Problema Aston Martin în Formula 1 cu motoarele Honda, care vibrează enorm, e un exemplu elocvent a ceea ce se întâmplă când sunt concediaţi inginerii

Echipa Aston Martin din Formula 1 are probleme uriaşe cu motoarele Honda de pe bolizii săi din 2026, care au făcut imposibilă simpla finalizare a oricărei din cele două curse de până acum. Noile motoare Honda generează vibraţii atât de mari, încât pun în pericol sănătatea piloţilor, aceştia având probleme în a-şi simţi şi coordona membrele după mai multe tururi pe circuit. E incredibil însăşi faptul că Honda, unul din cei mai experimentaţi producători de motoare din lume şi din Formula 1, a putut admite gafe inginereşti atât de profunde în proiectare. Dar şeful echipei Aston Martin, Adrian Newey, a răbufnit de curând în critici dure faţă de Honda şi a dezvăluit informaţii care nu ieşiseră la iveală până acum, care ne fac să concluzionăm că ceea ce vedem aici e un exemplu elocvent a ceea ce se întâmplă când sunt concediaţi inginerii.

Problema acestor motoare Honda de pe Aston Martin a devenit cunoscută cu puţin timp înainte de startul sezonului, în primele sesiuni de testare. Motoarele generează vibraţii atât de mari, încât bolizii devin greu de condus şi suportat, iar vibraţiile produc şi deconectarea bateriei sistemului hibrid. Încă de dinainte de startul sezonului, medicii atenţionau că aceste vibraţii dure pot afecta sănătatea piloţilor, inducându-le o paralizie temporară în membre.

Prima cursă, din Australia, a fost un dezastru pentru Aston Martin, ambii piloţi ieşind înainte de final, iar echipa a anunţat că va trata cursa ca o sursă de date, pentru a înţelege mai bine problema. În cea de-a doua cursă, din Australia, Stroll a ieşit după 9 tururi, iar Fernando Alonso a abandonat după 23 de tururi, declarând public că a început să nu-şi mai simtă mâinile şi picioarele. Alonso a mai declarat că vibraţiile în cursa din China au fost chiar mai grave decât în prima cursă.

Marele paradox e că inginerii Honda declară că încă nu ştiu cauza exactă a acestor vibraţii, spunând că, cel mai probabil, nu e vorba de o singură piesă, ci de interacţiunea dezechilibrată dintre mai multe componente. E de neconceput ca un producător ca Honda să nu fi observat aceste deficienţe grave în timpul proiectării, în timpul producţiei şi testării. Dar şi mai revoltător că nici acum, după două curse, cei de la Honda tot nu ştiu care e cauza problemei.

Inginerii Honda au reuşit doar să constate că la turaţii mai mari, vibraţiile cresc progresiv, şi una din soluţiile discutate e limitarea temporară a turaţiilor, dar asta le taie piloţilor orice şanse la depăşiri. Aceştia mai vorbesc de unele „contra măsuri” de echilibrare, dar deocamdată ceea ce a fost aplicat n-a rezolvat nimic în mod temeinic.

Problema acestor vibraţii nu e doar în stresul mecanic pe care-l provoacă maşinii. La turaţiile la care ajung aceste motoare, vibraţiile ajung la anumite amplitudini şi frecvenţe are dezintegrează bateria şi o defectează, iar pentru piloţi aceleaşi frecvenţe pot bloca comunicarea membrelor cu sistemul nervos şi pot obstrucţiona circulaţia sangvină. Iar asta le induce piloţilor acea imposibilitate de a-şi simţi şi controla mâinile şi picioarele, pe care o acuza Alonso.

Şeful Aston Martin a dezvăluit că el a descoperit primele semne de posibile probleme la acest motor abia în luna noiembrie a anului trecut. El a avut o întâlnire cu şefii echipei Honda şi abia atunci a aflat detalii îngrijorătoare despre inginerii care munceau la noul motor F1 pentru Aston Martin.

