(VIDEO) Finlandezii de la Donut Lab au atins o degradare de 13% în doar 3 luni la bateria lor cu stare solidă, deşi anterior promiteau 100.000 cicluri durată de viaţă

Mulţi dintre noi s-ar putea să-şi amintească istoria primei baterii cu stare solidă, gata de producţia de serie, anunţată la începutul acestui an de către finlandezii de la Donut Lab. Parametrii anunţaţi pentru noua baterie erau excepţionali şi au bulversat toată industria producătoare de baterii prin pretinderea că această tehnologie e deja pregătită de scalare şi producţie de serie mare, nu doar o elaborare frumoasă de laborator. Pentru noua baterie cu stare solidă de la Donut Lab finlandezii anunţau că ea poate opera absolut sigur şi funcţional la temperaturi cuprinde între -30°C şi +100°C, că poate fi încărcată de la 0% la 90% în 5 minute, că ea are o densitate energetică de 400 Wh/kg şi că ea poate rezista 100.000 cicluri, ceea ce conform standardelor industriei de a considera un raport de 500 km pentru un ciclu de încărcare, ar fi 5.000.000 km durată de viaţă a bateriei. Şi toţi aceşti parametri erau promişi pe o singură baterie minune. Doar că acum a venit o mare dezamăgire de la Donut Lab, în timp ce ei îşi prezentau rezultatele unui nou test de laborator. Scopul rezultatelor a fost să se demonstreze că bateria nu-şi schimbă volumul, doar că celula folosită pentru testare avea 13% degradare, fapt menţionat chiar de finlandezi.

E poate cea mai mare dezamăgire din toată seria de teste şi comunicări pe care le fac finlandezii de mai bine de trei luni încoace şi care, pe măsură ce se întind tot mai mult în timp, îi irită tot mai mult până şi cei care le mai dădeau un credit de încredere. E o comunicare cu ţârâita, întinsă la maxim, care tot ocoleşte anunţarea lucrurilor esenţiale, care contează cu adevărat. Iar acest comportament evaziv dă tot mai multe semne că marile promisiuni n-ar fi susţinute de ceea ce poate cu adevărat noua baterie şi că promisiunile pentru ea au fost exagerate.

Amintim că încă la mijloc de ianuarie, la scurt timp după ce bateria a fost anunţată, managerul de investiţii al CATL, Ulderico Ulissi, a fost extrem de dur în criticile sale, declarând că „în mod clar această baterie e un fals şi nu înţeleg de ce mai discutăm despre ea. E suficient să priveşti un pic mai adânc şi descoperi şi o reţea de companii, care au acelaşi fondator acolo”. Managerul CATL se referea şi la compania Verge Motorcycles, care ar fi prima care adoptă noua baterie cu stare solidă pe un model de-al lor, iar compania e deţinută de aceeaşi acţiona şi administrată de fratele şefului Donut Lab.

Dar noua baterie a fost contestată până şi de conaţionalii celor de la Donut Lab — mai exact de cercetătorii de la universitatea Aalto din Espoo, Finlanda, una din cele mai reputate instituţii din această ţară, cu specializare profundă în ştiinţe tehnice, inginerie, chimie şi fizică. În mod special, profesoara universitară de chimie a bateriilor, Tanja Kallio, a fost cea care a enunţat analizele sceptice, care desfiinţează faptul că parametrii pretinşi ai noii baterii ar putea fi posibili în viaţa reală. „Noua baterie e neverosimilă, pentru că dacă ar exista cu adevărat, ar însemna că a reuşit să spagă toate legile fizicii şi chimiei pe care le cunosc şi care sunt aplicabile în acest domeniu.”, spune cercetătoarea finlandeză.

Foto: Profesoara universitară de chimie a bateriilor, Tanja Kallio

Apoi, în februarie, cei de la Donut Lab au răspuns criticilor, menţionând că bateria lor e reală, şi promiţând dovezi independente. Ei au făcut chiar aluzii la oamenii de ştiinţă care-i contestă că e firesc că aceştia sunt sceptici, pentru că o asemenea baterie ar însemna că ei au muncit degeaba, consumând finanţări uriaşe.

La sfârşit de februarie, a venit primul test făcut de institutul VTT din Helsinki, Finlanda, în care institutul menţiona bateria ca una „ce pretinde a fi cu stare solidă”, indicând că n-a verificat compoziţia. Testul a presupus încărcări la puteri de 5C şi11C, cu şi fără plăci de aluminiu alături de celulă pentru a disipa căldura. Timpii de încărcare au fost ceva mai lenţi decât se promiteau, dar totul era justificat prin testarea scenariilor extreme. Dar una din sesiunile de încărcare a ajuns la 90 grade şi a fost întreruptă din motive de siguranţă, născând îndoieli.

În al doilea test, bateria a fost lăsată să ajungă până la cei 100°C promişi ca temperatură de operare şi celula a eşuat, pierzându-şi vacuumul. Faptul că ea încă a rămas operaţională era admirabil din punct de vedere a siguranţei, dar bateria era compromisă, negând astfel promisiunea că 100°C reprezintă o temperatură normală de operare.

