Construcţia structurală pentru Sagrada de Familia a fost finalizată graţie macaralelor moderne, după 144 de ani de lucrări

Spania are un proiect de construcţie enorm de complex şi de mare în anvergura sa — renumita Sagrada de Familia, concepută de cunoscutul arhitect Antoni Gaudi. Edificiul trebuia să aibă 18 tururi în viziunea sa, o dimensiune uriaşă şi o formă excepţional de complexă, cu multiple detalii minuţioase. O parte din planurile iniţiale detaliate s-au pierdut în timp, iar astfel construcţia a tot durat, părând imposibil de terminat. Şi asta pentru că-n secolul XXI nu prea mai există zeci de constructori capabil să stea o viaţă, muncind la micile detalii manuale ale unei asemenea construcţii. Iar ceea ce înainte era firesc să dureze 100-200 ani în construcţie nu mai întâmpină răbdarea necesară în prezent. În schimb, în secolul XXI există macarale imense, excepţional de capabile, care au făcut ca-n ultimii ani să se facă mai mult decât în decenii anterioare la rând. Iar acum construcţia structurală a edificiului e gata, fiind inaugurată oficial în Spania.

Din nou, soluţia tehnică pentru a face finalizarea posibilă, au fost macaralele europene de la Liebherr, fiind alese două modele, compacte în amprenta lor terestră, dar foarte înalte şi capabile să opereze cu greutăţi mari la o rază mare de acţiune.

Marea dificultate era că macaralele trebuiau să opereze într-o aglomeraţie urbană, fiind instalate pe un şantier mic în suprafaţă, în timp ce munca or presupunea ridicarea de greutăţi mari printre turnurile deja existente ale construcţiei, cu precizie enormă.

Noi scriam în iunie 2024 că aceste două macarale Liebherr au fost instalate pe şantier. Era vorba în primul rând de o macara 710 HC-L 32-64 Litronic, iar la Liebherr denumirea de Litronic înseamnă propulsie hidrostatică, printr-un sistem hidraulic imens. Macaraua trebuia să poată ridica 64 tone, dar totodată să aibă o rază de lucru de 55 metri. Din cauza amprentei la sol minime, inginerii Liebherr au proiectat atunci o platformă specială de balast.

Cea de-a doua macara era Liebherr 125 HC-L, care avea în sarcină elementele mai puţin înalte de alături.

Însă macaraua Liebherr 710 HC-L 32-64 Litronic e cea care a făcut cele mai importante lucrări, preluând şantierul când înălţimea maximă a construcţiei atingea 136 metri. În decembrie 2024, graţie macaralei, construcţia ajunsese la 142,5 metri, iar în februarie 2026, după montarea ultimelor elemente centrale, din vârful turnului principal, edificiul a ating 172,5 metri înălţime.

Deci, în doar 2 ani, Sagrada de Familia a crescut cu 36 metri în înălţime, şi a progresat cu paşi enorm de rapizi.

Iar asta se datorează şi macaralelor, şi proiectărilor 3D digitale, şi metodelor mai moderne de a produce unele elemente la sol, modular, pentru a le integra sus, pe construcţie. Dacă Gaudi ar asista azi pe acest şantier, ar recunoaşte intenţiile sale prin rezultatul obţinut, dar cu siguranţă n-ar recunoaşte aproape nimic din metodele folosite.

Între timp, au fost finalizate structural şi toate cele 18 turnuri prevăzute iniţial. Foarte multe din ele nu fuseseră construite. Mai exact, 6 turnuri nu erau complete şi au fost finalizate în ultimii 5 ani, 5 dintre ele fiind finalizare din 2023 încoace. Deci, o evoluţie fulgerătoare faţă de cei 144 de durată a acestui şantier.

Chiar dacă acum construcţia a fost inaugurată oficial, mai există o faţadă, numită a Gloriei, care trebuie finalizată şi care e înţesată de mici detalii. Structura ei există, dar nu şi detaliile migăloase. Tot acolo sunt preconizate şi scări imense, care, pentru a fi construite, necesită demolări ale câtorva edificii din jur. Toate aceste lucrări sunt mai puţin complexe, chiar dacă sunt migăloase, şi vor dura până în 2034-2035. Însă cea mai dificilă parte a fost finalizată cu succes, iar silueta edificiului a luat deja o formă completă.

Cei de la Liebherr sugerează că doar macaralele europene produse de ei au fost capabile să asigure o precizie atât de mare a muncii, la înălţimi unde vântul e puternic şi unde, din cauza construcţiilor din jur, nu există marjă de eroare.

Asemenea inginerie de scară mare şi precizie milimetrică îi face pe cei de la Liebherr să poată creşte în continuare, chiar dacă au inginerie păstrată sută la sută în Europa şi fabrici păstrate în cele mai scumpe ţări din lume pentru operare, pentru Elveţia şi Germania. Fiind o companie încă de familie, pentru cei de la Liebherr e mai important să păstreze producţia şi ingineria în Europa, dar şi acest know-how preţios, în loc să alerge după relocarea producţiei în cele mai ieftine zone ale globului.