(VIDEO) Un mecanic a dezasamblat un motor Audi 2,5 TFSI de 5 cilindri după 225.000 km pentru a-i inspecta starea

Audi are de mai bine de un deceniu un motor de 5 cilindri în linie, care pare a fi adeseori mai îndrăgit de fani decât motoarele sale cu mai mulţi cilindri, V6 sau V8. Şi asta pentru că arhitectura de 5 cilindri e mult mai adânc conectată cu cea mai glorioasă parte a istoriei Audi, când marca germană s-a impus ca una cu performanţe de neîntrecută în raliuri, graţie sistemului quattro şi motoarelor cu 5 cilindri în linie. În zilele noastre, motorul era prezent pe RS3 şi TTRS, dar şi pe Cupra Formentor, iar acum câteva săptămâni Audi a anunţat că va fi nevoit să renunţe la acest propulsor din cauza normelor Euro 7. A urmat un val atât de mare de reacţii, încât şefii Audi au trebuit să spună că vor încerca să caute soluţii pentru a-l adapta şi a-l conforma normelor Euro 7, pentru a-l păstra în gamă. De curând, un mecanic din SUA a recepţionat un asemenea motor 2,5 TFSI modern în atelierul său şi l-a dezasamblat pentru a-i inspecta starea, după 225.000 km parcurşi.

El spune că aceste motoare ajung foarte rar la asemenea cifre de parcurs, fie din cauza că proprietarii îşi păstrează maşinile ca pe unele de colecţie, care sunt scoase doar sporadic în condus şi astfel adună puţini kilometri, fie acele maşini sunt într-atât de intens conduse, încât ajung distruse înainte de a ajunge la cifre mari de parcurs.

Acest motor, însă, vine de pe un Audi RS3 din 2017, care a parcurs 140.480 mile, echivalentul a 226.082 km, prin urmare mecanicul spune că e foarte curios să descopere cum arată acest motor legendar pentru fanii Audi la o asemenea cifră mare pentru un motor de performanţă sporită. Or, acest motor scoate tocmai 400 CP din cei 2,5 litri şi 5 cilindri ai săi, deci e unul cu componente create să livreze performanţă de vârf, iar stereotipul general spune că aceste motoare au inevitabil o uzură mai rapidă.

Motorul a fost adus de un proprietar care planifică să pună acest motor pe o maşină dintr-un proiect de vis pe care-l face, deci nu va mai fi amplasat pe maşina originală. Şi dacă tot motorul e deja demontat şi urmează a fi pus pe o maşină nouă, proprietarul s-a gândit că ar fi o idee bună să i se facă o recondiţionare totală, indiferent de starea lui, deşi maşina pare să fi schimbat de 18 ori uleiul în 225.000 km, deci cam o dată la 12.500 km.

Mecanicul spune că primul semn bun e că acest motor nu pare să indice nicio scurgere pe exteriorul său, nici de la capacul chiulasei, nici de la garnitura chiulasei, pompă de apă sau alte componente.

Chiar şi semeringurile din zona de conectare cu cutia de viteze erau absolut curate, fără scurgeri. Şi nici baia de ulei nu avea scurgeri, deşi avea urme de silicon de la o etanşare anterioară.

Mecanicul spune că din statisticile breslei, aceste motoare 2,5 TFSI au uneori probleme cu scurgeri la pompa de apă şi cu turbinele. Iar în unele cazuri pot exista scurgeri la fulia de la arborele cotit. Totuşi, acest motor nu părea să aibă niciuna din aceste probleme. Iar asta făcea dezasamblarea şi mai interesantă.

Galeria de admisie nu părea să aibă depuneri foarte mari, în zona clapetelor, dar valvele aveau totuşi ceva depuneri pe ele, după 226.000 km. Totuşi, mecanicul spune că aceste motoare au şi injecţie suplimentară prin port, pe lângă cea directă, care ar trebui să asigure periodic câte un jet care ar spăla aceste valve.

