Un inginer genial chinez, care a inovat în semiconductoare în Japonia şi Taiwan, a revenit în China pentru a participa la cel mai mare proiect al industriei din această ţară

În ultimele luni, de la conturarea crizei semiconductoarelor Nexperia, şi blocarea de către olandezi a influenţei acţionarilor chinezi asupra acestei companii din Olanda, a ieşit tot mai mult la suprafaţă efortul intens pe care-l face China acum pentru a putea produce propriile semiconductoare ultra avansate. Miza e uriaşă — pentru a produce cele mai avansate semiconductoare din lume, pentru cele mai performante cipuri, e nevoie de utilaje ultra sofisticate, pe care le fabrică o singură companie din lume, olandezii de la ASML. Dar aceste utilaje nu sunt vândute oricui poate plăti bani pe ele, livrarea lor fiind strict controlată şi necesitând aprobări prealabile. China n-a obţinut niciunul din aceste utilaje ultra avansate, nici măcar în anii de atmosferă mai prietenoasă la nivel de global. Taiwan, la TSMC, foloseşte aceste utilaje, la fel ca şi alte companii din alte regiuni, în special controlate de acţionari occidentali şi japonezi. Dar China n-a obţinut niciunul. Acum, epoca inteligenţei artificiale a făcut ca aceste semiconductoare ultra avansate să fie şi mai importante pentru avansul tehnologic al unei ţări. China s-a pomenit că nu poate cumpăra nici utilajele de producţie a acestor semiconductoare, nici produsele finite, sub formă de cipuri ultra avansate. Iar asta i-a făcut pe chinezi să se mobilizeze fără precedent într-un efort enorm de a-şi crea propria producţie de semiconductoare şi cipuri ultra avansate. Efortul necesar e colosal şi multilateral, şi din afară e văzut cu mult scepticism, estimându-se că cei din China nu vor reuşi prea curând să ajungă la scopul dorit. Dar în China acest deziderat a devenit acum cel mai mare proiect al industriei, cu mişcări tectonice pe fiecare latură componentă şi cu echipe de ingineri geniali atraşi şi implicaţi într-un „proiect Manhattan” al Chinei. Acum, un inginer genial chinez, pe nume Da Bo, care a inovat în semiconductoare în Japonia şi Taiwan, a revenit în China pentru a participa acest proiect imens de ţară, iar acest caz pune în lumină amploarea efortului pe care-l face acum China pentru a putea produce autonom semiconductoare de vârf.

În decembrie 2025, noi scriam deja despre primele sclipiri de informaţii despre acest „proiect Manhattan” al Chinei, când informaţiile indicau că inginerii din China ar fi reuşit să studieze patentele occidentale şi să producă primul lor utilaj de fabricare a semiconductorilor avansaţi, în proiect fiind aparent implicaţi şi foşti angajaţi de la ASML, dar şi componente şi piese de schimb uzate de pe utilajele ASML.

Dar acum câteva săptămâni, şeful ASML, Christophe Fouquet, a dezvăluit informaţii preţioase despre cum îşi protejează compania olandeză tehnologia pentru a nu ajunge pe mâna Chinei şi a infirmat orice posibilitate ca orice piesă de pe un utilaj ASML, oriunde s-ar afla el în lume, să poată ajunge pe mâinile chinezilor. El menţiona că toate utilajele sunt monitorizate în permanenţă şi toate piesele de schimb sunt întotdeauna preluate de echipele tehnice înapoi la ASML. Iar despre foşti angajaţi ASML care ar fi ajuns în China, Fouquet a spus că doar un număr limitat de oameni au deţinut acces la informaţiile preţioase din această tehnologie, şi ei sunt monitorizaţi de diviziile specializate ale serviciilor de inteligenţă, chiar şi dacă ajung să se concedieze. Prin urmare, el spunea că nu crede că ingineri care ar fi deţinut informaţii cheie ar fi ajuns în China. Iar cât priveşte progresul pe care l-ar putea face chinezii în utilajele de cu litografiere cu lumină ultravioletă extremă EUV, el a amintit că ASML a avut nevoie de 30 de ani să poată stăpâni tehnologia EUV, doar asta lipsind din ecuaţia sa. Când cineva porneşte de la zero, calea efortului e enorm de lungă, spunea şeful ASML, declarându-se neîngrijorat faţă de progresele chineze.

