Olandezii au creat cea mai mare navă de transport şi instalare a pietrelor pe fundul mării din lume, care poate transporta echivalentul a 1.750 de camioane

Unul din cele mai puţin cunoscute tipuri de nave existente în lume e cel al navelor de transport şi instalare a pietrelor pe fundul mării. Aparent, e neclar de ce ar vrea cineva să transporte pietre pe mare cu o navă şi să le instaleze pe fundul mării, dar în ultimii ani acest tip de serviciu a devenit tot mai necesar, deşi în lume există doar câteva nave specializate active. Şi iată că acum olandezii au construit cea mai mare asemenea navă de transport şi instalare a pietrelor pe fundul mării, numită Windpiper, nava urmând a fi operată de compania Boskalis.

Necesitatea de a instala pietre pe fundul mării a început a fi materializată cu ambarcaţiuni simple prin anii 1960-1970. Pe atunci aceste pietre erau folosite la fortificarea unor construcţii cu piloni în apă şi pentru acest scop erau folosite nişte barje adaptate. Metoda era relativ spartană, pietrele fiind aruncate pur şi simplu peste bord. Asta aducea imprecizie şi limita operaţiunile la ape puţin adânci, cu multă irosire de material care nimerea alături de punctele necesare.

Abia prin anii 1990 au fost create primele conducte flexibile verticale, care erau ataşate de nave şi astfel direcţionau mai bine pietrele în căderea lor prin apă, cu şanse mai mari de precizie. A fost un progres masiv, care a permis eficientizarea construcţiilor maritime şi efectuarea unor lucrări mai complexe, în regiuni mai dificile.

Dar abia prin anii 2010 au apărut primele nave specializate moderne, care au nu doar conducte subacvatice de direcţionare a pietrelor, ci şi mecanisme dozatoare de înaltă precizie la capătul acestor conducte. Aceste mecanisme îşi pot ajusta dinamic poziţia pentru a plasa pietrele exact unde e nevoie, iar sistemul e ajutat de faptul că şi navele au ajustări avansate a propriei poziţii pe mare, cu compensări active executate de mici propulsoare situate pe tot perimetrul carenei. Astfel, atât nava de la suprafaţa apei, cât şi capătul conductei, îşi menţin poziţia fix, iar toată operaţiunea devine una de înaltă precizie.

Totuşi, necesitatea unor asemenea plasări de pietre a rămas relativ modestă în industrie, din cauza costurilor relativ mari. Unele parcuri eoliene începuseră se aplice procedura, preponderent la fixarea fundaţiilor turbinelor eoliene tot mai mari, iar de aici a început a veni cea mai mare parte a cererii pentru aceste servicii. De fapt, n-ar fi greşit să spunem că evoluţia rapidă a turbinelor eoliene în dimensiuni tot mai mari de înălţime şi diametru, dar şi putere tot mai mare în MW, se datorează în mare parte şi preciziei plasării pietrelor, care le pot fortifica fundaţiile mult mai bine, şi astfel aceste fundaţii rezistă să lungimi mai mare ale turnului şi forţei aplicate de vânt. Rolul primar al acestei pietre la fundaţia turbinelor eoliene maritime nu e de asigura direct fundaţia, ci de a o proteja de eroziuni şi a-i conferi rezistenţă suplimentară.

Doar că în ultimii ani s-a conturat tot mai mult şi un alt tip de cerere pentru aceste nave, pentru servicii care erau propuse anterior, dar erau rar acceptate — şi anume acoperirea conductelor maritime şi a cablurilor subacvatice de electricitate şi comunicaţii cu pietre, şi eventual chiar cu un strat dur deasupra. De când aceste conducte şi cabluri au devenit tot mai des ţinta actelor de sabotaj, omenirea a înţeles cât de vulnerabile sunt ele când stau doar trasate pe fundul mării.

Astfel, nevoia de protejare a lor a crescut brusc, pietrele putându-le proteja şi de ancorele navelor, şi de acţiuni de sabotare. Iar asemenea operaţiuni necesită precizie centimetrică, pentru a plasa pietrişul exact în jurul cablului sau conductei. Prin urmare, doar navele moderne cu poziţionare activă, pot face asta, iar cererea a devenit uriaşă.

Noua navă despre care vorbim azi, Windpiper, e cea mai mare de acest tip din lume, putând încărca 45.500 tone de pietre la bord. Un camion european cu cel mai bun raport posibil între masă totală şi sarcină utilă, ar putea încărca până la 26 tone de piatră, ceea ce înseamnă că sarcina utilă a noii nave echivalează cu 1.750 camioane! O scară imensă, deci.

Cu această nouă navă de 45.500 tone, Boskalis îşi dublează capacităţile actuale cu cele câteva nave din flotă, şi la circa 90.000 tone de capacităţi proprii, devine şi compania lider global din această industrie.

Noua navă e uriaşă şi-n dimensiuni, având 227 metri lungime şi 40 metri lăţime. Ea e propulsată de un set de motoare de 31.000 kW putere maximă, sau circa 42.150 CP. Ea are şapte propulsoare, montate şi pe perimetru, pentru a-şi putea menţine poziţia cu precizie în timpul muncii.

Capacitatea atât e mare de încărcare îi permite navei să opereze la distanţe mai mari de ţărm, reducând numărul de călătorii pentru reîncărcare. Iar prezenţa la bord a peste 100 de camere single permite operarea cu echipaje mai mari şi cu prezenţa reprezentanţilor clientului pentru care se execută un proiect.

Nava n-a fost proiectată din start pentru această funcţie, dar în ianuarie 2025 Boskalis a decis să preia un proiect deja început de construcţie a acestei nave şi s-o convertească pentru noul scop. Asta a făcut ca nava să fie deja gata în aprilie 2026, iar acum să treacă prin instalarea ultimelor seturi de echipament sofisticat la bord în Olanda.

Imediat ce va fi gata, noua navă Windpiper se va deplasa în Marea Baltică, pentru a executa şi primul proiect de plasare a pietrelor pe fundul mării pentru securizarea unui element important de infrastructură. Prin urmare, nava are deja multe comenzi confirmate în faţă şi e aşteptată cu nerăbdare de industrie.