Inginerii elveţieni au derulat o operaţiune de dezasamblare în 7 zile a unui pod uriaş de autostradă din Germania cu o macara gigantică şi greutăţi de peste 500 tone

Germania are renumitele autostrăzi fără limită de viteză, dar multe dinte ele, ca şi drumurile secundare expres, au ajuns la o stare care necesită reparaţii profunde. Şi dacă repararea unui segment terestru de autostradă e o sarcină relativ clară, care decurge după un proces clar, multe din aceste autostrăzi au şi poduri mari, care au fost construite în cadrul unor proiecte imense, dar, ajungând la sfârşitul duratei or de viaţă, trebuie acum demolate şi construite altele în locul lor. Or, atunci când pilonii unui pod şi elementele lui portante sunt desemnat ca având structură slăbită, reconstrucţia e de obicei calea aleasă. Germania a avut în ultimii ani cazuri de demolare a podurilor de autostradă prin explozibil, asta fiind cumva cea mai rapidă metodă, când relieful şi ce e amplasat dedesubt permite asta. Dar când sub acel pod se află o cale ferată sau alte obiecte, toată operaţiunea devine mult mai complexă. De curând, un asemenea pod uriaş de autostradă din Germania fost dezasamblat în doar 7 zile, cu o macara imensă şi greutăţi de peste 500 tone.

Sub pod erau mai multe linii de cale ferată, cu linii electrice deasupra lor. Asta făcea imposibilă demolarea prin explozii sau lucrări de excavare. Podul trebuia tăiat în bucăţi, iar acele bucăţi trebuiau ridicate cu macarale. Problema e că aceste porţiuni imense de pod cântăreau până la 510 tone, o greutate pe care puţine macarale în lume o pot menaja independent.

Germanii au apelat pentru a doua oară în ultimul an la inginerii elveţieni de infrastructură civilă, de la compania Egger din St. Gallen, după ce acum un an aceştia au derulat cu succes o demontare a unui alt pod mai mic din Germania. Atunci germanii spuneau despre elveţieni că sunt cei mai pricepuţi şi iscusiţi în execuţia unor asemenea lucrări complexe.

Foto: Macaraua mai mică de acum un an

Iar elveţienii spuneau că ei au cele mai mari macarale din Elveţia în flota lor, care sunt folosite de obicei în alte ţări mai ales la instalarea de turbine eoliene. Dar în Elveţia, o ţară cu multe hidrocentrale, oamenii votează frecvent la referendumuri mici de blocare a proiectelor eoliene, din cauza că le alterează frumuseţea naturală a peisajelor şi le tot transmit autorităţilor mesaje că e mai bine să mai construiască hidrocentrale. Iar asta înseamnă că aceste macarale imense sunt folosite mai rar acolo şi pot fi transportate uneori şi în Germania pentru a face lucrări complexe. Desigur, există macarale mari şi în Germania, dar aici ele sunt implicate intens în proiecte de turbine eoliene.

Anul trecut, elveţienii au folosit o macara Liebherr LR 1700-1.0. Ei spuneau atunci că ea e a doua cea mai mare din toată Elveţia şi e depăşită doar de o macara LR 11000 din flota lor. Ei bine, acum elveţienii au adus cea mai mare macara din Elveţia — Liebherr LR 11000.

Macaraua are o lungime a braţului de 200 metri, poate opera la o rază de până la 184 metri şi e cotată la ridicarea greutăţilor de până la 1.000 tone. Bineînţeles, odată ce creşte raza de acţiune, scade şi greutatea real admisă la o anumită lucrare.

Această macara imensă a fost transportată din St. Gallen, Elveţia, spre Ulm, Germania, cu ajutorul a 40 de camioane. La destinaţie, a fost nevoie de 4 zile doar pentru a asambla înapoi macaraua cu şenile.

Lucrarea a fost făcută în două etape, la început fiind ridicate cele mai mari bucăţi de pod tăiat, cu manevrarea la rază mai scurtă. La început s-a operat cu o lungime de 84 metri a braţului, iar cea mai mare bucată de pod avea 400 metri pătraţi, fiind şi cea care cântăreşte 510 tone.

Pentru a putea ridica o asemenea greutate, la asemenea distanţă, s-a făcut uz şi de sistemul celor de la Liebherr pentru contrabalansare activă hidraulică, unde distanţa contrabalansării faţă de axul central e dirijată activ. S-au folosit greutăţi de până la 750 tone pentru acest scop. Iar în a doua etapă macaraua a avut braţul extins la 128 metri, pentru a ridica şi greutăţile mai îndepărtate.

Însă acele secţiuni mai îndepărtate de pod nu mai puteau avea 510 tone, ci trebuiau să fie mai mici. Inginerii elveţieni au făcut calcule exacte şi au determinat distanţele tot mai scurte de tăiere a podului pe măsură ce secţiunile erau mai depărtate de baza macaralei, astfel încât greutatea lor să fie corelată cu capacităţile admise ale macaralei Liebherr. Dacă mai întreabă cineva de ce e nevoie de matematica de nivel înalt la liceu, unul din răspunsuri e aici, deci.

Micile variaţii de vânt şi alte oscilaţii imprevizibile au fost menajate reactiv de acel sistem de contrabalansare în timp real al macaralei.

A mai existat şi o a doua macara de asistenţă, mult mai mică, adusă tot din Elveţia, rolul căreia a fost să ajute la asamblarea macaralei principale, apoi a trecut la demontarea unei rampe de acces auxiliare. Toată lucrarea principală, însă, a fost derulată de o singură macara gigantică de 1.000 tone.

Şi peste 7 zile de muncă, operaţiunea a fost încheiată cu succes. Planificarea a durat luni de zile. Execuţia — doar 7. Pentru că aşa se munceşte în liga aia a profesioniştilor desăvârşiţi.