Foto: Şeful ASML, Christophe Fouquet

Dar chinezii operează adeseori uimitor de multilateral şi cu bătaie uimitor de lungă. Cazul lui Da Bo, despre care vorbim azi, e absolut elocvent. Da Bo e născut în China şi a studiat la Universitatea de Ştiinţă şi Tehnologie din China (USTC), unde şi-a făcut şi doctoratul în fizica materiei condensate, fiind văzut ca un geniu în studiul profund al semiconductoarelor şi materialelor care formează proprietăţile acestora.

Foto: Da Bo, inginerul genial chinez

După ce şi-a luat doctoratul în China, Da Bo a mers în Japonia, uimindu-i pe cei de acolo cu capacităţile sale intelectuale şi angajându-se în 2013 la Institutul Naţional de Ştiinţă a Materialelor (NIMS) din Japonia. Institutul e unul din centrele globale cele mai competente în ştiinţa materialelor şi a semiconductoarelor la nivelul cel mai profund, al materialelor necesare şi a metodelor de obţinere a lor. La început, Da Bo şi-a obţinut poziţii de cercetător junior la NIMS, însă a avansat cu o viteză uimitoare datorită geniului său şi în 2016 fusese numit deja cel mai tânăr profesor aspirant din istoria NIMS.

Folosind oportunităţile noului mediu în care a ajuns, Da Bo a adus şi contribuţiile proprii în inovaţii, atât in semiconductoare cu structură atomică „subţire”, catalogate ca 2D, cât şi metodele de conturare indirectă a semiconductoarelor. Această conturare indirectă e un element ultra important folosit la litografierea semiconductoarelor cele mai performante din prezent, de 3 nm şi cele de 2,0-1,5 nm, care sunt pregătiţi de producţie. Or, litografierea EUV foloseşte lumina extremă ultravioletă, generată prin plasmă, pentru a grava toate circuitele, toţi transistorii, pe circuitul semiconductorului, iar acum s-a ajuns la o performanţa în care e nevoie de elemente mult mai mici decât dimensiunea fizică a razei de lumină EUV, de 13,5 nm, folosită în acest proces. Iar ca să se poată crea semiconductoare de 3 nm sau mai puţin cu raze de 13,5, e nevoie de procese complexe de refracţie şi optică de înaltă precizie, combinându-se mai multe surse de raze, care dau în formă combinată precizia necesară, cu un grad mai înalt decât dimensiunea fizică a undei de lumină.

În 2017, Da Bo a primit o distincţie specială pentru cea mai fascinantă performanţă de cercetare realizată la NIMS, devenind o figură cheie în institutul japonez. Din acel moment, toate cercetările cele mai complexe fie îl implicau pe Da Bo, fie să făceau în coordonare cu el. S-a ajuns până la asta încât în 2022, Da Bo să propună şi sloganul NIMS — „Materialele schimbă lumea, iar noi creăm materialele” — care a fost acceptat imediat ca unul genial de reprezentativ.

Tot atunci, Da Bo a devenit primul o de ştiinţă originar din afara Japoniei, care a fost invitat să aplice la un grant Kurata al fundaţiei Hitachi, pentru o nouă inovaţie de a sa, în domeniul cristalelor simetrice cu efect de difracţie a electronilor. În acelaşi an, Da Bo a fost inclus într-un proiect comun al NIMS şi al companiei americane Lam Research, care produce echipamente ultrasofisticate din producţia celor mai performante semiconductoare pe plachete de siliciu. Dacă ASML produce utilajul propriu-zis, atunci La Research produce o parte din consumabilele folosite la producţia acestor plachete, la generarea de plasmă, la depozitarea straturilor pe ele, şi la curăţarea şi şlefuirea plachetelor.

