Un proprietar de Mercedes din Norvegia se plânge că a încercat să repare mai ieftin un blocator de volan, creând defecte în lanţ la maşina sa

Blocatorul de volan e una din piesele la care proprietarii de maşini se gândesc cel mai puţin, întrucât în mod normal durata ei de viaţă e egală cu cea a întregii maşini şi nu prea se ajunge la înlocuirea ei, decât în cazuri rare şi specifice. Dar există şi modele sau mărci cu o frecvenţă mai mare de defecte la această piesă. Spre exemplu, mecanicul român Vadim Braia menţionează adeseori în video-urile sale că la modelele moderne Volvo se întâmplă des ca acest blocator să necesite înlocuirea, piesa originală nefiind foarte scumpă. Tot el atenţionează că soluţiile de alternativă, mai ieftine, sunt în măsură să creeze probleme adiţionale. Ei bine, un proprietar de Mercedes din Norvegia se plânge de exact o asemenea situaţie, când a încercat să repare mai ieftin un blocator de volan şi a creat defecte în lanţ la maşina sa, scrie publicaţia norvegiană motor.no.

Imagini simbol

Cândva, demult, blocatoarele de volan erau doar mecanice, fiind conectate mecanic cu poziţia cheii din contact şi cu poziţia volanului, care, când ajungea într-o anumită poziţie fără cheia în el, se bloca mecanic, până la reintroducerea cheii în contact. Era o măsură simplă antifurt, care a rămas prezentă mulţi ani în forma sa iniţială în lumea auto.

Pe la sfârşitul anilor 1990, prin 1998 dacă e să fim mai exacţi, Mercedes a fost printre primii care a început a aplica blocatoare de volan ghidate electronic, conectate cu imobilizatorul, cu cheia ce comunica electronic, iar în scurt timp şi cu sistemul keyless go. De atunci, principiul de a folosi un blocator electronic a fost adoptat de tot mai mulţi producători auto şi, practic, oricine îşi dorea să aibă un sistem de pornire a motorului prin buton, fără o cheie fizică în contact, era obligat să folosească un blocator electronic, care să blocheze şi deblocheze coloana de direcţie prin comandă electronică de la modulele maşinii.

Dispozitivul în sine nu e unul foarte complicat, constituind dintr-un mic circuit electronic integrat şi un mic electromotor care mişcă un pin de blocare mecanic a coloanei de direcţie. Tocmai de asta, de obicei înlocuirea unui modul nou original costă până spre 200-300 euro, cu tot cu manoperă, nefiind considerată o lucrare scumpă şi complicată. Şi ăsta e şi motivul pentru care mecanicii recomandă de obicei să nu se economisească la această lucrare, or, acel modul trebuie să comunice cu modulul de control al maşinii, şi erorile lui pot propaga şi genera alte erori, care să ducă inclusiv la imposibilitatea pornirii acesteia.

Foto: Blocatorul de volan pentru Mercedes W204

Norvegianul despre care vorbim azi are un Mercedes C-Clas din generaţia W204, o maşină considerată foarte fiabilă de obicei. Vara trecută, proprietarul a încercat să-şi pornească maşina şi, deşi cheia era recunoscută, maşina nu putea porni, din cauza blocatorului de volan defect, care nu putea elibera coloana de direcţie.

În loc să meargă la un service pentru a-şi cumpăra un blocator nou, pe care să-l înlocuiască rapid într-un loc profesionist şi autorizat, norvegianul a recurs la metoda alternativă pe care o tot propun „şmecherii” care pretind că ştiu mai bine cum se fac lucrurile corect şi rapid — a cumpărat un emulator, care se conectează pentru a emula semnalele care ar fi transmise în mod normal de blocator.

Un blocator de volan primeşte de la computerul de bord al maşinii comanda de a debloca coloana după ce imobilizatorul a confirmat autorizarea pornirii, iar după deblocarea mecanică, blocatorul transmite înapoi confirmarea deblocării cu succes a coloanei. Având această confirmare, computerul de bord poate autoriza pornirea motorului. Emulatorul exclude blocatorul din circuit şi e programat să confirme întotdeauna şi imediat că deblocarea coloanei a avut loc cu succes, chiar dacă emulatorul nu are nicio piesă mecanică pentru a face fizic această blocare sau deblocare.

