(VIDEO) Un german călătoreşte cu un BMW Seria 5 E34 prin Africa, iar maşina rezistă surprinzător de bine

Acum vreo 10 ani, am fi spus că lumea e mai deschisă ca oricând şi poate fi explorată cu mai multe oportunităţi, dar între timp numărul regiunilor tensionate, care ar trebui ocolite, s-a mărit. Totuşi, pe unii aventurieri acest pericol nu-i opreşte, iar un german, pe nume Emanuel, şi-a lăsat jobul de la 9 la 5 acum mai bine de un an şi a pornit iniţial într-o călătorie spre Asia centrală. Doar că după ce a ajuns la destinaţie, a înţeles că nu vrea să revină în Germania şi şi-a ales o nouă destinaţie, spre Africa, lungind efectiv distanţa drumeţiei sale până la 50.000 km. Partea cea mai curioasă e că germanul face această călătorie cu un BMW Seria 5 E34 fabricat acum 38 de ani, în 1988, iar maşina rezistă surprinzător de bine.

Germanul spune că se simte atras de aventură şi explorarea lumii, dar nu agreează deloc abordarea unor călători care-şi cumpără vehicule ultra sofisticate şi capabile de expediţie, cheltuind multe zeci de mii de euro, iar uneori sute de mii de euro pentru casele de expediţii montate pe camioane. Filosofia lui e că lumea poate fi explorată cu maşini absolut uzuale şi simple, iar dacă vrei să o explorezi, porneşti cu ce ai. Pentru că altfel, îţi consumi enorm de mult timp şi resurse pregătind vehiculul perfect, iar uneori nu mai ajungi să porneşti sau reduci din ambiţia călătoriilor.

El a ales să călătorească cu acest BMW nu pentru că ar fi cel mai bun model de expediţie, ci pentru că e maşina pe care o avea din 2018 şi-i ştia starea tehnică bună, având încredere în ea. I-a montat doar nişte arcuri ce i-au permis mărirea uşoară a gărzii la sol, un scut metalic la baia de ulei, un cort de plafon şi i-a făcut o mentenanţă generală înainte de pornire.

Până acum, inclusiv în segmentul din Asia, maşina a avut un radiator spart la 4.200 metri altitudine în Tadjikitan şi un rulment defect în Siberia. Acum e în Africa, a trecut deja de linia ecuatorului şi maşina n-a întâmpinat alte defecte serioase! Rezistă excelent, deci. Apropo, BMW-ul e în versiune 525i, aparent, cu un motor de 6 cilindri în linie, de 2,5 litri sub capotă, fiind vorba aparent despre motor M20, de 170 CP. Motorul nu e foarte puternic, dar e mai simplu mecanic şi tolerează mai bine variaţiile de calitate a combustibilului.

Totuşi, germanul a rămas împotmolit cu maşina în Sahara timp de 20 de ore, aproape de frontiera cu Algeria, şi a fost salvat de o Toyota Hilux care trecea întâmplător pe alături. Deci, pe alocuri vehiculele mai capabile tot sunt justificate într-o asemenea călătorie.

Înaintarea prin Camerun a părut la un moment dat cea mai istovitoare, din cauza drumurilor acoperite doar cu pământ, a umidităţii ridicate şi a junglei din jur.

Dar a întâlnit şi alţi aventurieri pe drum, cu care s-a asociat şi a urcat pe muntele Cameroon, de unde a descoperit privelişti cu totul diferite şi şi-a luat o pauză.

Însă când a ajuns după asta în oraşul Douala, a rămas oripilat de cantităţile de gunoi de pe străzi, care se alterează în căldurile de 35 grade şi oamenii trăiesc într-un miros insuportabil. Traficul e haotic şi accidentele de pasc la orice colţ, aşa că germanul a ajuns la limita unei crize de nervi şi rezistenţă în acest anturaj.

A avut şi un conflict cu poliţia în această ţară, care l-a oprit şi i-a cerut documente inexistente, precum inspecţia tehnică locală de Camerun, imposibilă pentru maşinile înmatriculate în alte ţări. Poliţistul a plecat cu documentele maşinii, apoi colegul său a încercat să-i distrugă camera de filmat. Din fericire, colegii spontani francezi de expediţie au intervenit menţionându-le poliţiştilor că Emanuel are în istoria lui un caz în care poliţiştii corupţi din Nigeria au fost sancţionaţi, după care aceştia s-au domolit, le-au întors documentele şi l-au lăsat să plece.

Drumul N17 din Camerun, cu statut de drum naţional, s-a dovedit a fi de fapt un drum acoperit cu pământ, ca o pistă forestieră. Au urmat 170 km de noroi, bălţi adânci şi pădure tropicală, în care BMW-ul E34 a fost pus la încercare maximă. Din fericire, Toyota 4Runner a colegilor francezi a fost cea care mergea în faţă şi germanul putea vedea astfel adâncimea gropilor. A redus şi presiunea din anvelope, pentru a proteja maşina de vibraţiile interminabile. Dar maşina a rezistat cu brio!

A trecut apoi în Republica Congo şi a trebuit să aibă grijă să-şi alimenteze maşina înainte de hotar, întrucât i s-a spus că următoarea benzinărie e la 350 km după hotar. Şi asta pentru că urma traversarea pădurii imense din bazinul Congo. Tot în această ţară a văzut gorile şi cimpanzei în număr imens şi a traversat ecuatorul.

Bineînţeles, aici Emanuel a devenit uşor emoţional, or, ajunsese deja la ecuator cu BMW-ul său E34 din 1988, iar maşina rezista cu excelenţă.

A intrat apoi şi în capitata Brazzaville, pentru a experimenta şi civilizaţia locală. De pe malul râului, vedea şi oraşul Kinshasa, capitala Republicii Democrate Congo, o ţară mult mai periculoasă. Paradoxal, dar nu există pod între cele două capitale aflate la 26 km depărtare, dar există curse aeriene între aeroporturile lor.

Dar în ultimul episod al călătoriei, germanul a ajuns şi în zone mult mai nesigure din Africa, trebuit să treacă prin Angola şi Republica Democrată Congo. Iar traseul prevedea din deocamdată că trebuie să pornească din capitala Republicii Congo, să meargă spre vest la Port Noire, după care să traverseze Angola în zona enclavei sale nordice, după care să traverseze o mică secţiune din Republica Democrată Congo, pentru a ajunge în Angola propriu-zisă.

Încă în prima parte a traseului, de după capitală, germanul a fost oprit de poliţişti care-i cereau „dosarul” maşinii, iar francezilor din spate le cereau din nou inspecţia tehnică inexistentă. Germanul le-a spus acestora că nu le dă actele, dar le permite să se uite la ele şi să le fotografieze şi i-a apostrofat de ce îi cer colegului său acte inexistente, imposibile pentru maşinile înmatriculate în alte state. Poliţiştii au sesizat că au de-a face cu cineva mai informat şi şi-au temperat cererile, lăsându-i să plece.

Intrarea în RDC a fost neaşteptat de simplă şi lipsită de probleme, iar drumurlei au devenit imediat dificile, acoperite cu sol nisipos roşiatic.

Drumurile de mai departe au fost un amestec de asfalt impecabil şi lipsa totală a lui, cu nisip but, dar oamenii s-au dovedit a fi amabili. Prin urmare, călătoria continuă cu bine, cu ţări uriaşe în suprafaţă în faţă — Angola, Namibia şi Africa de Sud. Iar BMW-ul din 1988 rezistă excelent în continuare.

Vezi totul în video-ul de mai jos, cel mai recent din călătoria acestui BMW.