(VIDEO) Un mecanic român a descoperit o problemă cronică la Volvo XC90 T8 plug-in hibrid şi se întreabă de ce ea rămâne necunoscută

Volvo XC90 a fost unul din primele modele europene care a debutat cu un sistem de propulsie plug-in hibridă, în versiunea T8, acum mai bine de 10 ani. Atunci când noi îl testasem pentru prima dată pe drumurile sinuoase din munţii Alpi, spuneam că acesta se simte foarte puternic în linie dreaptă, că poate fi eficient în consum în mediul urban, dar atenţionam că puntea spate nu are o conexiune mecanică directă cu motorul cu combustie, fiind propulsată doar de un electromotor, care intervine doar periodic, iar în viraje strânse asta dădea senzaţii accentuate de subvirare, maşina comportându-se ca una grea, cu tracţiune faţă. Trebuia activat un anumit regim pentru a impune XC90 să aibă tracţiune integrală permanentă şi să se reducă astfel acest efect. Ei bine, se pare că acea unitate de propulsie spate are şi o problemă cronică, ce iese la iveală abia în timp, după mai mulţi kilometri parcurşi. Un mecanic român din Marea Britanie, pe nume George, puternic specializat în modele electrice şi plug-in hibride, spune că a întâlnit atât de frecvent această problemă la XC90 T8, încât s-a convins că e una cronică şi se întreabă de ce ea mai rămâne necunoscută.

Simptomul sesizabil al acestei probleme vine de la apariţia sunetelor sacadate de la reductorul spate. Transmisia de acolo începe a vui, iar pe lângă asta mai produce şi sunete ciclice, ca şi cum la fiecare turaţie s-ar atinge un obstacol. George a urcat până şi în portbagajul maşinii cu un microfon pentru a demonstra aceste sunete.

George a urcat apoi maşina pe un elevator, pentru a scurge uleiul din reductorul spate. Nu s-a scurs foarte mult ulei, iar ceea ce a putut fi scurs avea o consistenţă mată, plină de particule metalice. Mai mult ca atât, şi dopul magnetic avea particule adunate pe el.

Acum marea întrebare e dacă a fost afectat doar reductorul, acea transmisie cu o singură treaptă a electromotorului, sau dacă e fost afectat şi electromotorul de tracţiune. Pentru a afla asta, George şi colegii lui au coborât toată suspensia spate, cu toată unitatea de propulsie de acolo.

După asta, unitatea care conţine electromotorul şi reductorul a fost separată de suspensie, iar de aici încolo urma separarea lor şi inspecţia stării interioare.

În interior, s-au putut vedea bucăţi mai mari de metal, inclusiv un renumit disc minuscul metalic rupt, bucăţile căruia ajuns apoi între roţile dinţate şi macină dinţii acestora.

Şi anume acest disc metalic minuscul, localizat în mecanismul reductorului şi diferenţialului, e problema cronică despre care vorbeşte George. E foarte subţire pe o anumită zonă a circumferinţei sale şi din acea zonă cedează de obicei şi se rupe. Iar când se rupe, începe distrugerea roţilor dinţate din interior, ajungând adeseori să distrugă şi axul rotorului de la electromotor.

Axul a fost afectat şi în acest caz. Şi în mod normal, asta ar însemna necesitatea înlocuirii electromotorului cu unul nou, dar George spune că un electromotor nou costă 3.500 lire, iar posesorul a ales varianta de a încerca să se cureţe roata dinţată şi a se cupla cu roţi noi ale reductorului, în speranţa că zgomotul final nu va fi prea mare. Dar asta înseamnă că atunci când cumperi o maşină la mâna a doua, cineva ar fi putut face o asemenea reparaţie parţială, nu una completă cu înlocuirea tuturor componentelor.

Noile roţi dinţate au fost instalate, împreună cu ambreiajul care cuplează şi decuplează motorul şi care e de asemenea o sură de probleme cronice, iar după asta George a ieşit la un test pentru a estima dacă motorul rulează fără zgomot acum. Paradoxal, dar zgomotul la accelerare a dispărut, însă cel de la decelerare a rămas prezent şi sonor. Acum marea întrebare era dacă acest zgomot vine de la acele defecte lăsate pe axul rotorului, sau de la vreun rulment eşuat în electromotor.

George a scos din nou unitatea de propulsie şi a dezasamblat-o, şi şi-a dat seama că zgomotul vine de axul afectat al electromotorului. Dinţii acestuia sunt mai afectaţi pe o parte a lui, tocmai de asta zgomotul se face auzit doar la decelerări.

George a găsit un electromotor în condiţie bună, la mâna a doua. Iar acesta a venit cu acel disc original încă întreg, ceea ce a dat ocazia de a compara piesa originală vulnerabilă şi cea pe care Volvo a modificat-o între timp, pentru a înlătura problema cronică. Doar că proprietarii primelor maşini trebuie să ajungă la defecţiune pentru a-şi înlocui acest disc şi a afla despre asta.

E curios că motorul la mâna a doua găsit e o versiune mai târzie şi mai puternică, ceea ce înseamnă că instalarea lui pe maşină va necesita o provocare în a-l calibra corect şi a-l face compatibil cu maşina.

Recalibrarea a reuşit, iar testul ulterior pe drumurile publice a confirmat că acum zgomotul a dispărut. Deci, lecţia de aici ar fi că zgârcirea pentru un nou electromotor în cazul unei asemenea probleme aduce arareori rezultate bune, şi de obicei e nevoie şi de înlocuirea electromotorului.

Cei care deţin un asemenea model şi n-au ajuns încă la o asemenea problemă ar putea face înlocuirea acelui disc metalic vulnerabil preventiv, dar manopera ar fi relativ scumpă, însă n-ar trebui să cumpere un nou electromotor şi un nou diferenţial, ceea ce face oricum costurile mult mai mici. George spune că realizează că puţini proprietari s-ar încumeta să facă această lucrare, deşi i-a scuti de probleme mai mari mai târziu.

Lucrările făcute în acest caz au costat 3.700 lire plus TVA în Marea Britanie. Nu e deloc ieftin, dar aici se conţine manopera de 1.800 lire şi costul unităţii pieselor, multe din ele la mâna a doua, de 1.900 lire. Lucrarea făcută preventiv ar fi însemnat doar costul manoperei, plus alte mici costuri pentru ulei şi discurile înlocuite.

Vezi totul în video-ul de mai jos.