Podul genial din Elveţia, care permite reparaţia autostrăzilor fără ambuteiaje, a demonstrat cum câştigă un stat inteligent care preţuieşte timpul cetăţenilor săi

Acum doi ani, elveţienii au fost primii din lume care au gândit şi aplicat o soluţie genială pentru a putea repara autostrăzile fără a bloca traficul şi fără a-i reduce numărul de benzi. E vorba de un pod numit Astra, după numele agenţiei elveţiene de mentenanţă a infrastructurii. Podul e unul mobil şi ridică efectiv traficul la nivelul superior, pe două benzi de circulaţie, în timp ce sub pod muncitorii şi utilajele pot continua să muncească la reparaţii. Cu cât progresul reparaţiilor înaintează, cu atât şi podul migrează încet spre un nou punct. În 2024, podul a fost folosit cu succes la reparaţia autostrăzii A1 din Elveţia, după care datele şi experienţa adunată au fost agregate şi podul a fost perfecţionat, pentru a fi gata de noi autostrăzi în 2026. Dar cea mai intrigantă parte e că acest pod a demonstrat cum câştigă un stat inteligent care preţuieşte timpul cetăţenilor săi...

Atunci, în 2024, autorităţile elveţiene raportau că proiectarea şi construcţia podului a costat 25 milioane de franci, dar dintr-un singur proiect al reparaţiei autostrăzii A1 prezenţa podului a fost facturată cu 10,3 milioane de franci, pentru cele 4 luni, când a durat reparaţia.

Însă elveţienii nu calculează randamentul economic doar prin acest calcul direct, pentru că până la urmă acest cost e plătit tot de stat, fiind inclus în factura reparaţiei autostrăzii. Ei au făcut calcule mult mai inteligente, care estimează numărul de ore pe care cetăţenii elveţieni nu le-au pierdut în ambuteiaje interminabile timp de patru luni, şi au estimat costul acelui timp neirosit, pe care statul elveţian l-a economisit pentru cetăţenii săi. Şi, totodată, se putea calcula şi venitul statului din impozite, neratat din acel timp pierdut.

E o abordare admirabilă a unui stat care ştie să pună preţ pe timpul cetăţenilor săi. Iar cifra care rezultă din aceste calcule depăşeşte cu mult valoarea podului. Media în Elveţia e de 1,53 oameni în fiecare maşină, iar traficul pe autostrada aglomerată A1 ajunge la 900 mii vehicule pe lună, ceea ce înseamnă 3,6 milioane de vehicule pe perioada reparaţiei, dintre care 400 mii ar fi camioane şi dubiţe şi 3,2 milioane autoturisme. Camioanele şi dubiţele au câte un singur om în vehicul de obicei, aşa că suma totală ar fi de 5,3 milioane de călătorii.

Autostrada A1 e foarte sensibilă la blocaje de trafic şi când se îngustau anterior benzile, ambuteiajele consumau 20-30 minute în plus pentru a trece zona reparaţiilor. La 20 minute, asta înseamnă cam 1.765.000 ore economisite, iar la 30 minute, în cazul ambuteiajelor mai severe, podul Astra a economisit cam 2.650.000 ore!

În Elveţia, salariul mediu brut a fost de 40,50 franci pe oră în 2024. Asta înseamnă că dacă podul a economisit doar 20 minute din fiecare călătorie, ca o variantă mai modestă, atunci el a economist 71,5 milioane de franci cetăţenilor Elveţiei. Dacă luăm timpul de referinţă de 30 minute, atunci economiile sunt de 107,3 milioane de franci.

Taxarea medie a salariului a fost de 22,9% în Elveţia în 2024, ceea ce înseamnă că la doar 20 minute economisite, statul n-a ratat 16,4 milioane din franci doar din taxarea pierderilor evitate de timp. Iar la 30 minute, taxele sunt de 24,6 milioane de franci. Deci, doar din taxele neratate din folosirea podului la un singur proiect, timp de 4 luni, Elveţia nu doar că şi-a respectat cetăţenii, neirosindu-le timpul, ci şi-a recâştigat banii investiţi pe pod aproape în întregime.

Elveţienii mai au şi un parametru la nivel de ţară, formulat din date mai complexe, în care estimează cât costă în mediu ora unui om care călătoreşte, iar acolo cifra e de 30,6 franci pe oră, întrucât se iau în considerare mai multe categorii de populaţie. Chiar şi atunci când se aplică acest parametru, banii din taxe ar fi 12,4 milioane de franci la 20 minute şi 18,6 milioane la 30 minute economisite de pod. Iar valoarea totală a timpului economist cetăţenilor ar fi de 54 milioane de franci la 20 minute şi 81 milioane franci la 30 minute.

Chiar şi cele mai pesimiste estimări, care ar spune că nu tot acel timp irosit ar fi fost productiv, dau o valoare minimă de 8,2 milioane de franci în taxe neratate la 20 minute şi 12,3 milioane la 30 minute. Deci, până şi în cel mai sceptic scenariu, acest pod îşi răscumpără investiţia din maxim două asemenea proiecte. Însă podul e proiectat să reziste zeci de ani şi să fie refolosit de multe ori.

În primul proiect, s-au observat doar câteva probleme tehnice minore, precum sistemul GPS al podului, care nu funcţiona întotdeauna cu precizia corectă. De asemenea, unele conexiuni electrice ce treceau sub structura podului s-au dovedit a fi vulnerabile la ploaie. De asemenea, au fost făcute ajustări şi la precizia sincronizării roţilor, pentru ca acestea să se coreleze mai bine atunci când autostrada are un uşor viraj pe porţiunea unde se deplasează podul.

Toate aceste lucruri au fost deja făcute, aşa că podul elveţian genial e deja gata să meargă spre autostrada A2, unde va economisi din nou timpul cetăţenilor, în timp ce autostrada e reparată.