Partea cea mai curioasă e că acest proiect a presupus cercetări şi elaborări destinate producţiei celor mai performante semiconductoare, de 3 nm, la compania TMSC din Taiwan. Iar TMSC e cel ai mare producător de semiconductoare din lume, şi domină şi piaţa semiconductoarelor ultra avansate, fiind şi principalul operator al utilajelor ASML. Astfel, proiectul în care a fost implicat Da Bo a presupus prezenţa lui la Lam Research în SUA şi la TMSC în China, permiţându-i să fie inclus în profunzimea deplină a tuturor proceselor de fabricare şi a utilajelor ASML, chiar dacă nu era angajat TSMC sau ASML.

E la fel de curios că în ultimii 10 ani Da Bo şi-a adunat şi o echipă de fizicieni şi ingineri originari din China la NIMS, motivând prin propriul exemplu că acei oameni sunt talentaţi şi ar putea să aducă şi ei o contribuţie enormă. Tot aceste proces lent i-a permis de facto lui Da Bo să-şi pregătească o echipă chinezească direct în inima Japoniei în tehnologia pe care China şi-o doreşte cel mai mult.

Iar acum, Da Bo a revenit în China, şi şi-a luat toată echipa de ingineri chinezi pe care o adunase în Japonia. Deci, inginerul genial chinez, care a fost implicat în cele mai profunde elaborări din domeniul semiconductoarelor în Japonia, SUA şi Taiwan, a revenit acum în China, luându-şi toată echipa, iar într-un interviu recent dat în China el a declarat că scopul lui acum e să poată aduce la nivel mondial capacităţile Chinei de a avea un întreg ecosistem pentru producţia de semiconductoare ultra avansate. Da Bo a fost angajat din nou la universitatea pe care a absolvit-o, dar şi la o companie numită Hefei Guojing Instrument Technology, care acţionează ca un hub de inovaţie în semiconductoare, cu finanţări ultra generoase.

Da Bo şi-a şters de pe site-ul său propriu de prezentare toate menţiunile despre premiile anterioare obţinute în Japonia şi cariera de acolo, ceea ce dă şi la mai multe argumente să privi tot acest parcurs al său din ultimii 13 ani ca un plan elaborat, cu bătaie lungă, de a absorbi secretele tehnologice din ţările cele mai avansate în acest domeniu şi a-şi pregăti şi o echipă, cu scopul de a revenit apoi în China şi a participa intens la acest proiect al Chinei de a avea industrie de semiconductoare avansate.

Iar China nu mizează doar pe Da Bo şi compania sau universitatea unde a fost integrat el. Abordarea chinezească de acum e cea de formare a unui tablou complet, cu un întreg ecosistem, în care, pe de o parte, se încercă avansarea spre utilajele de litografiere EUV pentru producţia semiconductoarelor, iar pe de altă parte se explorează toate căile ocolitoare de a produce altfel de semiconductoare, pe căi neordinare de alternativă, pentru a obţine aceeaşi performante.

Centrul acestui ecosistem pe care China îl formează acum e Huawei, iar marea coordonatoare la nivel naţional e He Tingbo, supranumită „regina cipurilor”. Ea coordonează întreaga strategie de elaborare a ecosistemului şi dirijează elaborările părţilor componente ale acestui sistem şi finanţările echipelor. Iar din 2019 încoace, de când a fost vizat de sancţiuni şi nu a mai putut cumpăra cipuri avansate, Huawei a devenit un centru de proiectare a lor.

Foto: He Tingbo, de la Huawei

Din eforturile de creare a ecosistemului face parte şi SMIC, compania cea mai mare de producţie de semiconductoare a Chinei, un soi de TSMC al Chinei. Cei de la SMIC nu au utilaje cu litografiere EUV, dar au putut produce semiconductoare de până la 7 nm fără EUV, deşi într-o asemenea nişă producţia lor e foarte scumpă în costuri şi limitată în cantităţi, în lipsa utilajelor EUV. Totuşi, SMIC va avea rolul principal de a stăpâni şi viitoarele utilaje pe care şi le doreşte China.

