Şefii UE sunt tot mai frustraţi de maşinile electrice protocolare, care nu pot parcurge nici 440 km fără opriri la staţii

Oficialii Uniunii Europene sunt factorii principali de decizie în strategia comunitară de tranziţie la maşini electrice şi interzicere a motoarelor cu combustie. Aceste decizii le sugerează cetăţenilor UE tot mai insistent şi mai restrictiv că ar trebui să treacă la maşini electrice, convingându-i că tehnologia acestora a evoluat, la fel ca şi infrastructura, iar viaţa cu o maşină electrică nu mai impune compromisuri şi inconvenienţe. Dar ironia e că acum înşişi oficialii UE au fost impuşi să facă deplasările de protocolare şi de serviciu cu maşini electrice, şi aceştia au descoperit că acestea nu pot parcurge nici 440 km pe autostrăzi în viaţa reală — cât e distanţa dintre Bruxelles şi Strasbourg — fără opriri la staţii. Iar nevoia de a intra la staţii şi a aştepta încărcarea a început a creat valuri de frustrări, informează publicaţia Politico.

Comisia European a fost obişnuită să folosească limuzine germane din segmentul executiv decenii la rând, iar modele prezentă în flotă erau de obicei Mercedes S-Class diesel, BMW Seria 7 diesel şi Audi A8 diesel, doar unele exemplare pentru cei mai înalt oficiali având motorizări de top pe benzină, precum Audi A8 W12.

Dar în anii 2021-2022, după ce Comisia Europeană a adoptat strategii exigente şi clar conturate de trecere la maşini electrice şi energie regenerabilă, era firesc ca aceleaşi standarde şi deziderate să fie aplicate şi pentru propria flotă de automobile.

Prin urmare, au urmat reconfigurări ale standardelor de maşini protocolare acceptate, şi s-au impus maşini electrice, alegându-se maşini din acelaşi segment executive, dar cu autonomie WLTP suficient de mare, încât să acopere cei 440 km distanţă între Bruxelles şi Strasbourg.

Aici trebuie să explicăm de ce distanţa asta e atât de importantă pentru oficialii UE. Parlamentul european are sediul principal la Bruxelles, dar are sesiuni plenare obligatorii pe care le ţine la Strasbourg. Prin urmare, maşinile protocolare fac mii de deplasări lunar între aceste două oraşe pentru a transporta oficialii dintr-un punct în altul, în continuarea unei navete moştenite istoric de la formarea acestor instituţii, dar criticată adesea pentru că e generatoare de costuri şi emisii.

Ei bine, Comisia Europeană a achiziţionat în ultimii ani mai multe maşini electrice, precum BMW i7 şi Mercedes EQS, autonomia cărora, pe hârtie, e simţitor mai mare decât cei 440 km pe care maşinile trebuie să le parcurgă între cele două oraşe europene. Doar că aceste maşini trebuie să ruleze pe autostrăzi, la viteze mai mari, adeseori cu acceleraţii mai intense din motive de securitate şi adeseori parte dintr-un anumit convoi. Iar asta face ca autonomia lor reală să nu mai fie de 700 km, cât se anunţă pentru unele dintre ele, ci să scadă la puţin peste 400 km sau chiar mai puţin. Iar asta înseamnă că, dacă nu se vrea rulare pe autostradă cu bateria pe roşu şi cu alerte pe bord, aceste maşini trebuie să oprească undeva pe drum să-şi încarce bateriile la o staţie.

Practica actuală arată că aceste maşini intră cam 20-30 minute la staţii, pentru a-şi adăuga suficientă energie încât să se poată deplasa în siguranţă mai departe. Iar asta îi face pe aceşti oficiali UE să stea în aşteptare la staţii, fie în maşină, fie prin cafenelele din jur, aşteptând încărcarea. Altfel spus, oficialii UE experimentează pe propria piele cum arată experienţa reală de călătorii cu maşinile electrice la distanţe mai lungi, pe autostrăzi.

Şi se pare că aceştia sunt nemulţumiţi de experienţă, frustrările şi plângerile pe interior crescând enorm în ultima perioadă, după cum menţionează cei de la Politico. Şi asta pentru că acum din flota de 128 vehicule a Comisiei Europene, 80% sunt deja electrice, prin urmare marea majoritate a oficialilor călătoresc deja cu aceste maşini.

Primele plângeri oficiale interne au parvenit în luna martie, când oficialii UE se plângeau pe timpul pe care sunt nevoiţi să-l piardă din cauza nevoii de opri la staţii. Aceştia au fost direcţionaţi la Comisarul pe Buget, Piotr Serafin, care are în sarcină organizarea logisticii flotei şi bugetarea acesteia.

Celor care au venit cu plângeri li s-a indicat că maşinile lor au autonomie WLTP mai mare, iar ca să se apropie în viaţa reală de acea autonomie şi să nu mai facă opriri, ar trebui să circule cu viteză mai mică pe autostrăzi, nu neapărat cu 130 km/h. Însă parlamentarii europeni să plâng că nici asta „nu funcţionează aşa cum ne imaginăm, că dacă începem a rula lent, ca să ne încadrăm în autonomie, ajungem să facem călătoria de 440 km în 6-7 ore”, după cum îşi citează sursele Politico.

Oficialilor UE li s-a mai recomandat să ia trenul ca alternativă, dar aceştia spun că uneori trebuie să poartă conversaţii cu informaţii sensibile la telefon în timpul deplasării, şi purtarea acestor discuţii în tren n-ar fi oportună.

Însă nici faptul că sunt nevoiţi să oprească la staţii de încărcare nu pare o soluţie foarte securizată din această perspectivă, or, aceste opriri pot avea loc în locuri nu tocmai sigure, mai ales noaptea.

Iar aici argumentele sunt de-a dreptul uimitoare — or, exact asta trebuie să facă şi proprietarii maşinilor electrice când călătoresc, să oprească în exact aceleaşi locurile „nu tocmai sigure”, după cum sunt caracterizate de oficialii UE.

Unii din parlamentarii care se plâng indică faptul că şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu călătoreşte cu o maşină electrică, încă. Dar răspunsul celor care organizează flota pe intern e că şefa Comisiei trebuie să călătorească într-o maşină blindată, conform regulamentului, şi nu există încă o maşină blindată electrică ce s-ar încadra în standarde.

De fapt, o asemenea maşină există — e BMW i7 Protection şi a fost lansată în 2023. Însă, din cauza greutăţii uriaşe, acea maşină consumă 30,0 kWh/100 km, ceea ce face ca autonomia teoretică să fie de maxim 350 km şi probabil vreo 200 km în viaţa reală pe autostrăzi. Iar asta ar însemna că într-o călătorie de 440 km maşina ar putea avea nevoie chiar de două opriri pentru încărcare.

Foto: BMW i7 Protection

E o situaţie ironică şi curioasă, deci, când cei care decid tranziţia la maşini electrice şi interzicerea celor cu combustie nu par să fie fericiţi de experienţele de viaţă pe care tot ei le-au conturat, cu autonomii relativi mici în viaţa reală, cu opriri la staţii de încărcare, cu senzaţia „nu tocmai sigură” din aceste locuri unde trebuie să stea la încărcare şi cu senzaţia că irosesc timp cât aşteaptă încărcarea maşinilor electrice la staţii.