O femeie de afaceri septuagenară din Finlanda a comis 68 de escrocherii cu maşini de lux, lăsând zeci de proprietari fără maşini şi fără bani

Există dealeri auto care au o atitudine superficială şi nu inspiră încredere din prima clipa, dar există şi din cei care au fie o istorie lungă în spate, cu o bună reputaţie, fie o atitudine ce denotă seriozitate şi standarde de calitate. Iar atunci când proprietarul unui dealer, care interacţionează direct cu clienţii, are şi o vârstă onorabilă, inevitabil şi acea vârstă insuflă o anumită înţelepciune şi experienţă de viaţă, iar clienţii au astfel o mai mare predilecţie de a avea încredere. Totuşi, un caz din Finlanda a demonstrat că până şi aceste aparenţe înrădăcinate pot fi iluzorii. O femeie de afaceri septuagenară din Finlanda a comis 68 de escrocherii cu maşini de lux, lăsând zeci de proprietari fără maşini şi fără bani, iar aceste fapte sunt confirmate acum printr-o sentinţă a instanţei din Pirkanmaa, emisă cu recunoaşterea faptelor de către cea care era inculpată şi e acum condamnată, scrie publicaţia finlandeză Ilta-Sanomat.

Imagini simbol

Femeia de afaceri avea deja peste 70 de ani în momentul când escrocheriile au luat start, în anul 2018. Ea fondase compania Laatuauto Tampere Oy, care se prezenta ca un dealer de maşini exclusiviste şi clasice, funcţionând după formula de vânzări prin comision — adică prelua pentru vânzare maşini de la proprietarii acestora, le păstra în showroom-ul său, iar când le vindea percepea un comision din acea tranzacţie, pe care-l reţinea din banii primiţi de la cumpărător, transferând diferenţa către vânzător.

Dealerul mai putea şi căuta modelul dorit de un cumpărător, inclusiv în alte ţări europene, pentru a-l importa şi vinde cumpărătorului care-şi dorea ceva specific, ce nu exista în oferta curentă.

Toate cele 68 de escrocherii, documentate şi demonstrate acum de decizia instanţei, au avut loc între iuie 2018 şi august 2022. Unele din ele au fost calificate drept escrocherii simple, altele în formă agravată, iar pe lângă asta există şi încălcări ale procedurilor de înmatriculare. În total, există 52 de părţi păgubite, dintre care 42 de persoane fizice.

Tiparul care s-a repetat în multiple din aceste cazuri e cel în care compania prelua pentru vânzare maşini exclusiviste, precum Ferrari sau Bentley, dar şi o mulţime de alte mărci. De obicei cu aceşti clienţi discuta şi proprietara afacerii, care le inspira încredere, iar procedurile de semnare a actelor erau făcute de unul din angajaţi.

Doar că ulterior, de multe ori se întâmpla ca maşina să fie vândută fără ca proprietarul să fie anunţat imediat, iar banii nu erau plătiţi proprietarului. Când aceşti proprietari începeau a da întrebări, se invocau diverse impedimente, de la probleme financiare temporare până la îmbolnăviri, birocraţii, etc. Unor clienţi li se invocau probleme tehnice cu maşinile or, care trebuiau rezolvate de urgenţă, motiv din care acestea ar fi indisponibile temporar.

S-a mai întâmplat ca acele maşini să fi fost vândute fictiv pe o entitate asociată, pentru a fi apoi puse gaj pentru împrumuturi destinate afacerii.

Într-unul din cazuri, un cumpărător a virat dealerului 110.000 euro pentru un Ferrari, iar proprietarul acelei maşini a refuzat să înmâneze dealerului certificatul ce permitea transferarea dreptului de proprietate până nu vede banii în contul său. Banii n-au mai venit, iar maşina n-a mai ajuns la cumpărător, banii fiind „absorbiţi” de alte datorii ale dealerului.

Într-un alt caz, un cumpărător şi-a dorit un Bentley Bentayga special, pe care compania l-a identificat în Germania. Cumpărătorul a virat 160.000 euro dealerului, iar maşina a fost importată şi livrată cu succes, fapt care i-a conferit încredere cumpărătorului să revină în scurt timp pentru o a doua tranzacţie. De această dată şi-a dorit o maşină clasică de 112.000 euro, a transferat banii, dar n-a mai primit maşini şi banii au rămas la dealer.

Fireşte, toate aceste situaţii generau în conflicte cu proprietarii, iar tiparul obişnuit de a acţiona era bazat pe discuţii aparent sincere, în care se recunoşteau unele probleme şi responsabilităţi, iar acestor clienţi li se promiteau plăţi în tranşe. Şi de multe ori aceste prime tranşe erau cu adevărat plătite, astfel că aceşti clienţi recăpătau o oarecare încredere şi empatie că se încearcă rezolvarea situaţiei din cealaltă parte.

În unul din cazuri, un Ferrari al unui posesor a fost vândut în 2019, iar în 2021 el încă mai primea rate de plăţi de la dealer pentru acea maşină.

Dar această manieră de a le plăti măcar parţial banii celor păgubiţi a temperat verdictul de acum, instanţa constatând că la niciun păgubit valoarea daunei nu era cu valoarea maşinii, deci toţi au fost compensaţi măcar parţial cu nişte plăţi. Astfel, instanţa a considerat că femeia de afaceri n-a beneficiat direct de aceste escrocherii, ca persoană fizică, cel puţin nu imediat, ci încerca să-şi menţină afacerea la suprafaţă.

În 2022, totuşi, afacerea a falimentat, cu datorii către creditori de 1,3 milioane de euro. Administratorii procesului de insolvenţă au scos la vânzare tot ce au putut pentru a mai reduce din datorii, dar acestea au rămas în continuare uriaşe.

Însă instanţa a considerat, aşa cum spuneam, că femeia septuagenară n-a acţionat neapărat în interes direct propriu, aşa că verdictul emis e relativ blând, mai fiind şi atenuat de faptul că ea şi-a recunoscut faptele şi a colaborat cu ancheta şi cu instanţa. Ea a primit o sentinţă suspendată de 1 an şi 10 luni de închisoare, ceea ce înseamnă că efectiv nu va trebui să stea nicio zi în închisoare dacă nu comite alte încălcări. Va mai trebui să facă şi 120 ore de muncă în folosul comunităţii.

Totuşi, acelaşi verdict stipulează că ea trebuie să întoarcă victimelor 956.000 euro, aici nefiind luate în calcul şi dobânzile de întârziere. Pe lângă asta ea va plăti şi câteva zeci de mii în rambursare de costuri judiciare. Deci, per total, vorbim de o sumă ce se cifrează la aproximativ 1 milion de euro.

Pe lângă asta, alţi doi angajaţi ai dealerului au fost condamnaţi la sentinţe cu suspendare, de 12 luni şi, respectiv 4 luni, instanţa considerând că ei au cunoscut despre fraudele care au loc şi au semnat oricum acte cu noii clienţi, cunoscând că există şanse mari ca şi aceştia să fie fraudaţi.