Un norvegian se plânge că, după ce a refuzat să mai cumpere un Maserati, e obligat să plătească aproape 100.000 euro fără a-şi mai primi maşina

În unele ţări, legile pot fi atât de stricte, încât nu e neapărat să cumperi efectiv ceva, pentru a ajunge în punctul de a avea obligaţii legale faţă de vânzător. Uneori e suficient doar să treci prin câteva etape iniţiale pentru a avea responsabilităţi majore. Un norvegian, pe nume Robin Junge, tocmai a aflat pe propria piele cât de stricte pot fi legile din ţara sa, or, el se plânge că, după ce a refuzat să mai cumpere un Maserati, e obligat să plătească aproape 100.000 euro fără a-şi mai primi maşina, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Robin spune că e un mare pasionat auto şi în ciuda faptului că în ţara sa aproape 100% din maşinile noi sunt electrice, el a tot cumpărat maşini exotice cu motoare mari de la acelaşi dealer, numit Formula Automobile Norge.

În 2021, el a mers la acelaşi dealer şi întâi şi-a cumpărat un Maserati MC20 în caroserie coupe, pentru care a plătit 3,5 milioane de coroane, echivalentul a circa 315.000 euro. I-a plăcut atât de mult acea maşină, încât şase luni mai târziu a mers la acelaşi dealer şi a spus că mai vrea un Maserati MC20, doar că de această dată în caroserie Spyder adică decapotabilă. La acel moment maşina era proaspăt lansată şi nu exista un preţ oficial final, dar Robin a făcut configuraţia deplină a maşinii şi şi-a rezervat cota de producţie a ei, urmând ca odată cu apariţia preţului să afle şi cifra finală.

Când dealerul a finalizat lista de preţuri, a aflat că maşina sa va costa 4,2 milioane de coroane, deci aproximativ 380.000 euro. Era mai scump decât coupe-ul, dar decapotabilele sunt întotdeauna mai scumpe, prin urmare preţul era în zona previzibilă.

Dealerul i-a spus că maşina e comandată şi nu mai pate fi anulată deja. Robin declara că el crezuse n-a făcut decât o rezervare, nu o confirmare fermă a achiziţiei. Dar aici orice dealer, mai ales de maşini exclusiviste şi personalizate, ar spune că odată ce cineva şi-a configurat maşina după propriile gusturi, iar ea a fost produsă şi eventual livrată în showroom, e firesc că acea comandă nu mai poate fi uşor anulată, iar dealerul ar putea avea dificultăţi în a vinde acea maşină configurată după gusturile unui client unui alt client.

Dealerul a spus că tranzacţia nu poate fi anulată fără o compensare a costurilor pe care acesta le va avea de suportat în încercarea de a vinde acea maşină altcuiva. Dar Robin a refuzat să plătească orice sumă şi, la prima etapă de arbitrare a cazului de către protecţia consumatorului, lui i s-a dat dreptate.

Doar că dealerul a contestat în instanţă acea decizie, iar după un proces scurt de judecată, magistraţii au decis că dealerul are dreptate să solicite compensare a unor costuri, or, dealerul nu insista să preia întregul preţ pe maşină sau să ducă tranzacţia la final, ci cerea doar anumite costuri pe care el le estima că va fi nevoit să le suporte în dobânzi de capital şi eventuale reduceri pe care va fi nevoit să le ofere unui alt client ca acel cumpărător să accepte o maşină configurată de altcineva.

Verdictul instanţei a fost fără echivoc. Robin a fost impus să plătească 300.000 coroane în despăgubiri directe către dealer, echivalentul a circa 27.100 euro. La această sumă, i s-a calculat şi o dobândă pentru cei aproape 4 ani de când durează toată istoria, care a mai ajuns la aproape 200.000 coroane, ceea ce echivalează cu încă aproximativ 18.050 euro. Iar pe lângă asta, instanţa a dispus că Robin e obligat să plătească şi costurile de judecată ale dealerului, care a angajat o casă de avocatură, iar acele costuri mai cuantifică încă 500.000 coroane, au circa 45.150 euro. În total, plăţile la care e impus cumpărătorul acum se cifrează la 1.000.000 de coroane, echivalentul a circa 90.300 euro. Prin urmare, norvegianul e impus să plătească în total aproape 100 mii euro fără a-şi mai primi maşina, care a fost demult vândută altui cumpărător.

La fel de curios e că Robin a suportat la rândul lui costuri similare de judecată până acum, de aproape 500 mii coroane, sau încă 45 mii euro. Deci, costul total al acestui refuz de a mai cumpăra maşina s-a ridicat în cazul lui la circa 135 mii euro. Probabil era mult mai ieftin să cumpere acea maşină şi să încerce s-o vândă imediat după asta cu o mică reducere, poate chiar tot cu ajutorul dealerului.

Acum, plângându-se presei norvegiene, Robin spune că e dezamăgit de faptul că dealerul l-a dat în judecată şi l-a adus în situaţia asta, după ce el a fost un client fidel al acestuia mulţi ani la rând. El spune că anterior a mai cumpărat un Porsche Panamera SE Turbo şi un Ferrari F12 de la ei, iar compania pe care o deţine avea un Maserati Levante în leasing de la acelaşi dealer. Prin urmare, el crede că dealerul ar fi făcut suficient de mult profit pe seama lui, ca să fi avut o atitudine mai indulgentă faţă de el când nu a mai putut cumpăra ultimul Maserati. Dealerul spune că i-a oferit din start lui Robin soluţii rezonabile de a rezolva situaţia, prin plata unor compensaţii cuprinse între 20-27 mii euro, ceea ce, pentru o maşină de 380.000 euro, e circa 5-7% din costul maşinii, dar „Robin a vrut să plece cu zero costuri, fără a plăti nici un ban”, spune avocatul dealerului.

Acum Robin a fost întrebat de jurnalişti dacă va încerca să conteste verdictul de judecată în instanţa superioară. Acesta a spus că nu e sigur, pentru că „judecarea de mai departe a cazului costă bani, mulţi bani”, spune el. Iar dacă va pierde din nou va fi nevoit să ramburseze costuri mai mari de judecată şi pentru dealer.