Cum e să exploatezi un BMW M3 care consumă doar benzină 98 în plină criză a carburanţilor şi care e răsplata nevăzută

Trăim cu toţii o perioadă de criză a carburanţilor, în care dieselul a ajuns simţitor mai scump decât benzina, deşi şi ultima a urcat vertiginos în preţ pe parcursul ultimei luni, iar la unele staţii motorina ajunge chiar să lipsească uneori din stoc. Într-un asemenea context al preţurilor galopante la carburanţi, aud inevitabil uneori şi întrebări despre cum e să exploatezi un BMW M3 care consumă mult şi consumă doar benzină 98. Răspunsul are multe nuanţe pe care le-am simţit pe propria piele. Dar în ultimul an şi jumătate, de când deţin această maşină, am descoperit că totul are şi o răsplată nevăzută, pe care nici eu n-o intuiam la prima vedere.

Să începem cu partea practică, a cifrelor. Acum un an şi jumătate am cumpărat acest BMW M3 Competition xDrive, cu 530 CP la activ, ca o maşină de vis, pe care mi-o doream de mult timp şi pe care o văd ca una maşinile cu cea mai genială inginerie, dacă genialitatea ar putea avea grad de comparaţie. Spuneam atunci că e frumos să ajungi la un moment în viaţă când să poţi face o achiziţie total iraţională, din pură plăcere a sufletului, punând în garaj o maşină extraordinară la timpul prezent şi o viitoare clasică la timpul viitor. Prin urmare, la achiziţie cifra de consum n-a fost deloc un criteriu de această dată, pentru prima dată în viaţă.

Pe urmă, în călătorii lungi, am descoperit că atunci când traficul de impune să circuli lent pe drumuri extraurbane şi urbane, cum sunt de exemplu traseele României prin zone unde încă nu există autostrăzi, cifra de consum realist poate ajunge la 8,9-9,0 litri/100 km, ceea ce a fost neaşteptat de puţin pentru mine. Dar pe autostrăzi şi pe segmente unde mai poţi avea episoade mai intense de accelerare, cifra va sări inevitabil de 10,0-10,5 litri/100 km, poate chiar spre 11. E mult faţă de o maşină normală, dar e perfect acceptabil pentru o maşină de 530 CP.

Atunci când ieşi la un episod de condus mai intens pe drumuri pustii şi când mai poţi include mai des regimurile M1 sau M2, care pun motorul în cel mai dinamic regim, consumul va fi cuprins de obicei între 14 şi 19,5 litri/100 km.

Dar acest consum vine în tandem cu plăcerea supremă în condus, când ţii motorul în turaţii mari, când schimbi trepte cutiei cu padelele pe la 6.500 rpm, şi când maşina te împinge în scaun în acceleraţii şi ia virajele cu o manevrabilitate rar întâlnită în zilele noastre. E o cifră de consum pe care o ai atunci când cobori din maşină cu o senzaţie înălţătoare că tocmai ai condus una din cele mai savuroase maşini actuale din lume.

Dar toate aceste valori trebuie raportate la preţul benzinei 98, nu la cel al benzinei 95, care e întotdeauna mai scumpă. Teoretic, BMW M3 poate accepta şi benzină 95, atunci când nu găseşte benzină 98. Dar carburantul recomandat pentru performanţa deplină e 98. Şi de când exploatez maşina nu s-a întâmplat niciodată să ajung într-o situaţie atât de critică pe un drum, încât să nu mai găsesc 98 şi să alimentez cu 95, nici măcar la drum lung. Se întâmplă ca unele staţii mai modeste să nu aibă 98, dar de obicei următoarea va avea.

Acum, benzina 98 e simţitor mai scumpă decât 95, dar marele paradox e că în această criză a carburanţilor ea e depăşită în preţ de motorina simplă. Totuşi, la ultima alimentare, un litru de benzină 98 în Chişinău m-a costat 34,76 lei, adică aproximativ 1,71 euro/litru, în timp ce la 2 martie 2026 alimentasem cu 28,75 lei/litru, adică vreo 1,42 euro/litru. Pentru comparaţie, la 17 decembrie 2025, preţul era de 27,77 lei/litru, ceea ce echivala cu aproximativ 1,40 euro/litru. Deci, între decembrie şi început de martie, preţurile au fost relativ stabile, iar eu văd aceste cifre în istoricul de alimentare.

Aşadar, e o creştere vizibilă în preţ, dar procentual vorbind cei care folosesc motorina, mai ales în munca lor de zi cu zi, au mult mai mult de suferit, iar acolo aceste costuri chiar trebuie monitorizate cu atenţie.

În exploatarea unui BMW M3 aceste costuri influenţează mult mai puţin, şi nu pentru că această criză n-ar fi gravă sau serioasă, sau pentru că aş vrea să minimizez importanţa acestor cifre în raport cu segmentul din care face parte maşina, ci datorită modului în care e exploatată maşina. Uneori pot ieşi câteva zile la rând cu ea, dar în mare parte e o maşină de plăcere, scoasă nu pentru că trebuie să ajung repede undeva, ci pentru că vreau să ajung plăcut undeva.