Al treilea test demonstra că bateria nu e un condensator, cum spuneau scepticii, iar al patrulea arăta încărcarea unei motociclete Verge TS Pro în lumea reală, la o staţie publică, care era simţitor mai lentă decât cele 5 minute promise. De fapt, o încărcare de la 10% la 80% a durat 12 minute şi 3 secunde. E admirabil pentru o motocicletă, dar e departe de ce a fost promis. Iar al 5-lea test ne arăta că bateria care şi-a pierdut vacuum şi a fost compromisă a trecut cu bine prin alte 55 cicluri de încărcare şi descărcare, la viteză mică, degradând masiv după primele 5 dar rămânând sigură.

Au mai urmat alte comunicări care nu au mai meritat neapărat atenţia, cu excepţia celei confuze din 1 aprilie în care şeful Donut Lab recunoştea că bateria n-a fost testată 100.000 cicluri, pentru a confirma de facto ceea ce se pretinde. Au fost doar nişte observaţii şi calcule extrapolate, spunea ei, şi se justifica prin faptul că timpul necesar pentru a testa 100.000 cicluri ar fi uriaş de mare. Ei bine, iată că acum, în ultimul test al Donut Lab trebuia să demonstreze încă o dată că celula de baterie nu-şi schimbă volumul, ca alte celule cu stare solidă, doar că Donut Lab menţionează că a folosit intenţionat o baterie „chinuită în teste intense de până acum”, care are deja 13% degradare.

Cum e posibil ca în doar 3 luni, de când derulează aceste teste, o baterie care promitea să reziste 100.000 cicluri chiar şi atunci când ar fi încărcată la putere maximă 11C, chiar şi atunci când ar opera la temperaturi cuprinse între -30°C şi +100°C, să ajungă la o degradare de 13%?

Dacă luăm drept bază 90 de zile de teste, care în realitate au fost mai puţine oricum, putem face o estimare a câte cicluri de încărcare şi descărcare ar fi reuşit să se facă în mod realist la cea mai mare putere de încărcare de 11C. La o asemenea putere, putem estima 6 minute pentru încărcare, 6 minute pentru descărcare şi măcar 1,5 minute de pauză între ele, deci 15 minute pentru un ciclu complet. În mod clar finlandezii n-au făcut teste atât de intense, dar noi facem un calcul teoretic maxim. În timp de o oră, s-ar fi putut face 4 teste, şi chiar dacă prezumăm că laboratorul ar fi fost contractat să facă teste în două ture, timp de 16 ore, maximul posibil ar fi de 64 de cicluri într-o zi. La maxim 90 de zile, care au trecut de atunci, bateria nu ar fi putut trece prin mai mult de 5.760 de cicluri. În mod realist, noi credem că ea n-a trecut nici măcar prin 500-700 cicluri. Dar chiar şi la un apogeu absolut calculat teoretic, ea ar trebui să consume maxim 5,7% din durata ei de viaţă. Iar durata de viaţă a bateriilor e limitată de obicei de momentul în care ele ajung la o degradare de 30% şi o stare de sănătate de 70%. Respectiv, 5,7% din 30% ar însemna o degradare de maxim 1,73% după cele 5.760 de cicluri de încărcare, dacă această baterie ar respecta promisiunile.

Dar ea a degradat 13%, ceea ce înseamnă că şi-a atins aproape jumătate din durata de viaţă. Şi în practică de obicei jumătatea a doua curbei de degradare evoluează mai rapid, deci efectiv bateria are deja peste jumătate de viaţă consumată după 3 luni de teste. Iar asta spulberă încă una din cele mai importante promisiuni, a duratei de viaţă. Astfel, noua baterie a demonstrat că nu-şi respectă promisiunile nici la viteza de încărcare, nici la temperatura de operare, şi acum demonstrează în mod clar că n-are nicio şansă să respecte durata de viaţă de 100.000 cicluri pe care o anunţa la lansare.

Ce putem concluziona cu certitudine din toate astea? Că ceea ce s-a anunţat despre această baterie e cel puţin o exagerare iresponsabilă şi grosolană. Iar când operezi într-o asemenea industrie, să faci asemenea promisiuni majore fără a le putea susţine e adeseori echivalent cu escrocheria. Desigur, cu toţii ne-am dori ca aceşti ingineri finlandezi să vină măcar în ceasul al 12-lea cu nişte explicaţii clare şi complete despre bateria lor, despre compoziţie şi construcţia ei, cu nişte teste complete şi transparente, nu publicate cu ţârâita. Deocamdată, însă, aceştia par doar să tragă de timp şi să aburească publicul cu teste care ocolesc esenţialul şi care fac doar să spulbere promisiunile iniţiale.

Vezi mai jos video-ul cu ultimul experiment, în care e anunţată degradarea bateriei.