(VIDEO) Elveţienii au desfăşurat podul lor genial mobil pe o autostradă doar pentru a pune asfalt mai silenţios, fără a bloca traficul în timpul lucrărilor, economisind timpul şoferilor

Elveţia are deja o reţea foarte dezvoltată de autostrăzi şi a decis acum câţiva ani prin referendum că acolo unde autostrăzile aparent lipsesc nu va mai construi altele, pentru a păstra relieful şi natura. Totuşi, mentenanţa şi reparaţia autostrăzilor actuale e făcută cu excelenţă, iar de curând Elveţia a demarat lucrări de mentenanţă la autostrada A2, care traversează ţara de la nord la sud prin centrul ei, doar pentru a pune asfalt mai silenţios în unele regiuni. Deci, nu pentru că asfaltul vechi ar fi fost degradat, ar fi avut crăpături, gropi sau denivelări, ci pentru că se doreşte asfalt mai silenţios în anumite zone de relief care favorizează propagarea zgomotului către localităţile din jur. Iar partea şi mai curioasă e că pentru aceste lucrări relativ simple, elveţienii au ales să folosească din nou podul lor genial mobil, numit Astra, după numele entităţii de stat care asigură mentenanţa autostrăzilor în Elveţia. Acest pod permite ca traficul să nu fie blocat în timpul lucrărilor, putând derula pe două benzi deasupra, în timp ce muncitorii şi utilajele muncesc la lucrările de drum sub pod. Ia asta economiseşte timpul şoferilor şi banii.

În luna martie, noi scriam despre acest pod genial că inginerii l-au actualizat între timp, după primele luni de folosire, eliminând micile problemele cu conectivitatea GPS pe care le-au observat şi perfecţionând construcţia cu mici soluţii adiţionale, pentru a-l face mai precis în manevrare şi mai flexibil în folosire, inclusiv pe porţiuni mai curbate de autostrăzi.

Aceste modificări au presupus trasarea diferită şi protejarea mai multor conexiuni electrice şi instalarea unui sistem nou de senzori GPS elveţieni, cu precizie mult mai mare.

Acum, podul Astra a fost instalat pe autostrada A2, din Elveţia, aproape de hotarul cu Germania, între localităţile Arisdorf şi Giebenach, pentru a înlocuit asfaltul, aşa cu spuneam, cu unul mai silenţios. Prima porţiune de autostradă la care se lucrează are peste 5 km, iar podul va fi folosit pe ambele sensuri de circulaţie a autostrăzii.

Aducerea podului la locul lucrărilor şi montarea lui e o întreagă operaţiune, întrucât acesta, deşi a fost construit pentru modularitate şi conectare uşoară a majorităţii modulelor, cântăreşte oricum 1.250 tone şi are o lungime totală de 260 metri. Odată aduse la şantier, modulele transportate, unele din ele cu tot cu roţile proprii, sunt unite ca nişte piese uriaşe de Lego şi podul reia forma normală.

Bineînţeles, după reconectarea lui e nevoie şi de verificarea conexiunilor tuturor circuitelor, iar apoi cele 180 de roţi, pe care se sprijină podul, îl pot poziţiona corect, acum cu o precizie centimetrică.

Tot roţile, care au libertatea virării complete, vor fi cele care vor face podul să treacă de pe un sens de circulaţie pe altul al autostrăzii, la mijlocul lunii iulie, când lucrările pe o parte vor fi finalizate. Se vor demonta barierele metalice dintre cele două sensuri ale autostrăzii, se va asigura suprafaţa plată necesară între ele, iar podul va migra automatizat de pe o parte pe alta.

Podul nu poate funcţiona doar acolo unde autostrada se îngustează la o singură bandă, sau în locurile foarte rare unde ea are o curbură prea mare, ce depăşeşte limite lui. În rest, podul rămâne soluţia genială, care permite maşinilor şi camioanelor să circule pe el, pe două benzi, ocolind şantierul de lucru pe deasupra, în timp ce lucrările se desfăşoară cu randament maxim sub pod.

Podul face ca lucrările să se poată desfăşura ziua, nu doar noaptea, fără a crea ambuteiaje, iar munca de zi, în locul celei exclusiv de noapte, reduce cu 20% costul oricărui proiect de reparaţii de autostrăzi, spun elveţienii de la Astra, or, muncitorii trebuie plătiţi mai mult pentru orele nopţii. De asemenea, podul le asigură condiţii mai confortabile de lucru, cu umbră, dar şi mai sigur, cu trafic care nu-i pune în pericol, deoarece traficul nu ajunge lângă ei, pe benzi alăturate, ci e direcţionat deasupra şantierului.

Dar cea mai impresionantă abordare a structurii de stat Astra din Elveţia e cea în care ea calculează de fiecare dată costul timpului economisit şoferilor, deci cetăţenilor elveţieni. Podul a costat iniţial 25 milioane de franci pentru a fi proiectat şi construit, de proiectare având grijă propriii ingineri. Dar în primul proiect de 4 luni, prezenţa podului a fost facturată cu 10,3 milioane de franci pentru compania executoare a lucrărilor, dar compania a economisit o mare parte din aceşti bani prin costurile de salarizare şi organizare adiţională a traficului. Însă timp de 4 luni, la o medie elveţiană de 1,53 de oameni într-o maşină care circulă pe autostrăzi şi la un trafic de 900 vehicule pe lună pe acea autostradă, podul i-a economisit în medie fiecărui cetăţean circa 20 minute, scutindu-l de a sta în ambuteiaje lungi, care se întind uneori câţiva kilometri înainte de o zonă de construcţie. În total, s-au economisit 1.765.000 ore, care ar fi fost irosite fără acest pod.

Iar acest timp irosit costă bani. Elveţienii au şi o formulă la nivel de stat care stabileşte cât costă timpul unui elveţian în timpul unei călătorii. Deci, nu costul călătoriei, ci costul timpului consumat în călătorie. Cifra e de 30,60 franci pe oră, întrucât e făcut un calcul pe toate categoriile de cetăţeni, cu diverse activităţi şi venituri. Deci, când statul organizează prost lucrările la un drum, el induce efectiv costuri de 30,60 franci pe oră fiecărui cetăţean afectat. La o taxare medie de 22,9% a salariului în Elveţia, statul îşi induce şi pierderi de 7,00 franci pe oră prin pierderi de taxe.

Şi atunci soluţia elveţiană n-a fost să mărească cota taxelor, ca să ia mai mulţi bani, ci a fost să le eficientizeze viaţa cetăţenilor şi să facă să nu piardă timp chiar şi atunci când se fac reparaţii necesare la drum. Doare cele 1.765.000 ore economiste în primele 4 luni de muncă ale podului au economisit o valoare de 54.009.000 franci cetăţenilor, iar statul n-a ratat taxe în valoare de 12.368.061 franci. Deci, doar din primul proiect, de 4 luni, a operării acestui pod, jumătate din suma de 25 milioane de franci, investită în acest pod, a şi fost deja recuperată.

Aşa face un stat inteligent. Nu ridică taxele pur şi simplu. Ci eficientizează, gândeşte profund, calculează efecte indirecte şi găseşte soluţiile geniale care fac o ţară să aibă randament şi progres.

Vezi mai jos şi un video cu instalarea noului pod pe autostrada A2. Poţi include subtitre cu traduceri automatizate în limba dorită din comenzile player-ului.