Când condiţiile meteo de iarnă au fost neprielnice, maşina a stat aproape două luni fără a fi scoasă din garaj, pentru că aşa am ales să o fac. Iar acum, dacă privesc în arhiva de alimentări cu carburant, constat că după plinul făcut la 17 decembrie 2025, următoarea alimentare am avut-o la 2 martie 2026, când am mai pus 30,91 litri de benzină în ea. Deci, o diferenţă de două luni şi jumătate între aceste alimentări. În martie am putut merge în sfârşit mai mult cu ea, dar asta a însemnat doar încă 2 alte alimentări, plus încă una la început de aprilie. Faţă de oamenii care trebuie să alimenteze cu benzină sau motorină la fiecare 3-4 zile, n-aş putea îndrăzni să mă plâng prea mult.

Prin urmare, modul de exploatare al acestei maşini e diferit, iar asta o face să se simtă mai puţin afectată de asemenea fluctuaţii. Eu privesc mai degrabă costul în termenii în care o ieşire mai scurtă de condus savuros costă un sfert de rezervor, iar una mai lungă, de câteva ore, costă jumătate de rezervor. Cu turaţii mari şi plăcere deplină în condus. Ceea ce primesc în schimb drept răsplată, însă, e o stare de spirit pe care aş putea-o defini cel mai probabil drept inspiraţie şi gratitudine pentru acea oră de timp de calitate a vieţii.

Rezultatul muncii mele de fiecare zi depinde de inspiraţia şi perspectiva lucidă pe care reuşesc să o am asupra lucrurilor, asta am ajuns să înţeleg tot mai mult în ultimii ani. Iar inspiraţia e greu de cuantificat direct în cifre şi indicatori. Însă rezultatul inspiraţiei e cuantificat prin rezultatul muncii. Şi, paradoxal, de când am BMW M3 Competition xDrive muncesc cu şi mai multă inspiraţie, cu şi mai mult randament decât o făceam dinainte. Nu pot explica nici acum direct cum are loc asta. Şi n-am cumpărat maşina ca o precondiţie de a mă ajuta să cresc. Dimpotrivă, am cumpărat-o într-un moment de relativă maturitate, când am luat-o conştient doar pentru plăcerea sufletului. Dar imediat după asta am descoperit că munca poate avea un randament mai mare, câteva zile sau săptămâni după ce fac o ieşire cu această maşină, sau pur şi simplu cobor în garaj, s-o văd. Întorcându-mă acasă cu acea senzaţie exaltantă după un episod de condus, ea-mi dă un impuls nebănuit anterior de a face lucruri, mai bine, mai repede, mai lucid. Alţi oameni îşi găsesc motivaţia la tot felul de cursuri sau şedinţe. Eu am descoperit, fără să vreau, că motivaţia poate fi o maşină ultra performantă şi savuroasă în condus.

Şi apoi, o altă răsplată nevăzută e şi în momentele pe care pot să le petrec cu fiul meu cu această maşină. Desigur, călătorim şi cu toată familia, cu soţia şi fiica în ea şi fiica mea mult mai mică apreciază într-un mod foarte admirabil maşina şi performanţele ei. Dar fiul meu e un adolescent ajuns aproape la maturitate şi fără să-mi dau seama iniţial, am adus această maşină în viaţa noastră exact la momentul potrivit şi pentru formarea lui.

Era pasionat de maşini şi anterior. Dar acum îl văd evoluând enorm în modul în care înţelege lucrurile despre maşini şi despre viaţă anterior. A fost martor la toate discuţiile noastre de familie şi maniera de achiziţie a acestei maşini şi probabil nici el, ca şi mine, nu credea că toată ideea va ajunge la materializare finală prin achiziţie. Dar s-a întâmplat, iar el a fost parte din proces, şi a înţeles că unele lucruri incredibile pot ajunge să se materializeze, înţelegând şi efortul de a ajunge acolo, nu doar rezultatul. Acum studiază la liceu departe de Moldova, într-un loc şi un mediu căreia eu îi spun de vis, datorită meritelor sale academice anterioare, căutărilor şi ambiţiei lui de a ţinti mai sus. Acolo vede mult mai mulţi pasionaţi de maşini, cu modele clasice în garajele caselor, sau cu modele ultra performante, iar M3-ul actual se dovedeşte a fi o maşină foarte apreciată şi de cei mai rafinaţi colecţionari de maşini din acea ţară. Bănuiesc că asta, ca şi adolescent, îţi pune un mic un suport la fundaţia viziunii tale despre viaţă. Vede şi colegi veniţi din toate colţurile lumii. Dar vede şi o altă scară de a valorifica ambiţiile şi potenţialul.

Nu pot îndrăzni să spun neapărat că M3 are vreun merit direct în ceea ce e azi fiul meu decât în măsura în care toate experienţele pe care le avem ne formează într-un fel sau altul. Dar mă bucur să-i văd atitudinea lui faţă de ambiţiile de viaţă şi faţă de procesul de a obţine creşteri în viaţă prin muncă. Şi, ori de câte ori revine acasă, acum în mici vacanţe, avem un ritual aproape sfânt, de a mai face ieşiri în doi cu BMW M3 Competition xDrive. Doar de dragul savurării maşinii. Doar de dragul petrecerii timpului în doi. Doar de dragului inspiraţiei, pentru că şi el, ca adolescent aproape matur, are nevoie de inspiraţie, poate mai mult decât mine.