Renumitul atelier de tuning AC Schnitzer din Germania, care modifica modele BMW, îşi închide uşile, devenind irelevant în lumea modernă

Timp de 40 de ani, poate mai puţin în ultimii 10, numele AC Schnitzer a fost cunoscut tuturor fanilor BMW ca un atelier capabil să modifice frumos modele mărcii bavareze. În lipsa unui „Brabus” pentru BMW, AC Schnitzer era de obicei primul nume menţionat de fani când erau întrebaţi de ateliere de tuning pentru BMW. Însă acum AC Schnitzer a anunţat că îşi închide uşile, plecând în istorie. Cauzele anunţate de şeful atelierului sunt câteva şi merită toată atenţia, dar dincolo de asta, cauza sumară e faptul că atelierul de tuning a devenit irelevant în lumea modernă. Noi i-am cunoscut direct pe cei de la AC Schnitzer, şi le-am testat maşinile lor acum 12-13 ani. Încă de atunci indicam probleme grave de calitate şi irelevanţă.

În 2013, testam BMW Seria 3 Touring F31, spre exemplu, bazată pe versiunea 328i. Sub capotă era montat acelaşi motor de 2,0 litri turbo, doar că în loc de 245 CP, el scotea 294 CP. Totul era făcut doar prin modificări la nivel de soft, cu ajutorul unui modul suplimentar. În esenţă, e ceea ce numim uneori „chip tuning”, iar noi spuneam de atunci că atelierele de tuning intră într-o epocă în care cel mai simplu şi logic lucru pe care pot să-l facă e chip tuning-ul, dar asta le taie enorm din individualitate şi renume, or, aceste modificări pot fi făcute şi de ateliere cu mai puţină istorie şi reputaţie.

Foto: BMW Seria 3 Touring din testul nostru de acum 13 ani

Dar cel mai dezamăgitor la acest Seria 3 modificat de AC Schnitzer era interiorul. Efectiv existau suprafeţe de folie aurită aplicată pe tunelul central, cu cute rămase la extremităţi, cu imprecizie la tăiere, care lăsa să se vadă materialul original dedesubt. Iar rotula aia a sistemului iDrive, cu elemente metalice aplicate pe ea care să replice roata era emblematică pentru AC Schnitzer, însă calitatea execuţiei ei era deplorabilă, degetul având senzaţia că atinge o suprafaţă tăioasă şi neşlefuită când o atingea. Habitaclul maşinii tunate dădea astfel senzaţia de blasfemie faţă de original, nu de urcare într-un nivel ierarhic al calităţii.

Lucrurile rămăseseră mai calitative la un BMW M6 Gran Coupe pe care-l testasem tot la ei, dar asta pentru că atelierul a lăsat mai mult din ipostaza originală neatinsă. Motorul de sub capotă pe atunci era V8-ul de 4,4 litri, în ipostaza S63B44T0. Pe maşina standard, el livra 560 CP şi 680 Nm, iar pe cea testată de noi el fusese adus de AC Schnitzer la 620 CP şi 790 Nm. Din nou, modificarea a fost doar la nivel electronic, chiar dacă se opera cu un motor din divizia BMW M. Nu fuseseră modificate nici turbinele, nici elementele ce asigurau răcirea lor sau a aerului de admisie.

Iar asta a limitat tot mai mult AC Schnitzer în timp la nivelul unui atelier care creează nişte jante, nişte kit-uri de suspensie şi de caroserie, poate şi de interior pe alocuri, dar fără modele rezonante create de ei. Desigur, noi şi noi modele au fost anunţate, dar ele n-au creat impact profund printre fani, mai ales că nici modificările nu erau profunde. Şi odată cu apariţia versiunilor şi accesoriilor M Performance la BMW, cumpărătorii au putut să-li configureze atât de multe personalizări din fabrică, încât a devenit irelevant să-ţi comanzi un BMW pe care să-l duci apoi la un atelier de tuning vizual. Maxim ce puteai comanda erau un set de jante şi arcuri pentru o gardă la sol mai joasă. Dar asta însemna că atelierul profita mult mai puţin.

