Un român din Norvegia se plânge pe experienţa de cumpărare a unui BMW la mâna a doua, care l-a adus la un impas financiar

Achiziţia unei maşini, fie ea şi la mâna a doua, ar trebui să fie o experienţă plăcută într-o ţară civilizată, când tranzacţia ar trebui să fie clară şi fără bătăi de cap, iar maşina achiziţionată ar trebui să aducă satisfacţia unei schimbări spre bine. Totuşi, românul Alexandru Duta din Norvegia se plânge pe o experienţă devastatoare de cumpărare a unui BMW la mâna a doua în ţara nordică, care l-a adus într-un impas financiar, scrie publicaţia norvegiană TV2.no.

Alexandru are 31 de ani şi deţinea un VW Tiguan, pentru care avea un împrumut la bancă, plătindu-şi ratele cu regularitate. Maşina fusese cumpărată la mâna a doua şi Alexandru s-a gândit că ar fi bine să o vândă la o cifră de parcurs care să nu ajungă la valori prea mari, pentru a mai putea lua un preţ bun pe ea.

A găsit un anunţ de vânzare a unui BMW 520d xDrive, iar anunţul menţiona că maşina a avut parte de mentenanţă foarte bună. Pe lângă asta, dealerul menţiona că echiparea e una incredibil de generoasă, menţionându-se plafonul panoramic şi sistemul audio harman/kardon, recunoscut pentru calitatea sunetului său în modelele BMW.

Alexandru a mers la dealerul care vindea BMW-ul, Cars Invest AS, a văzut maşina şi a agreat cu ei că-şi va da Tiguanul la trade-in, primind BMW-ul în schimb. Conform înţelegerii, românul trebuia să plătească 270.000 coroane pentru BMW (echivalentul a circa 25.000 euro), iar dealerul urma să-i plătească 200.000 coroane pentru VW (echivalentul a circa 18.500 euro). Cele 200.000 coroane urmau a fi plătite de dealer direct băncii unde Alexandru avea împrumutul contractat pentru VW. În acelaşi timp, dealerul a facilitat obţinerea unui alt împrumut pentru BMW.

Alexandru a semnat actele, a lăsat Tiguanul la dealer şi a plecat cu BMW-ul acasă. Dar la câteva zile distanţă, a descoperit că dealerul nu a virat banii la bancă, pentru a acoperi împrumutul existent pe Tiguan.

La început, a crezut că e doar o mică formalitate, că mai durează câteva zile. Dar în scurt timp după asta, el a înţeles că nu există niciun progres şi s-a pomenit cu două împrumuturi active, pentru care trebuia să achite rate lunare. Alexandru spune că în acel moment a intrat în panică, întrucât cele două rate îi depăşesc posibilităţile financiare. „Am devenit enorm de stresat. Până acum, aveau un sistem propriu de disciplină financiară şi îmi achitam ratele cu regularitate, fără vreo întârziere, dar acum suma plăţilor la maşini, împreună cu ale facturi lunare, îmi depăşesc posibilităţile şi facturile neplătite se adună. Nu pot dormi nopţile din această cauză. Nu-mi pot găsi liniştea”, spune românul.

El mai spune că a contactat şi poliţia, dar cei de acolo i-au recomandat să-şi angajeze un avocat pentru a-şi rezolva problema. Românul l-a angajat pe Thomas Oftedahl, un avocat care a trimis imediat o pretenţie prealabilă dealerului. Cei de la Car Invest i-au răspuns că vor plăti suma aferentă împrumutului pe VW, dar au cerut ca maşina să fie întâi înmatriculată pe numele dealerului, după care să aibă loc plata. Avocatul spune că cererea e absurdă şi ilegală, întrucât contravine legii ce reglementează vânzările, care presupune că întâi trebuie făcută plata pentru produsul achiziţionat, după care produsul devine proprietate a cumpărătorului.

Foto: Avocatul Thomas Oftedahl, care îl reprezintă pe Alexandru Duta

Avocatul spune că dacă ar urma solicitările dealerului, românul se poate pomeni şi fără VW, şi fără banii pe el. Avocatul i-a cerut dealerului să plătească banii pe VW direct într-un cont al lui Alexandru, pentru ca el să-şi achite anticipat împrumutul. Dealerul a refuzat, însă.

Presa norvegiană i-a cerut explicaţii dealerului, iar şeful de acolo, Steffan Klemetsen, a declarat că nu înţelege de ce metoda sa pare riscantă, că el cumpără 500 maşini anual astfel în trade-in, iar explicaţia ar fi că dealerul foloseşte o linie de credit pentru asta.

Avocatul i-a cerut dealerului şi o copie a contractului, pe care românul aşa şi nu a primit-o. Klemetsen a promis avocatului că va trimite copia, dar după 14 zile nici asta nu s-a întâmplat. Între timp, avocatul i-a recomandat românului să facă o verificare documentată la BMW-ul achiziţionat.

Aici au venit noi şocuri. Tot sistemul de eşapament al maşinii e sudat într-o manieră de amatori, iar sistemul de injecţie cu AdBlue a fost deconectat, ceea ce e ilegal în Norvegia. S-a descoperit că maşina a trecut anterior şi prin chip tuning.

Două braţe la suspensie trebuie înlocuite de urgenţă. Iar plafonul panoramic are o scurgere de apă în habitaclu. Acea apă se scurge spre zona airbag-ului de tip cortină de pe partea şoferului.

Iar sistemul audio harman/kardon s-a dovedit a fi fals. Doar triunghiurile din plastic de lângă montanţi au fost înlocuite cu cele cu emblema producătorului de sisteme audio, fără a avea şi difuzoarele propriu-zise. Service-ul care a inspectat maşina a estimat că înlăturarea defectelor ar costa 193.000 coroane, echivalentul a 17.900 euro.

Avocatul i-a prezentat dealerului expertiza tehnică a maşinii cerând anularea tranzacţiei. Dealerul a menţionat că problema cu sistemul de evacuare a fost menţionată negru pe alb în contract. Însă când a prezentat contractul, nu era nimic menţionat în el. Şeful dealerului a spus atunci că menţiunea era în corespondenţa dintre manager şi Alexandru. Acelaşi şef al dealerului s-a propus apoi să remedieze problemele la BMW, dar avocatul a fost de neclintit şi a cerut anularea tranzacţiei, fără alternative.

Între timp, românul a luat Tiguanul înapoi acasă şi spune că a împrumutat bani de la prieteni petru a putea plăti ratele la ambele maşini şi a nu aduna datorii la bănci. Cu două maşini în curte, el simte că a ajuns într-un impas financiar enorm fără vina lui.

Abia după apariţia articolelor din presa norvegiană, dealerul a acceptat anularea tranzacţiei, rambursarea banilor pe BMW, plata unei compensaţii adiţionale şi a costurilor de reprezentare legală. Prin urmare, Alexandru are acum speranţa că situaţia sa va avea o finalitate pozitivă foarte curând, şi a vrut ca exemplul său să-i protejeze pe alţi cumpărători de asemenea situaţii.