Canadienii au dezvăluit cum are loc mentenanţa şi repararea unuia din cele mai mari excavatoare cu draglină din lume, proiectat să opereze 60 de ani

În lumea maşinilor, durata de viaţă a unor automobile de măsoară în ultimul timp în tot mai puţine sute de mii de kilometri parcurşi, iar durata de viaţă, dacă trece de 10 ani, e deja un semn de fiabilitate. Totuşi, în lumea celor mai mari excavatoare din lume, cele cu draglină, durata normală de viaţă e de circa 60 de ani, inclusiv atunci când se munceşte continuu, în ture. Aceste excavatoare uriaşe au modulul lor central cât un bloc cu 7-9 etaje, mai mare chiar decât motoarele navale uriaşe. Braţele lor pot ajunge la 130 metri lungime sau mai multe, iar masa totală de operare poate trece de 7.500 tone, deci 7,5 milioane de kilograme. Ei bine, asemenea utilaje au nevoie şi de o mentenanţă complexă, cu reparaţii şi mai complexe, pentru a rezista cei 60 de ani pentru care sunt proiectate. De curând, canadienii au dezvăluit cum are loc mentenanţa şi repararea unuia din cele mai mari excavatoare cu draglină din lume, Marion 8750.

Excavatorul se află în mina Estevan din Canada, o mină de lignit, care operează într-un relief relativ plat. În asemenea condiţii geologice, operarea lui asemenea excavator e extraordinar de eficientă.

Când spunem excavator cu draglină, avem în vedere mecanismul braţului său şi modul de acţionare a cuvei — nu printr-un circuit hidraulic, cum se întâmplă la excavatoarele mai compacte, ci printr-un set de lanţuri şi cabluri puternice. Atunci când braţul excavatorului are 130 metri, un circuit hidraulic ar fi foarte ineficient, necesitând cilindri imenşi şi volume absurde de lichid hidraulic, ceea ce ar adăuga şi mai mult greutate pe braţ. De asta, draglina devine o metodă mult mai eficientă.

Rolul unui asemenea excavator e să mute volume imens de sol de la suprafaţă, până la stratul concentrat de lignit. Practic, excavatorul curăţă terenul din faţa sa de pământul din stratul superior şi o face fără a-l încărca în vreun camion, ci pur şi simplu îl descarcă în spate, în spaţiul de unde lignitul a fost deja extras. Această misiune, în corelare cu braţul său foarte lung şi cuva imensă, în care încap un grup mare de oameni, îl face capabil să transpună un volum mare de pământ fără ca baza sa să e mişte.

Foto: Cuva acestui excavator

Şi aceste excavatoare n-au nici roţi, şi nici şenile. Ele se bazează pe un disc imens plat, central, pe care e integrat şi mecanismul lor de rotire. Acel disc de suprafaţă mare e efectiv fundaţia întregului excavator. Iar când e nevoie de mişcare înainte, există două „picioare” care intervin cu forţă de apăsare şi fac ca excavatorul să se ridice niţel în sus de pe acel disc şi să se mişte înainte cu câţiva metri. Mai multe asemenea acţiuni repetitive îl pot mişca pe teritoriul minei.

Acest excavator din mina canadiană a fost construit şi livrat în anul 1989 şi munceşte de atunci aici, alături de alte câteva. Deci are deja 37 de ani şi datorită mentenanţei bune va mai rezista mult timp înainte.

Iar mentenanţele sunt împărţite în câteva categorii — inspecţii rapide, a câte 4 ore, zile de mentenanţă preventivă, pe durata unei zile complete şi mentenanţe majore, când excavatorul e oprit din muncă 2 săptămâni, pentru intervenţii majore. Întrucât la fiecare mentenanţă excavatorul se află într-un punct diferit, alte utilaje mai mici pregătesc o platformă uşor înclinată pentru drena, la 2 grade, unde va avea loc mentenanţa.

Excavatorul e acţionat prin motoare electrice, fiind alimentat din reţea. Pentru rotirea excavatorului în jurul axei sale, acţionează 5 electromotoare de peste 1.000 CP fiecare. Cablurile care trag cuva în sus sunt propulsat de 8 motoare a câte 1.045 CP fiecare. Iar cablurile care drag cuva pe linie orizontală sunt 6 număr, tot de 1.045 CP fiecare. Deci, alimentarea acestui excavator are nevoie de MW putere de electricitate.

E curios că atunci când se face o mişcare, şi când operatorul încetează să mai acţioneze, mai există o inerţie care va continua mişcarea. În acest caz, operatorul mută joystick-ul în direcţie opusă, inversând curentul electromotoarelor şi făcându-le să acţioneze ca frâne pe acea etapă finală.

În cazul reparaţiei făcute recent, au trebuit înlocuite două electromotoare de rotire a excavatorului, unul din ele rupându-şi axul imens cu care transmite forţa.

Axul a fost înlocuit cu altul nou, uriaş, i e curios că acest model de excavator încă beneficiază de suport de producătorul, chiar dacă azi compania originală nu mai există, dar a ajuns să fie moştenită de Caterpillar, care are încă în gama sa acest excavator, într-o formă modernizată.

De asemenea, crăpase şi o carcasă ce adăposteşte roţile dinţate ale reductorului ce mişcă una din bobinele pe care se înfăşoară sârma de tractare a draglinei. Aşa că şi ea a trebuit înlocuită.

La mentenanţe se fac şi teste cu ultrasunet pentru a verifica structurile pieselor majore de fisuri invizibile.

Cuvele şi lanţurile sunt printre piesele cele mai supuse uzurii. Cuvele sunt detaşate şi reparate în permanenţă, inclusiv prin remodelare a formei la temperaturi mari.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu lanţuri, când partea interioară uzate a unei zale trebuie reconstruită. În exterior, se sudează adeseori plăci suplimentare de uzură, uşor de înlocuit

Foto: Za uzată din lanţul excavatorului

Operatorii acestor excavatoare imense cu draglină din această mină primesc salarii de mult pese 100.000 dolari canadieni anual. E nevoie de o specializare profundă, o înţelegere a tuturor mecanismelor ce formează construcţia lui, dar şi de acceptarea că nu e o muncă de oficiu, în care să vii la costum. Însă de multe ori aceste munci în condiţii aprige sunt mult mai bine plătite decât cele din birourile călduţe cu cafea. Or, de operator şi de măiestria lui de a mânui aceşti mastodonţi mecanici depinde foarte mult dacă excavatorul cu draglină va rezista doar 30 de ani, sau 60 de ani, sau poate chiar 70-80 ani. Iar cu mentenanţă profesionistă, aceste maşinării pot rezista cât o viaţă de om, mai mult decât durează cariera unui om.