AC Schnitzer e o companie fondată în 1987 de grupul KOHL din Germania, care deţine o reţea mare de dealeri BMW, dar şi alte mărci. Când au fondat AC Schnitzer, ei şi-au câştigat renumele în motorsport, prin bolizi modificaţi de ei profund, care arătau performanţe superbe. Atunci când atelierul a devenit unul de modificări mai superficiale, şi pasiunea pentru ei s-a disipat.

Acum, şeful AC grupului KOHL şi totodată al AC Schnitzer, Rainer Vogel, a declarat că dezvoltarea şi producţia componentelor de tuning în Germania a devenit costisitoare şi extenuant de birocratică în omologări. „Am ajuns să putem lansa pe piaţă versiunile modificate ale unor modele la 8-9 luni după alte ateliere, din alte ţări, iar asta arată cât de anevoios e acest proces în Germania”, spune Vogel.

El se plânge şi pe conjunctura generală de piaţă, cu taxe de import imprevizibile, costuri mai mari la materia primă şi cu furnizori care au falimentat în Germania. Fiecare dezvoltare de componente pentru un model în ultimii ani s-a dovedit a fi generatoare de pierderi până la urmă, spune şeful AC Schnitzer. Germanii sunt mai sceptici în a cheltui bani pe aceste modificări de tuning, unde se înregistrează un adevărat colaps al acestei pieţei, spune el, iar fără piaţa de acasă, AC Schnitzer nu poate fi profitabil.

Vogel se mai plânge şi pe presă, care ar portretiza modificările aftermarket pe o maşină drept excentrice şi un semn al unui exhibiţionism vanitos al proprietarului. Dar totodată şeful AC Schnitzer recunoaşte că „noi, ca şi ateliere de tuning, am eşuat în a inspira o nouă generaţie de clienţi să savureze condusul sportiv cu ataşament faţă de marca noastră, la fel cum făceau taţii lor”. Aici, Rainer Voger are dreptate şi recunoaşte propria vină a companiei.

Or, BMW are în ultimul an o campania vastă numită Gen M, spre exemplu, axată exact spre asta — spre a inspira un val nou de tineri în spiritul performanţei BMW M, or, tinerii de azi vor fi clienţii de peste 15-20 ani ai diviziei BMW M, când vor ajunge să-şi poată permite aceste maşini. Şi aşa a fost întotdeauna la companiile care făceau lucrurile cu pasiune — ele trebuiau să aibă grijă de fanii tineri, să-i inspire, să-i motiveze, să-i trateze cu respect, fără efect imediat de la ei, dar cu cel mai bun randament de lungă durată de la ei. Or, adeseori un asemenea moment de inspiraţie la o vârstă tânără defineşte parametrii unei maşini de vis şi a mărcii ei, iar ea ajunge ulterior să se materializeze din această convingere puternică lăuntrică, fără a aştepta o publicitate efemeră la acel moment.

Cei de la KOHL spune că tot ce a mai rămas acum e ca AC Schnitzer să-şi vândă tot stocul rămas de piese şi maşini până la final de an, după care să-şi închidă uşile. Dacă va exista un cumpărător interesat de această marcă de tuning, KOHL e interesat să o vândă. Dar pentru ei acest capitol e închis cu desăvârşire.

Şi cam asta e tendinţa multor ateliere care s-au limitat doar la modificări superficiale. Ele au devenit pur şi simplu irelevante în lumea noastră, oferind tot mai puţine motive de a merge la ele şi fiind înghesuite pe piaţă de aceeaşi producători auto care au extins enorm posibilităţile de personalizare pentru clienţi. Putem să ne amintim cu toţii de multe nume din lumea tuning-ului, pe care le ştiam de demult şi care ori au falimentat oficial, ori sunt inactivi de atât de mult timp, încât nu mai au nimic relevant — Hartge, Gemballa (chiar şi compania reformatată nu mai lansează nimic demult), Kelleners Sport, etc. Unele încă sunt relevante, şi chiar au succes, precum Brabus sau Techart, dar asta doar pentru că au ales calea modificărilor mai profunde. Cele care au fost prea superficiale sau prea opulente au ajuns la AC Schnitzer, la momentul dispariţiei de pe piaţă.

Foto: AC Schnitzer ACL2 bazat pe BMW M235i, prezentat la salonul auto de la Geneva în 2016. Acum nici salonul de la Geneva nu mai există, şi nici AC Schnitzer