Un norvegian şomer n-a putut să-şi mai plătească împrumutul pe maşină şi s-a plâns pe bancă pentru că i-a oferit împrumutul prea uşor

În viaţă se întâmplă uneori ca cineva să ajungă şomer şi atunci unele obligaţii financiare curente devin mult mai dificil de acoperit, tocmai de asta oamenii simt de obicei presiunea de a găsi cât mai repete un alt job, pentru a-şi putea restabili siguranţa financiară. Dar un caz din Norvegia e total diferit de situaţiile mai obişnuite. Un norvegian a luat un împrumut pentru o maşină fiind deja şomer, a plătit ratele o bună perioadă de timp, iar când n-a mai putut să-şi plătească împrumutul, s-a plâns pe bancă pentru că i-ar fi oferit împrumutul prea uşor, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Imagini simbol

Norvegianul a mers acum 7 ani la bancă, cu dorinţa de a-şi cumpăra un Hyundai Ioniq electric. El era deja şomer atunci şi veniturile sale erau constituite din îndemnizaţia de şomer şi o compensaţie adiţională din motive medicale. El avea deja datorii mari în raport cu venitul său, dar banca Santander din Norvegia i-a acordat oricum împrumutul pe maşină, pe o perioadă de 10 ani.

Surprinzător, dar de atunci şi până în luna aprilie a anului trecut, norvegianul a reuşit să-şi plătească ratele la bancă pentru acest împrumut, deşi a fost şomer în toată această perioadă.

Începând cu aprilie 2025, el n-a mai putut să-şi plătească ratele, iar după o perioadă de întârziere, banca a întrerupt contractul de împrumut şi a transmis dosarul său la o agenţie de colectare a datoriilor.

Când a început a primi notificările de la agenţia de colectare a datoriilor, norvegianul s-a dus la comitetul de dispute financiare, o entitate similară cu autoritatea de supraveghere financiară din alte ţări, care analizează plângerile de pe piaţa asigurărilor şi cea bancară. Norvegianul s-a plâns pe banca i-a acordat împrumutul prea uşor şi n-ar fi trebuit deloc să-i dea un împrumut, la situaţia financiară pe care o avea.

Comitetul a analizat plângerea sa, contractul de împrumut, veniturile de atunci şi obligaţiile financiare pe care le avea şi i-a dat dreptate norvegianului, stabilind că banca n-a făcut o analiză suficient de profundă. Atunci când banca i-a oferit împrumutul, norvegianul avea deja rate pe alte împrumuturi de 11.700 coroane pe lună, în timp ce venitul disponibil era de doar 8.000 coroane lunar.

Pe lângă asta, banca ar fi ştiut sau ar fi trebuit să ştie că norvegianul a luat un alt împrumut chiar şi pentru aportul propriu în achiziţia maşinii. Iar banca i-a oferit oricum împrumutul. Comitetul a stabilit că dacă banca i-ar fi verificat declaraţia de venit şi situaţia financiară, toate aceste lucruri ar fi ieşit uşor la iveală, iar concluzia logică ar fi fost că solicitantul de împrumut nu poate plăti noul împrumut, întrucât ratele cumulate îi depăşesc venitul. Deci, solicitantul ar fi trebuit să primească un refuz în mod normal.

Prin urmare, decizia comitetului a fost să anuleze suma de 230.000 coroane, care mai rămăsese ca bilanţ al acestui împrumut, ceea ce constituia 25% din valoarea iniţială a creditului. Astfel, comitetul i-a redus efectiv valoarea împrumutului cu 25% şi l-a eliberat de orice altă obligaţie de a mai plăti vreo rată sau vreun sold băncii. Iar asta înseamnă că şi dosarul de la agenţia de colectare a datoriilor devine nul şi trebuie anulat.

Banca a argumentat că decizia ar fi incorectă, întrucât norvegianul a putut plăti, totuşi, împrumutul tip de 6 ani. Banca a mai stipulat că solicitantul nu şi-a dezvăluit întregul tablou al situaţiei sale financiare de atunci, fapt care a dus la acceptul împrumutului.

Dar comitetul a luat până la urmă decizia în favoarea norvegianului, lăsând banca fără dreptul de a-şi mai recupera soldul rămas din acel credit.