închidă majoritatea fabricilor din Germania, lăsând doar două active pentru tot grupul VW. Acele informaţii scurse spuneau că managementul de top ar fi refuzat propunerea, calificând-o drept inacceptabilă, dar însuşi faptul că a fost nevoie să se angajeze consultanţi externi, sub forma unei companii americane, şi că asemenea opţiune a ajuns a fi discutată la consiliul de directori, a reprezentat un mare semnal de alarmă pentru public despre starea actuală a VW şi radicalitatea deciziilor analizate. Acum cei de la Financial Times au aflat din surse interne din cadrul VW că grupul german vrea să producă rachete pentru o ţară străină la fabrica Osnabruck din Germania.

Conform informaţiilor difuzate de Financiar Times, VW e în discuţii cu Rafael Advanced Defence Systems, o companie din Israel care produce inclusiv rachete pentru renumitul sistem de apărare aeriană „Cupola de fier” a acestei ţări. VW discută posibilitatea reutilării fabricii sale pentru a produce rachete de interceptare pentru aceste sistem.

Fabrica ar urma să rămână în proprietatea VW, doar că ea nu ar produce automobile, ci rachetele de interceptare, menţionate ai sus, în baza unui acord de lungă durată. Conform surselor FT din cadrul VW, un asemenea acord ar permite păstrarea celor 2.300 locuri de muncă de la fabrică, iar profiturile generate ar ajuta grupul VW să-şi revigoreze situaţia financiară.

Marea întrebare este, bineînţeles, de ce n-ar produce această fabrică alte produse cu aceeaşi destinaţie, dar pentru industria de apărare germană sau europeană? Răspunsul de aici e mai curios decât pare la prima vedere.

Fabrica din Osnabruck produce acum un singur model în număr foarte mic — VW T-Roc Cabriolet. Anterior, ea producea şi VW ID.3, dar şi VW Arteon. Ea era una din cele 3 fabrici pe care VW voia să le închidă în discuţiile sale cu sindicatele din 2024. Închiderea ei a fost evitată, iar VW căuta soluţii pentru revigorarea ei.

La începutul anului 2025, în ianuarie, mai mulţi producători chinezi şi-au manifestat interesul de a o cumpăra, iar noi spuneam atunci că fabrica din Osnabruck e şi un adevărat nod logistic preţios, cu acces direct la căi ferate, canale navigabile, autostrăzi, iar chinezii ar avea astfel nu doar o simplă fabrică auto, ci ar primi acces direct în inima logisticii germane. Sindicatul german IG Metall s-a împotrivit unei asemenea perspective, declarând că, dacă o preiau chinezii, cea mai realistă perspectivă e oricum concedierea angajaţilor şi înlocuirea lor cu linii robotizate.

În luna martie 2025, grupul VW a anunţat primele semne că şi-ar dori să pivoteze această fabrică spre producţia industrială de apărare. Această industrie e într-o ascensiune fulminantă în Germania, fiind dominată de compania Rheinmetall, şi anume cu ea VW şi dorea un parteneriat. Rheinmetall era deja într-un proces accelerat de creştere a producţiei sale şi un asemenea parteneriat părea logic şi necesar ambelor companii.

Pe atunci, şeful VW, Oliver Blume, declarase că ar fi foarte bucuros dacă ar putea stabili o înţelegere cu Rheinmetall, pentru un scop necesar la nivel de ţară şi de continent, care ar fi avantajos şi pentru cei implicaţi. Tot atunci, şeful Rheinmetall, Armin Papperger, declarase pentru presa germană că unele fabrici VW ar fi „foarte potrivite” pentru producţia de echipament militar, şi a dat ca exemplu fabrica din Osnabruck, despre care vorbim azi. „Uzinele de tancuri au nevoie de macarale de mare putere, care să poată ridica aceste vehicule grele în procesul de fabricare, şi cred că într-o fabrică precum cea din Osnabruck echiparea acesteia cu cele necesare poate fi făcută relativ rapid, fără a demola nimic sau a distruge ireversibil”, a spus Papperger. El a mai adăugat că asta ar putea fi un parteneriat între Rheinmetall şi VW, sau Rheinmetall ar putea propune pur şi simplu cumpărarea fabricii şi transformarea ei completă într-un proprie. Însă a mai adăugat atunci că înainte de avansarea oricăror discuţii şi luarea deciziilor, fiecare uzină trebuie inspectată de ingineri, pentru a se estima cât de uşor ar putea fi implementată producţia de echipament militar acolo.

Foto: Armin Papperger, şeful Rheinmetall

Noi mai spuneam atunci că un parteneriat cu Rheinmetall ar fi absolut logic, pentru că grupul VW şi compania de apărare din Germania au deja experienţa unei colaborări excelente, pe care o desfăşurau în compania Rheinmetall MAN Military Vehicles, deţinută în raport de 51% de Rheinmetall şi 49% de MAN Truck & Bus SE, o divizie a companiei Traton, care deţine mărcile de camioane MAN şi Scania, şi care e deţinută majoritar de grupul VW. Acea companie produce camioanele şi şasiurile pentru uz militar, atât pentru transport, cât şi pentru diverse ipostaze de echipamente autoportante.

Dar acum câteva săptămâni, când fuseseră menţionate companiile de consultanţă de criză, VW a menţionat în treacă că un acord cu Rheinmetall n-a fost atins, iar asta înseamnă că fabrica din Osnabruck a rămas fără această perspectivă locală.

Prin urmare, acum VW e în discuţie pentru o variantă de alternativă, ce ar presupune producţia de armament pentru o ţară străină. Aparent, toţi aşteptau un acord între VW şi Rheinmetall, iar o asemenea informaţie scursă acum vine cu mare nedumerire în societatea germană.

Desigur, ar trebui să ne întrebăm şi de ce a fost scursă această informaţie de cineva din cadrul VW. Pe de o parte, e foarte posibil să fie vorba de discuţii avansate cu compania din Israel şi de o uşoară pregătire a publicului pentru o viitoare veste anunţată. Însă scurgerea de informaţii dăunează de obicei discuţiei cu acel partener dacă nu e bătută deja palma, însă poate fi utilă ca element de presiune dacă se doreşte un alt partener, de fapt. În negocierile corporative, asta s-ar numi o „discuţie cu o filmă plevuşcă”, care are rol de a-i arăta partenerului dorit de fapt că există alternative şi că ar fi bine să se mişte mai rapid în decizii. Desigur, aici compania din Israel nu e deloc „prevuşcă” în sensul dimensiunii ei, fiind o companie mare şi respectabilă, dar rolul ei pentru VW poate fi acesta, dacă e să presupunem unul din scenariile posibile odată cu scurgerea de informaţii.

Şi pe lângă asta, această scurgere ar putea motiva şi politicienii europeni să intervină rapid cu alternative, dacă discuţiile cu Rheinmetall ar fi într-adevăr eşuate ireversibil pe acest subiect, şi VW şi-ar dori ca alţi actori de pe piaţa europeană să intervină, precum ar fi companiile de apărare din Franţa, Belgia, Olanda, sau alte ţări din regiune.

Totuşi, informaţiile celor de la Financial Times par să sugereze că un posibil acord al VW şi Rafael ar fi deja într-o fază avansată, fiind foarte posibil să devină realitate.

Oricare ar fi versiunea care se va dovedi veridică, e cert faptul că VW nu mai vede un viitor viabil pentru această fabrică în rolul ei de a produce automobile şi singura perspectivă analizată pentru ea e cea de producţie de echipamente de apărare. Iar asta ne indică un diagnostic clar despre starea actuală de lucruri în grupul VW.