China a implicat şi cea de-a doua companie ca mărime în acest domeniu, Hua Hong. Aceştia produc în serie mare semiconductoare de 40 şi 28 nm, dar pregătesc şi de 7 nm. China avea nevoie, însă, de doi producători de semiconductoare implicaţi, pentru a-şi asigura stabilitatea viitorului ecosistem.

O altă parte din formarea acestui ecosistem e compania SiCarrier, care lucrează la conceperea de echipamente pentru producţia de semiconductoare ultra avansate, inclusiv subsisteme pentru litografiere. Efectiv, SiCarrier ar urma să devină o paralelă a lui ASML, începând cu utilaje mai simple şi ajungând eventual la utilajele ultra sofisticate EUV.

Încă o parte din viziunea de ecosistem a Chinei e compania AMEC, care are o specializare foarte similară celor de la Lam Research sau Tokyo Electron, producând consumabile de înaltă valoare şi precizie pentru producţia de semiconductoare ultra avansate. Şi AMEC are deja progrese importante în acest domeniu.

O altă parte esenţială e compania chinezească Naura, care are rolul de a pune la punct producţia de materiale folosite la producţia semiconductoarelor, după modelul cum o face compania occidentală Applied Materials. Ea ar asigura că industria chineză ar avea toată verticala necesară, de la materie primă şi procesare, până la producţie de utilaje, consumabile, şi producţie propriu-zisă de semiconductoare. Din ecosistem mai fac parte câteva companii cu rolul mai mici şi mai auxiliare, dar necesare, precum YMTC, CXMT sau Biren Technology, dar imaginea de ansamblu e absolut clară — China nu mai ţinteşte să poată obţine acces la cipurile ultra sofisticate produse de Nvidia sau alţi producători, şi nici măcar nu mai ţinteşte să poată obţine acces la utilajele EUV produse de ASML. Ea-şi construieşte întreg lanţul industrial, întreg know how-ul, şi întregul capital uman care să poată genera progresul în această industrie.

Iar un posibil salt imens de progres a fost anunţat chiar ieri de Huawei, care a anunţat că semiconductoarele elaborare de cercetătorii săi au ajuns la 1,4 nm şi vor putea fi puse în producţie către anul 2031. E un anunţ de importanţă imensă, or, cele mai avansate semiconductoare acum sunt de 2 nm, iar TSMC planifică să introducă cele de 1,4 nm abia în 2028. Şi Huawei a anunţat că are o cale diferită de progres, prin care dimensionarea tot mai mică a transistorilor nu mai are sens, întrucât a ajuns deja la doar câţiva atomi, dar, în schimb, chinezii au mers pe calea scurtării căilor dintre transistori, pentru a-i face să aibă căi de comunicare mai scurte şi mai rapide. Practic, s-a mers nu doar pe o micşorare a transistorilor, ci şi pe o eficientizare a întregii reţele din interiorul unui cip, sporindu-se enorm performanţa şi excluzându-se latenţa. Deci, ceea ce vedem acum la Huawei e exact acea parte de atingere a performanţelor fără litografiere EUV, iar Huawei a reuşit în ultimii ani să creeze semiconductoare şi cipuri impresionante, deci noua declaraţie e tratată cât se poate de serios.

Prin urmare, ceea ce se întâmplă acum în China e un mare efort coordonat de ţară, al întregii industrii, pentru a atinge producţia de semiconductoare ultra performante, a utilajelor pentru ele şi a materiilor necesare. De formare efectivă a întregului ecosistem, autonom pe intern. Toate astea au loc cu eforturi imense şi cazul inginerului Da Bo ne face să conştientizăm că toate aceste eforturi, care se văd acum, au început încă acum mai bine de un deceniu, cu viziune lungă şi planuri de lungă durată, doar că-n ultimul timp presiunea de a accelera elaborările e mai mare. Şi se pare că nu va mai dura mult până când China va putea să-şi producă semiconductoare cel puţin la fel de performante ca şi occidentul. Nu mai e o întrebare de „dacă”, şi de „când”. Iar acel moment nu pare a fi foarte departe.