(VIDEO) Inginerii IIHS au derulat o coliziune între două Chevrolet Blazer, unul din 1996 şi altul din 2026, pentru a demonstra progresul de 30 de ani în siguranţa maşinilor

Testele Euro NCAP în Europa şi IIHS în SUA au devenit o parte firească a lumii auto, cu rezultate publicate periodic, care nici măcar nu atrag prea mare atenţie adeseori, pentru că ne-am obişnuit ca aceste rezultate să fie bune. Doar periodic actualizările de standarde, care devin mai stricte, mai creează rezultate mai slabe, iar atunci se menţionează adeseori că aceste standarde ar fi devenit prea riguroase, prea mult axate pe sisteme de protecţie activă. Ei bine, în toată această vâltoare adeseori uităm care a fost progresul real făcut de maşinile noastre în doar 30 de ani, de când există aceste organizaţii. Parcă şi maşinile din anii 1990 erau bune. Doar că în materie de siguranţă, prin comparaţie, diferenţele sunt enorme. De curând, inginerii IIHS au organizat o coliziune între două Chevrolet Blazer, unul din 1996 şi altul din 2026, pentru a demonstra elocvent progresul obţinut în decursul a 30 de ani în siguranţa maşinilor.

Cei de la IIHS au ales în mod intenţionat acelaşi model de automobil, chiar dacă e vorba de multe generaţii distanţă, pentru a arăta progresul făcut pe aceeaşi linie, de acelaşi producător.

Coliziunea dintre cele două maşini a fost una frontală parţială, tipică celor din viaţa reală, când o maşină iese pe contrasens, eventual la o depăşire interzisă, şi în ultimul moment cei doi şoferi încearcă evitarea reciprocă, maşinile lovindu-se doar cu o parte din zona frontală.

Această coliziune se realizează cu ambele vehicule circulând cu 64 km/h, iar zona de impact frontal e de 40% din lăţimea maşinii în ambele cazuri.

Maşina actuală, din 2026, a avut un rezultat bun în acest test, reuşind să absoarbă bine forţa impactului şi să păstreze celula habitaclului intactă, inclusiv în zona pedalelor. Cel mai probabil, şoferul ar fi ieşit cu mici contuzii, fără vreo fractură sau răni serioase.

Dar habitaclul maşinii din 1996 s-a deformat complet, montantul din stânga eşuând să reziste, şi admiţând intruziunea în zona vitală a şoferului. Odată cu montantul s-a năruit şi uşa, iar manechinul cu rol de şofer a fost strivit între fiare, cu şanse minime de supravieţuire.

Chiar şi airbagul din maşina din 1996 s-a declanşat cu o forţă atât de mare, încât a împins puternic capul manechinului şi l-a rupt din articulaţie. Inginerii IIHS spun că în viaţa reală vertebrele umane ar fi rezistat mai bine, dar riscul unor traume majore, letale, e aproape iminent.

IIHS spune că această diferenţă majoră ilustrează perfect evoluţia care a fost realizată timp de 30 de ani datorită testelor lor, care impun producătorii să-şi regândească maşinile şi să le proiecteze cu siguranţa ca prioritate absolută.

Timp de 30 de ani, IIHS estimează că îmbunătăţirile în siguranţa maşinilor au salvat 50.000 vieţi doar în SUA, aducând beneficii e peste 500 miliarde de dolari societăţii prin aceste salvări de vieţi. În acelaşi timp, bugetul total al IIHS în cei 30 de ani a fost de doar 600 milioane de dolari, ceea ce reprezintă o rambursare de 900 de ori a investiţie iniţiale.

Prin urmare, cei de la IIHS menţionează că renumita expresia că acum „maşinile nu se mai fac ca înainte” reprezintă, de fapt, un lucru foarte bun pentru pasionaţii auto şi pentru întreaga societate.

Vezi totul în video-ul de mai jos.