O ţară din UE are preţul benzinei fixat la 1,34 euro de peste 5 ani încoace, acesta nefiind modificat nici în 2026

Începând cu primele zile ale lunii martie, toată Europa şi cea mai mare parte a restului lumii a resimţit imediat efectul blocării strâmtorii Ormuz din Orientul Mijlociu şi a acţiunilor militare din Iran şi ţările din jur, cu preţurile petrolului urcând rapid şi reflectându-se imediat şi în preţurile carburanţilor de la pompă. Unele ţări din UE, cu taxe mai mari din componenţa carburanţilor, au ajuns să afişeze preţuri de peste 2,5 euro per litru în unele cazuri, ceea ce a impus câteva din ele să introducă reduceri temporare ale unor taxe ce se conţin în acest preţ, pentru a atenua din efectul scumpirilor. Dar puţini ştiu că în Uniunea Europeană există o ţară — Malta — care are preţurile benzinei şi motorinei stabilite la valori fixe de peste 5 ani încoace, iar acestea n-au fost modificate nici măcar în perioada crizei actuale de carburanţi, din 2026.

În Malta, preţul unui litru de benzină e de exact 1,34 euro, iar al unui litru de diesel e 1,21 euro — şi ambele cifre sunt valabile oriunde te-ai alimenta în ţară, la orice benzinărie. Mai mult ca atât, aceste preţuri fixe n-au fost modificate din 2020, de mai mult de 5 ani. De fapt, perioada mai exactă ar fi cam 5 ani şi 10 luni.

Malta a avut de mult timp preţuri reglementate centralizat, doar că deciziile de modificare a lor erau luate mai frecvent, însă din 2020, în plină pandemie, autorităţile au decis să le fixeze la o valoare mai mică şi să le menţină neschimbate o perioadă mai lungă. A urmat un val de inflaţie în 2021, şi autorităţile au lăsat neschimbate preţurile. Iar în 2022, când Europa a fost afectată de o criză energetică, cu preţul urcând rapid la valori record, autorităţile malteze au adoptat decizii prin care preţul rămâne neschimbat pe termen lung, până la adoptarea unei alte decizii viitoare.

De atunci, din iunie 2020, cifra a rămas neschimbată la toate benzinăriile din ţară, cu 1,34 euro/litru la benzină şi 1,21 euro/litru de motorină. Acum două săptămâni, în Malta discuţiile erau foarte intense despre necesitatea de a revizui acest preţ pe fundalul creşterilor la bursele internaţionale, iar cei care guvernează le spuneau maltezilor că doar ei pot garanta că preţul va rămâne neschimbat. Opoziţia a declarat atunci că politica preţurilor fixe e o strategie naţională care a impulsionat creşterea de PIB şi menţinerea inflaţiei sub control şi a anunţat că şi ea va menţine aceeaşi politică dacă ajunge la guvernare. Astfel, în Malta au fost neutralizate toate intenţiile de a mări aceste preţuri şi deocamdată ele rămân fixe.

Cum e posibil acest lucru? Ei bine, guvernul controlează procesul de import a carburanţilor printr-o companie de stat, permiţând şi altor companii private această activitate, dar în condiţii similare de reglementare. Politica de până acum a fost să se urmărească perioadele favorabile de preţuri pe piaţă şi să se importe cantităţi mari de produse petroliere în avans, pentru a garanta stocuri mari. În perioadele de salturi de preţ, achiziţia era evitată şi se aşteptau noi momente favorabile.

Guvernul varia componenta de taxe din preţ, astfel încât preţul de la pompă să rămână fix. Operatorii de petrol au voie să-şi calculeze costurile adiţionale faţă de preţul de achiziţie de petrol şi o marjă de profit reglementată, iar diferenţa care rămâne până la preţul final e componenta variabilă de taxe. Practic, statul Malta e cel care încasează mai mult sau mai puţin de pe urma carburanţilor în funcţie de conjunctura pieţei şi în funcţie de cât de bine alege momentele în care să dispună cumpărarea cantităţilor de produse petroliere pentru a fi importate în ţară de operatori.

Desigur, există şi un revers al monedei — că atunci când preţul de piaţă e uriaş, toate componentele adăugată pot depăşi preţul la pompă, iar cifra finală a taxelor să iasă cu minus, ceea ce înseamnă efectiv că Malta trebuie să subvenţioneze preţul la carburanţi în asemenea perioade de criză.

Totuşi, în majoritatea ţărilor europene taxele formează peste 50% din preţul final al carburanţilor la pompă, prin urmare, atunci când vedem 2,50 euro la pompă, e foarte posibil ca 1,30 euro din el să constituie taxele şi doar 1,20 euro să fie costul real al carburantului cu toate costurile şi profiturile aferente. Prin urmare, preţul de 1,30 euro din Malta poate afecta volumele de încasări la buget, dar nu neapărat merge în direcţie negativă netă.

Efectul acestor politici, însă, e apreciat pozitiv de Banca Naţională din Malta, care a estimat că menţinerea preţurilor fixe la produse petroliere a contribuit la reducerea inflaţiei cu 1,2 punte procentuale în 2025 şi a stimulat creşterea produsului intern brut cu 1,3 puncte procentuale, datorită faptului că aceste resurse energetice ieftine stimulează alte activităţi economice mai prolifice.

La fel de surprinzător e şi faptul că Malta are un preţ fix nu doar la carburanţi, ci şi la electricitate, tocmai din 2014! Preţul pentru cei care consumă foarte puţin e de 0,1047 euro/kWh, pentru cei cu consum mediu — adică majoritatea locuitorilor ţării — e de 0,1298 euro/kWh, iar pentru marii consumatori e de 0,1607 euro/kWh. Unii consumatori pot avea o combinaţie din aceste tarife, cu preţ mai mic pentru primii kWh şi mai mare după, dar diapazonul de preţ e acelaşi din 2014 încoace.

Şi e curios că Malta face asta în condiţiile în care cam 50% din energie e generată pe insulă în centrale foarte eficiente, dar care funcţionează cu gaz totuşi, în condiţiile unui preţ la fel de volatil al gazului pe pieţele internaţionale. Celelalte până la 35-40% din energie sunt importate printr-un cablu subacvatic din Italia şi continentul european. Iar 10-15% sunt generate local prin panouri fotovoltaice. Metoda de a menţine preţurile fixe e aceeaşi şi aici — achiziţii în avans de gaz şi contracte favorabile de import de electricitate, cu subsidiarea lor atunci când piaţa o dictează.

Şi la final punem să intuim, probabil, că acelaşi principiu se aplică şi pentru gaz şi încălzire. De fapt, Malta nu are conducte de gaze către case şi apartamente, pentru că nu are nevoie, încălzirea având lor de obicei cu electricitate datorită climei mediteraneene. Doar gazul pentru gătit e furnizat în butelii standardizate, care au de asemenea preţ fix. Dar, datorită electricităţii la preţ fix, efectiv şi încălzirea locuinţelor beneficiază de acest sistem.

La prima vedere, sună ca un sistem care n-ar putea fi viabil prea mult timp din cauza suprimării libertăţii pieţei şi a unei reglementări atât de stricte. Dar totuşi sistemul pare să funcţioneze deja de ani buni, iar dacă analizăm raporteze băncii naţionale malteze, se pare că aceste generează efecte beneficiile în economie, iar statul îşi încasează banii până la urmă din acele efecte economice secundare. Or, deficitul bugetar al Maltei era anunţat la 3,2%, iar de curând s-a anunţat că acesta va fi de facto mai jos, cu şansa de a coborî sunt nivelul recomandat de 3,0% al UE.