(VIDEO) Germanii au comparat consumul, confortul şi calitatea unui Mercedes 280 CE din 1978 cu un Mercedes CLE 200 actual

Faptul că Mercedesurile construite în anii 1970 erau printre cele mai bune maşini din lume în acea perioadă e absolut incontestabil prin ingineria şi durabilitatea lor, or, acele maşini puteau rezista o viaţă, parcurgând milioane de kilometri, iar fiecare mic detaliu era gândit minuţios şi asamblat cu calitate supremă. De fapt, multe din ele mai circulă şi azi, rezistând în continuare. În acelaşi timp, unele modele actuale Mercedes au abordări mai discutabile în calitate sau în abordarea inginerească. Germanul Daniel Hohmeyer, autorul canalului german carwow, a decis să compare consumul, confortul şi calitatea unui Mercedes 280 CE din 1978 cu un Mercedes CLE 200 actual, din 2026.

Ambele maşini sunt coupe-uri cu două uşi, doar că între momentele fabricării lor e o discrepanţă de 48 de ani. Maşina modernă e cu 280 kg mai grea decât cea clasică, iar pe atunci 280 CE era considerat o maşină grea, cu 1.535 kg de masă proprie. Totodată, maşina actuală e cu 21 cm mai lungă şi cu 7 cm mai lată decât cea clasică. Ampatamentul are o diferenţă şi mai mare, de tocmai 16 cm.

Motorul maşinii actuale e cu 44 CP mai puternic. În acelaşi timp, când a fost produs 280 CE, un litru de benzină în Germania costa 0,98 mărci germane, echivalentul a 48 de cenţi de azi. Acum, un litru costă mult peste 2 euro în Germania.

Maşina clasică e învingătoare la volumul portbagajului, având 500 litri, faţă de doar 420 litri la maşina modernă.

Maşina clasică de aici e o versiune americană, iar asta făcea ca interiorul să fie ceva mai puţin frumos decât la cele europene, întrucât avea butoane şi inscripţii mari, inclusiv pe consola centrală.

Totuşi, Daniel spune că interiorul emană calitate şi multe lucruri par mai bine gândite decât azi. Spre exemplu, când scaunul şoferului e mutat în poziţie, înainte sau înapoi, cotiera culisează împreună cu el, pentru a-i păstra poziţia relativă.

Totuşi, germanul aminteşte că pe atunci şi geamurile operate electric erau opţionale, şi închiderea centralizată. Cea mai scumpă obţine era aerul condiţionat, care costa 2.800 mărci. În schimb, acest Mercedes avea deja sistem de cruise control şi direcţie servo asistată. Habitaclul acestei maşini a rezistat excelent timp de 48 ani, cu doar mici semne de uzură, datorită calităţii impecabile a materialelor şi a asamblării interiorului.

În CLE-ul nou, Daniel spune că materialele sunt relativ bune în faţă, deşi nu agreează materialul din care e făcut consola centrală. El mai spune că nu poate înţelege de ce azi Mercedes ar oferi unele opţiuni pe bază de abonament, cum ar fi sistemul de navigaţie nativ, care se actualizează gratuit doar primii 3 ani de la achiziţie, după care trebuie să plăteşti.

Germanul critică şi plasticul ieftin din care sunt făcute butoanele pe volanul maşinii moderne. Dar, per general, în raport cu „standardele moderne” de calitate tot mai proastă a interioarelor, CLE încă mai menţine decenţa.

Maşina modernă e cu siguranţă mult mai sigură, dar şi 280 CE era un etalon de siguranţă al acelor timpuri, având deja caroserie cu zone deformabile.

În 1978, un Mercedes 280 CE pornea în Germania de la 33.342 mărci, ceea ce, convertit în euro şi ajustat la inflaţie, ar însemna 51.137 euro. Totuşi, în 1978 salariul brut mediu anual în Germania era de 26.242 mărci, ceea ce însemna că maşina costa 127% din acest salariu mediu anual.

Astăzi CLE 200 porneşte de la 54.123 euro, în timp ce salariul anual brut mediu în Germania e de 51.944 euro. Deci, maşina costă 104% din acest indicator, fiind oarecum mai accesibilă. Doar că în 1978, 280 CE era unul din cele mai scumpe modele din gamă, în timp ce acum CLE 200 e unul din cele incipiente, CLE 53 AMG având rolul de model mai scump şi costând 165% din salariul brut.

Motorul de sub capota maşinii clasic e unul cu 6 cilindri în linie, de 2,8 litri, care producea 185 CP şi 240 Nm în Europa, unde avea injecţie. În SUA, însă, modelul venea cu putere mai mică, de doar 160 CP. Propulsorul maşinii moderne are 4 cilindri, 2,0 litri, şi scoate 204 CP, mai având şi un sistem mild hibrid cu un electromotor care mai ajută cu 23 CP.

Motorul versiunii americane nu e prea rafinat în funcţionare, spune germanul. Totuşi, maşina e neaşteptat de iute cu el. La viteze mai mari de 120 km/h, izolarea fonică nu mai mare superb de bună. Cutia cu doar 4 trepte face ca turaţiile de autostradă să fie mari, dar maşina clasică tot a accelerat uşor până la 180 km/h.

Ținuta de drum favorizează în mod clar confortul la rulare, dar lasă manevrabilitatea la un nivel mai precar, cu un ruliu puternic al caroseriei.

În maşina modernă, motorul s-a dovedit a fi la fel de rugos în sunet. E n benzinar, dar sună ca un diesel, spune Daniel. Ținuta de drum la modelul mai nou e totuşi mai bine calibrată, oferind şi confort, dar şi manevrabilitate. Iar cutia cu 9 trepte în loc de 4 face ca şi turaţiile să fie mai relaxate pe autostradă, dar şi consumul mai mic.

Iar asta a făcut ca şi rezultatele de consum pe autostradă să fie mult mai mici la maşina modernă — Mercedes CLE a consumat 6,3 litri/100 km, ceea ce înseamnă că benzina din rezervor ar fi suficientă pentru 1.048 km autonomie. Modelul clasic a consumat 10,3 litri/100 km, deci simţitor mai mult. Chiar dacă rezervorul e mai mare, autonomia ar fi de doar 777 km. Iar asta înseamnă că în suma calităţilor, a învins tot modelul actual.

Vezi totul în video-ul de mai jos.