Asta înseamnă, însă, că blocatorul original e scos cu totul de multe ori, sau e blocat în poziţie deschisă, şi coloana de direcţie nu mai e blocată fizic niciodată. Pe lângă asta, deoarece emulatoarele sunt nişte creaţii făcute pentru cei ce vor să economisească de la o piesă şi aşa nu tocmai scumpă, nivelul de calitate a componentelor electronice din el e unul pe măsura zgârceniei de a recurge la această soluţie.

În Norvegia, proprietarul de Mercedes spune că înlocuirea blocatorului original ar fi costat mai scump decât menţionam noi mai sus. El a plătit 4.600 coroane pe emulator, echivalentul a aproximativ 415 euro. O piesă originală ar fi costat cam 7.000-9.000 coroane, (630-815 euro), la care s-ar mai fi adăugat şi 2-3 ore de manoperă, care ar fi însemnat 3.600-5.400 coroane (325-480 euro). Deci, costul total s-ar fi situat între 955 şi 1.295 euro, o sumă de 955-1.000 euro fiind cea mai realistă în acest caz.

Doar că în cazul lui, 415 euro a fost doar costul emulatorului, şi manopera ar fi trebuit plătită oricum într-un service. Deci economia propriu-zisă pentru piesă a fost de 215-400 euro, în funcţie de dealerul de la care ar fi cumpărat-o. Şi pentru a economisi pe manoperă, proprietarul de Mercedes din Norvegia a decis să instaleze chiar el emulatorul.

La prima vedere, reparaţia a reuşit. Însă în foarte scurt timp, maşina a început a avea nenumărate probleme electronice — cu luminile, inclusiv blocurile optice, ştergătoarele de parbriz, iar apoi şi cu funcţia de pornire a motorului. A rămas blocat cu ea în cele din urmă şi a trebuit să cheme un camion cu platformă pentru a duce maşina la un service autorizat Mercedes.

Acel service i-a spus că problemele au fost cauzate de emulator, care a perturbat comunicarea între mai multe module ale maşinii. I s-a recomandat excluderea emulatorului şi instalarea unui blocator original, în speranţa că restul problemelor cauzate de lucrarea neautorizată vor fi temporare. Blocatorul nou a fost instalat, dar o săptămână mai târziu problemele cu ştergătoarele de parbriz şi cu blocurile optice au reapărut. De această dată proprietarul a decis să plătească service-ul oficial pentru înlocuirea componentelor necesare şi repararea maşinii. După acea reparaţie, maşina a funcţionat din nou perfect şi continuă să funcţioneze până în prezent.

Suma totală pe care a plătit-o proprietarul la service-ul oficial pe toate aceste reparaţii a fost de 20.000 coroane, echivalentul a circa 1.810 euro. Cu aceste facturi, el a mers la magazinul care i-a vândut emulatorul, cerând compensarea acestor costuri, cauzate de emulatorul cumpărat de la ei. Magazinul l-a refuzat.

Norvegianul a mers în instanţă, dar nici acolo judecătorul nu i-a dat dreptate, stipulând că, odată ce a instalat emulatorul de unul singur, fără o pregătire profesionistă, e greu de stabilit care a fost cauza primară a defectelor — emulatorul propriu-zis sau modul în care a fost instalat pe maşină. Instanţa a decis, prin urmare, că solicitările lui faţă de magazinul care i-a vândut emulatorul sunt nerezonabile şi l-a lăsat fără nicio compensare financiară. Mai mult ca atât, instanţa a impus proprietarul să plătească şi costurile de judecată ale magazinului pentru acest proces, în sumă de 84.000 coroane, echivalentul a 7.600 euro. Pe lângă asta, nimeni nu-i va rambursa costurile proprii de judecată.

Aşadar, această dorinţă de a economisi 215 euro a proprietarului de Mercedes din Norvegia s-a transformat într-un caz elocvent al zgârcitului care plăteşte înzecit, or, acum suma totală a costurilor pe care le-a suportat sunt 415 pentru emulator, 1.810 euro pentru blocatorul original şi reparaţiile adiţionale la dealer şi 7.600 euro pentru cheltuielile de judecată ale magazinului de emulator, fără a lua în considerare propriile costuri de judecată. Deci, toată epopeea l-a costat pe proprietarul de Mercedes un total de 9.825 euro. Probabil cât toată valoarea maşinii sale la momentul actual, la care se mai adaugă timpul irosit. Prin urmare, era cu siguranţă mai înţelept să se recurgă la o reparaţie profesionistă din prima.