Honda şi-a anunţat ieşirea din Formula 1 la sfârşitul anului 2021 şi timp de un an producătorul nipon nu a fost prezent în acest domeniu. La sfârşitul anului 2022, Honda s-a răzgândit şi şi-a anunţat reintrarea în Formula 1 începând cu 2023. Dar la final de 2021, când producătorul nipon şi-a anunţat ieşirea, inginerilor care munceau la bolizii de Formula 1 li s-a propus să treacă în divizia R&D a producătorului auto Honda, pentru a dezvolta maşini electrice sau cu hidrogen. Bineînţeles, pentru mulţi ingineri această retrogradare şi schimbare bruscă de domeniu a fost inacceptabilă şi eu au rămas cu singura alternativă — concedierea.

Când Honda a decis să revină în F1, la final de 2022, urma anul 2023, primul care avea regula limitării de buget. Astfel, şefii echipei au încercat să aducă o parte din inginerii vechi înapoi, dar n-au reuşit să angajeze nici 30% din ei. Cei mai talentaţi şi-au găsit locul în altă parte şi n-au mai vrut să revină la Honda.

Astfel, când Honda s-a pus pe dezvoltarea noilor motoare pentru următorul mare salt în regulament din 2026, echipa de ingineri era formată preponderent din oameni fără experienţă directă în Formula 1, iar continuitatea experienţei acumulate anterior s-a pierdut. Or, în asemenea echipe înalt specializate de ingineri, există lucruri care se învaţă empiric, în timp, şi se transmit preponderent prin muncă în comun. Iar când cei cu experienţă pleacă, cei noi se pomenesc în situaţii penibile de acest tip, când n-au luat în calcul micile nuanţe, pentru că nu le-au ştiu. Şi acum învaţă prin eşecuri sonore, care pot duce Honda la o întrerupere subită de contract.

Şi dacă ne întrebăm cum de bolizii Red Bull au funcţionat perfect cu motoarele Honda, pe care le-au redenumit în motoare proprii, în intervalul 2023-2025, atunci răspunsul e că acele motoare erau elaborările echipei vechi, la care n-au fost făcute modificări substanţiale, iar micile perfecţionării au fost făcute de inginerii Red Bull. Prima elaborare a noii echipe de ingineri Honda sunt noile motoare din 2026, puse acum pe bolizii Aston Martin. Şi întrucât regulamentul e unul nou, cu cerinţe tehnice noi, inginerii de acum n-au putut să replice doar propulsoarele vechi, ci au trebuit să le conceapă din nou, la o rată de compresie diferită, cu un sistem hibrid total nou. Şi au eşuat în mod clar să facă asta.

Aşadar, e o situaţie excepţional de penibilă pentru Honda şi imaginea ei. Iar ea vine în paralel cu decizia anunţată de curând de Honda de a nu mai investi în maşini electrice şi recunoaşterea că multe din motoarele cu combustie Honda din ultimii ani de pe maşini n-au fost la fel de fiabile. Honda spunea că a încercat prea multe tehnologii răzleţe şi a eşuat în a le face bine.

E la fel de uimitor că Aston Martin pare să fi descoperit foarte târziu problema motoarelor, având poate prea mare încredere în Honda. Fiind vorba de un furnizor de motoare nou, probabil Aston Martin trebuia să urmărească mult mai îndeaproape evoluţia şi parametrii acestora. Anterior, Aston Martin folosea motoare Mercedes. Iar acum Red Bull, care folosea motoare Honda, îşi dezvoltă motoarele în colaborare cu Ford. Dar explicaţia în cazul Aston Martin e evidentă — actualul şef Aston Martin, Adrian Newey, a muncit aproape 19 ani în cadrul echipei Red Bull, când ea folosea motoare Honda. Prin urmare, inerţia lui de a avea încredere Honda era oarecum firească.

Revenind la Honda şi echipa sa ingineri, însă, acum se adevereşte că într-adevăr, toţi inginerii cheie din echipa veche au plecat — Masashi Yamamoto, Toyoharu Tanabe, Yasuaki Asaki şi n-au mai participat în elaborarea noului motor. Pe lângă ei, şi peste 70% din ceilalţi ingineri n-au mai revenit. Într-un domeniu atât de specific, cu inginerie cu precizie atât de înaltă, continuitatea inginerească e crucială, însă. Iar exemplul Honda de acum arată elocvent ce se întâmplă când o companie decide să-i concedieze pe ingineri şi apoi, când mai are nevoie din nou de elaborări, nu le mai poate face la performanţa de cândva.