Un norvegian se plânge că a cumpărat o Honda cu istorie de service bună, dar maşina s-a dovedit profund ruginită în structura sa

Atunci când cumpără o maşină la mâna a doua, oamenii fac de obicei prima estimare din aspectul vizual al maşinii, iar dacă maşina mai are şi o istorie de service bună, cu mentenanţă făcută la timp, încrederea în ea creşte exponenţial. Bineînţeles, o inspecţie profundă a maşinii într-un service ar fi versiunea perfectă a unei verificări înainte de achiziţia, aşa cum recomanda de curând şi un service din România într-un set de sfaturi şi recomandări, dar puţini cumpărători ajung să facă asta, mai ales în ţări unde manopera în service costă şi mai mult, iar o verificare profesionistă ar costa mai multe sute de euro. Totuşi, un norvegian a învăţat pe propria piele lecţia că aspectul exterior frumos şi istoria bună de service nu aduc garanţia că acea maşină e bună. El se plânge că a cumpărat o Honda cu istorie bună de service şi un aspect aparent frumos, dar maşina s-a dovedit a fi profund ruginită în structura sa, având şi alte probleme auxiliare, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Foto: Exemplarul de Honda Ridgeline, cumpărat de norvegian

Modelul cumpărat de el e un pick-up Honda Ridgeline, cu motor cu combustie. El trăieşte într-o regiune cu relief mai dificil din vestul Norvegiei şi are o familie mare, de 6 persoane. Iar pick-up-ul cu combustie îi este necesar pentru munca sa de zi cu zi.

Imagine simbol

A mers la un dealer de maşini la mâna a doua, numit Gyldenfeldt, şi a găsit acolo exemplarul, despre care dealerul spunea că are toate intervalele de service respectate, cu mentenanţă făcută exemplar. Mai mult ca atât, dealerul îi arătase şi raportul ultimei inspecţii ITP, care arăta că maşina l-a trecut cu brio, fără vreun comentariu negativ, decât o atenţionare că-i lipsea vesta reflectorizantă şi triunghiul de avarie. Dar nu era semnalată nicio problemă tehnică.

Norvegianul a decis astfel să cumpere cu încredere maşina, plătind 150.000 coroane pe ea, echivalentul a aproximativ 13.700 euro. Dar deja când o conducea spre casă a avut senzaţia bizară că frânele maşinii sunt atipice, de parcă n-ar reuşi să frâneze suficient de prompt vehiculul.

După asta, a mers să-şi inspecteze maşina la două service-uri locale din regiunea sa. Acolo mecanicii şi-au pus mâinile în cap de rugina descoperită şi de problemele tehnice adiţionale.

Sistemul de frânare era defect, nu doar uzat, necesitând reparaţi urgente. La fel, şi frâna de mână era defectă. Dar cea mai uluitoare era rugina profundă, care afectase profund elementele structurale ale caroseriei, inclusiv lonjeroanele. Honda Ridgeline nu e un pick-up construit pe cadru dur, ca alte pick-up-uri, ci are o caroserie autoportantă similară SUV-urilor. De obicei, asta înseamnă şanse mai mici de rugină. Dar nu şi în acest caz, unde elementele structurale ale caroseriei erau pătrunse adânc de rugină.

Ambele ateliere locale i-au spus că defectele sunt atât de grave, încât maşina trebuie calificată ca neconformă pentru exploatarea pe drumurile publice, iar ITP-ul trebuie suspendat până la remedierea defectelor.

Costul reparaţiei frânelor şi elementelor ruginite a fost estimat la circa 100.000 coroane, sau circa 9.100 euro, ceea ce constituie 67% din preţul plătit pe maşină.

Mai mult ca atât, la verificarea din service s-a constatat că, de fapt, ultimul schimb de ulei al maşinii fusese făcut cu 5 ani în urmă. E adevărat că maşina parcursese doar 10.000 km în ultimii 5 ani, dar totuşi, recomandările de service indică o schimbare obligatorie la fiecare 1-2 ani, în funcţie de model şi motorizare, chiar dacă maşina nu circulă prea mult.

Imagine simbol

Norvegianul i-a cerut dealerului să-şi ia maşina înapoi şi să-i ramburseze banii, dar acesta a refuzat, indicând că intervalul de 10.000 km e unul în limitele recomandate şi nu era obligat să-i detalieze şi perioada de timp. Cât priveşte starea ruginită a maşinii şi frânele, dealerul consideră că la momentul vânzării maşina întrunea condiţiile şi starea ei era suficient de bună, având ITP-ul valabil.

Imagine simbol

Proprietarul a dat dealerul în judecată şi prima instanţă a emis imediat un verdict favorabil acestuia, obligând dealerul să-şi ia maşina înapoi şi să ramburseze banii cu dobândă şi costuri de judecată. Instanţa a considerat că dealerul a minţit când a vândut o maşină care a fost desemnată în scurt timp drept una neconformă pentru drumurile publice.

Mai mult ca atât, instanţa a determinat că dealerul a acţionat din rea voinţă, întrucât cu doar 5 zile mai devreme vânduse acea Honda unui alt cumpărător, care a returnat-o în aceeaşi zi din cauza frânelor defecte. Respectiv, dealerul nu putea să nu ştie despre problema frânelor, dar a ales să n- repare, ci s-o vândă altui cumpărător, supunându-l unui risc major şi pe el şi pe alţii din trafic.

Totuşi, dealerul a contestat decizia la curtea de apel, ceea ce lungeşte procesul de returnare a maşinii şi obţinerii banilor. Iar norvegianul şi-a relatat acum istoria sa în presă, spunând că el nu poate folosi în continuare acea maşină, din cauza suspendării ITP-ului, şi a fost nevoit să-şi cumpere alta. Pentru prima maşină el încă mai plăteşte o rată lunară.

Presa norvegiană a solicitat o reacţie de la dealer, care le-a spus doar că aşteaptă verdictul curţii de apel, pentru că de multe ori se întâmplă ca recursul să aibă o altă decizie decât prima instanţă. Dealerul a ameninţat jurnaliştii, însă, să nu-i menţioneze numele, pentru că dacă ar câştiga în cele din urmă în instanţă, atunci îi va da în judecată pentru defăimare. Bineînţeles, jurnaliştii au ignorat aceste somaţii, or, informaţii actuale sunt deja publice în actele primei instanţei şi aceştia au tot dreptul să mediatizeze cazul, având constatările primei instanţei ca bază factologică. Dar asta spune multe despre atitudinea dealerului.

Imagine simbol

Acum cumpărătorul maşinii aşteaptă procesul şi verdictul final la curtea de apel. El şi avocatul lui sunt convinşi că în cele din urmă vor obţine un verdict favorabil, întrucât şi judecătorul primei instanţe a stipulat că e un caz neobişnuit de clar şi bine fundamentat, datorită verificării stării maşini în două service-uri independente la scurt timp după achiziţie. Prin urmare, proprietarul speră că va primi banii înapoi, împreună cu compensarea pierderilor de timp şi efort suferite.