În zona superioară a lanţului de distribuţie existau mai puţine depuneri, iar mecanicul spune că mirosul trădează că acest motor a rulat cu carburant E85, care conţine şi 85% etanol şi 15% benzină. E o soluţie aplicată uneori de cei ce-şi conduc maşinile pe circuit pentru a scoate mai multă performanţă din ele. De asemenea, patina orizontală de sus avea un colţ lipsă.

Partea inferioară a lanţului arăta foarte bine, fără depuneri, iar celelalte patine erau absolut întegi, fără vreun defect vizibil.

Capacul chiulasei a fost demontat, el având şi arborii cu came integraţi în el. Aceştia erau relativ curaţi, fără depuneri carbonice.

Însă, la o inspecţie mai atentă, s-a putut vedea că arborele cu came de pe partea de admisie are uzură pe el. O uzură de grad similar era prezentă şi pe culbutori.

Mai mult ca atât, şi palierele arborilor cu came aveau o uzură, ceea ce e mai neobişnuit. Mecanicul spune că uzura nu e critică până la o stare ireparabilă a motorului, dar trebuie luată în calcul în funcţie de cât longevitate se aşteaptă de la noul proiect, or, înlocuirea tuturor culbutoarelor şi a chiulasei, în esenţă, ar fi foarte costisitoare.

Mecanicul a mai arătat că mănuşile sale au devenit galbene din cauza E85-ului care a ajuns în ulei. Şi el spune că asta e un semn clar că acel combustibil ajunge inevitabil în ulei şi-i afectează capacitatea motorului de a-şi lubrifia componentele. Prin urmare, mecanicul sugerează că uzură descoperită aici poate fi rezultatul acestui carburant. Or, dacă cineva alege să conducă maşina folosind frecvent E85, uleiul nu trebuie schimbat la 12.000 km, ci la 3-4 mii km, sau poate mai des dacă e vorba doar de ieşiri intense pe circuit.

Chiulasa demontată nu arăta rău, valvele fiind curate, fără daune pe interior. Deci încă un semn că motorul a rezistat bine, de fapt.

Pistoanele aveau ceva depuneri carbonice pe ele, dar asta e ceva normal. Pereţii cilindrilor aveau o uşoară uzură, dar nu se atestau zgârieturi adânci sau alte simptome ce ar fi compromis acest motor.

Pompa de direcţie şi mecanicul său au rezistat de minune, chiar dacă pompa e responsabilă de crearea unei presiuni de peste 300 bari în sistemul de injecţie.

Baia de ulei a confirmat că uleiul era îmbibat de un compus galben şi părea uşor lipicios şi urât mirositor. Mecanicul spune că a investigat care e cauza şi a aflat că etanolul oxidează uleiul, dezintegrându-i compuşii. Iar recomandarea e ca uleiul să se schimbe de două ori mai rapid decât normal, dacă maşina foloseşte frecvent E85.

În sorbul de ulei a fost găsită o particulă metalică bizară, de parca o suprafaţă metalică ar fi uşor rasă. Mecanicul spune că ar putea fi de la un cuzinet.

Totuşi, primul cuzinet demontat arăta absolut perfect, de parcă ar fi fost absolut nou. Am putea spune că acest motor german a rezistat excepţional, dar, judecând după faptul că baia de ulei a fost resigilată, am putea prezuma că aceşti cuzineţi au fost înlocuiţi odată.

Şi ceilalţi cuzineţi erau la fel de buni, iar pistoanele aveau o uşoară uzură doar pe o parte şi erau perfect lipsiţi de uzură pe cealaltă parte.

De asemenea, şi toţi cuzineţii de la palierele vilbrochenului erau absolut perfecţi, ceea ce confirmă încă o dată că ingineria acestui motor e una superbă.

Concluzia finală e că acest motor e într-o stare foarte bună, iar dacă se doreşte repararea acelor elemente descoperite drept uzate, ea se poate face cu uşurinţă şi vine probabil din cauza folosirii E85. Un motor exploatat cu carburant normal şi cu uleiul schimbat frecvent va fi absolut perfect mult timp, chiar şi la cifre mult mai mari de parcurs decât 225.000 km . E un motor la care ingineria germană a la apogeu, deci.

Vezi totul în video-ul de mai jos.