Proprietarii de maşini electrice mai vechi din Norvegia se plâng că acestea au o durată de viaţă aproape egală cu garanţia

Norvegia e de mulţi ani încoace ţara lider în rata de adopţie a maşinilor electrice, iar asta înseamnă că tot aici se găsesc şi foarte multe maşini electrice de vârstă mai mare, de 8-10 ani sau chiar mai mult. Dar proprietarii de maşini electrice mai vechi din Norvegia se plâng acum într-o voce comună tot mai conturată că acestea au o durată de viaţă aproape egală cu garanţia oficială de producător, sau eventual garanţia bateriei. Şi, deşi există o corelare şi cu fiabilitatea, problema nu e neapărat legată direct că aceste maşini s-ar defecta ireversibil imediat ce ie din garanţie, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Cât timp garanţia producătorului mai e valabilă, aceste maşini sunt reparate atunci când apar dificultăţi şi defecţiuni, chiar dacă ele sunt mai vechi, pentru că legea impune producătorii şi dealerii să facă aceste lucrări.

Dar, imediat ce garanţia dispare, proprietarii se plâng că aceste maşini devin nişte dezastre financiare în aşteptare să se producă. Bateria de obicei mai are o rezervă limitată de viaţă până a atinge o stare de degradare sub limitele admisibile, iar multe alte componente care pot ceda — invertoare, motoare electrice, porturi de încărcare — sunt scumpe şi adeseori foarte dificil de comandat la service-urile oficiale.

Chiar şi la un model relativ accesibil, precum prima generaţie Kia Soul, un simplu port de încărcare defect — o problemă frecvent întâlnită la acest model — îi poate lăsa pe proprietari fără susţinerea dealerilor, care le spun că aceste componente sunt indisponibile şi proprietarii rămân astfel pe cont propriu să caute soluţii.

Desigur, de cele mai multe ori componentele pot fi comandate, dar preţul e atât de mare, încât ajunge să valoreze cât maşina, sau chiar mai mult. Iar asta face reparaţia iraţională, ceea ce înseamnă că prima defecţiune mai mare survenită după expirarea garanţiei va scoate acea maşină din circulaţie şi-i va determina sfârşitul duratei ei de exploatare.

Norvegienii spun că modul în care funcţionează acum aceste lucruri seamănă cu un consumerism exagerat, în care aceste maşini, care trebuiau să fie ecologice, ajung să fie efectiv produse efemere, de scurtă durată, iar astfel impactul mare de CO2 lăsat la producţia iniţială nu prea mai ajunge să fie depăşit de economiile de CO2 făcute în timpul relativ scurt al exploatării.

„Maşinile electrice n-ar trebui să aibă o durată de viaţă aproximativ egală cu cea a garanţiei lor, ar trebui să existe soluţii raţionale să le putem repara la costuri decente şi să le lungim perioada de exploatare, aşa cum se întâmplă şi la cele cu combustie”, spun proprietarii norvegieni presei în apelul lor public.

Ei mai spun că principiul economiei circulare, când un produs ar trebui să reziste când mai mult în timp, iar materialele folosite la el să poată fi refolosite ulterioare la fabricarea altor produse, pare să fie total neglijat la aceste maşini, în locul lor aplicându-se o politică de folosire şi aruncare la casare imediat ce apar probleme mai serioase post-garanţie.

O altă problemă la fel de gravă, spun norvegienii, e că toţi oamenii ştiu deja de aceste riscuri financiare mari pe care le pot avea maşinile electrice la mâna a doua, iar astfel valoarea de piaţă a lor scade brusc imediat ce le expiră garanţia din simplul fapt că nu mai au această protecţie şi toţi se aşteaptă că oricând pot surveni probleme grave şi costisitoare, chiar dacă în acel moment maşina e în stare bună. Prin urmare, dacă un cumpărător la mâna a doua ajunge să-şi revândă maina după garanţie, devalorizarea ei va fi uriaşă.

Astfel, în apelul lor public, proprietarii norvegieni au cerut implicarea autorităţilor pentru a stabili câteva principii de piaţă, cerând ca piesele pentru maşinile lor să fie disponibile o perioadă mai îndelungată, cu un preţ raţional, iar stabilirea unor preţuri astronomice să fie calificată drept ilegală. De asemenea ei cer ca producătorii să fie obligaţi să ofere acces şi atelierelor independente să poată repara, reprograma sau reseta maşinile lor. Iar toate astea, spun ei, le-ar permite oamenilor să păstreze aceste maşini funcţionale mult mai mult timp, spre deosebire de ceea ce se întâmplă acum.